
Sa ma prezint, mai intai
Numele meu este Nita Michail Vitorio si practic meseria de logoped din anul 1996. M- am hotarat sa scriu, in limita timpului disponibil pe care il am, despre un subiect care a inceput sa intereseze pe foarte multi oameni: autismul la copii.
In anul 2000, am inceput sa aflu primele informatii despre ce inseamna autismul la copil si cum trebuie abordat acest subiect, atat din punctul de vedere al specialistului, cat si al celorlalti din anturajul copilului, fie ca sunt parinti, rude, vecini, etc.
Ceea ce ar trebui sa inteleaga fiecare este faptul ca un copil cu autism este diferit de alti copii care nu prezinta aceasta afectiune. Este, sa spunem asa, "cheia de bolta" a abordarii in terapia unui astfel de copil.
Copilul cu autism are un mod particular de a se comporta, de a intelege si de a comunica. Cei din jurul lui vor trebui, mai intai, sa descopere aceste particularitati, sa le respecte, sa le inteleaga si sa le accepte. Ceea ce nu este foarte usor. In special pentru parintii copiilor.
Dar cu cat cei din jurul copilului ajung mai repede sa "vada" ca este ceva diferit la acel copil, cu atat mai repede se poate cauta integrarea copilului intr-un program de terapie adecvat care sa il ajute sa achizitioneze, utilizandu- se metode specifice abilitatile, cunostintele corespunzatoare varstei la care este. Insa, unii parinti asculta sfatul unor cunostinte sau rude care le spun ca "este copil, lasa-l sa mai cresca" si astfel se poate pierde un timp pretios pentru evolutia copilului.
Sau se poate intampla ca parintii sa nu "vrea sa vada" ca au un copil cu probleme. O astfel de situatie este chiar mai grava. Acesti parinti vor avea, aproape sigur, mai dificultati pe parcursul timpului, legate de cresterea si educarea propriului copil.
Sunt, totusi, o categorie de parinti curajosi care vazand ca propriul copil nu este ca ceilalti ( nu vorbeste, se joaca mai mult singur/ nu stie sa se joace, invarte obiectele, are niste miscari repetate ale mainilor/ capului/ corpului, nu raspunde cand este chemat pe nume, nu priveste oamenii in ochi/ ii priveste o perioada scurta de timp, daca se supara se loveste pe sine) incep sa se intereseze, mai intai la medic despre ce este vorba.
Este un prim pas, si cel mai important. Trebuie sa aveti curaj, stimati parinti !
Nita Michail Vitorio
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.