Vreau să mai propun o comparaţie: aceea cu oala în care fierbe apa. Dacă oala are capacul pus şi aburii nu au pe unde să iasă, ce se întâmplă? Bum! Se sparge şi stropeşte totul în jur! La fel se întâmplă şi în organism, ca răspuns la emoţia negativă estompată: se rupe veriga cea mai slabă. Te uiţi şi, dintr-odata, a început să crească tensiunea, ai migrene sau ulcer, creşte glicemia în sânge... Aceasta este o reacţie psihosomatică.
Avortul, moartea unei persoane apropiate, singurătatea, lipsa idealurilor, pierderea sensului vieţii sunt situaţii care pot duce Ia criza personalităţii. Acest fapt oprimă psihicul, slăbeşte imunitatea şi stimulează formarea tumorilor. Cercetătorii presupun că după un timp oarecare, în urma unor astfel de traume psihice, femeile dezvoltă cancer al colului uterin şi al glandelor mamare, iar bărbaţii cancer pulmonar.
De dragul dreptăţii vom remarca şi că aceste ipoteze mai necesită confirmări. Nu toţi specialiştii sunt de acord cu aceste concluzii. Nu este încă foarte clar dacă depresiile şi stresurile produc complicaţii şi boli oncologice. Oricum, susţinerea din partea societăţii şi atmosfera destinsă mobilizează forţele bolnavului în lupta pentru viaţă.
După datele medicinei psihosomatice, în cazul apariţiei leucemiei sau al cancerului pulmonar, al intestinului gros, al glandelor mamare şi al colului uterin joacă un rol important incapacitatea de a manifesta raţional sentimentele şi emoţiile, mai ales mânia şi iritabiliratea .
In legătură cu estomparea emoţiilor negative ca factor cancerigen vorbea şi părintele Porfirie din Athos, văzător cu duhul. Cancerul loveşte, în primul rând, „omul abătut, chinuit şi plin de tot felul de griji”. Bolnavii de cancer erau sfătuiţi de părintele Porfirie să se încredinţeze complet în mâinile lui Dumnezeu, să se împace cu toată lumea şi să se liniştească. „Şi atunci când sufletul tău se va sfinţi, spunea părintele, când se va alipi de Dumnezeu şi va deveni liniştit şi senin, toate sistemele organismului linistindu-se, cancerul, chiar dacă nu va fi vindecat, va rămâne în stadiul în care se află...”
Părintele Paisie Aghioritul recomanda, de asemenea, bolnavilor de cancer să „nu se închidă în sine”, ci să-L roage pe Dumnezeu pentru alţi oameni. Domnul, văzând credinţa, dragostea dezinteresată şi grija pentru alţi oameni a celui care pătimeşte, îi va împlini rugăciunea .
Acţiunea cancerigenă produce şi stres. Boala nu „loveşte” doar nervii, ci şi genele. Pentru a înţelege acest lucru, va trebui să tăcem o mică introducere în genetică.
Proteinele sunt cele care asigură transmiterea neîntreruptă a impulsurilor nervoase de la organele externe şi interne către creier şi înapoi. Dar când omul trece printr-o gravă problemă sufletească (cum ar fi sindromul post-avort), sistemul lui nervos îşi pierde simţul orientării. Creierul trimite semnale acolo unde poate, inclusiv direct în ADN. Astfel se modifică genele care controlează impulsurile nervoase, ceea ce nu face decât să crească neregulile din organism.
După părerile cercetătorilor, chiar şi emoţiile de la examene fac rău omului. La studenţi creşte activitatea părţilor ADN responsabile pentru păstrarea materialului genetic. Analizele de sânge şi sondajele prin care se verifica nivelul stresului au fost făcute în cea de-a treia zi a sesiunii. Testele au fost repetate după trei săptămâni (atunci când studenţii se întorseseră din vacanţă). După ce tinerii se liniştiseră, sistemul de restabilire a materialului genetic era în limite normale. Această reacţie este firească la stres, deoarece celula trebuie să refacă imediat defectele ADN-ului, Dacă însă porţiunea defectă nu poate fi reparată, ea este distrusă.
Dacă sistemul de lichidare a urmărilor stresului nu reuşeşte să facă faţă presiunii, atunci pot apărea erori. Programul genetic se defectează şi celulele sănătoase se transformă în... maligne. Tocmai acest lanţ al evenimentelor leagă stresul de cancer. Este posibilă şi o „mişcare în sens invers”: stresul deteriorează celulele bolnavilor de cancer şi, prin aceasta, înrăutăţeşte starea bolnavului.
Şi nu sunt oare mai puternice chinurile sufleteşti ale femeii care şi-a ucis pruncul decât emoţiile studentului care dă examene?! Avorturile (mai ales cele repetate) sunt însoţite de disfuncţii intempestive ale întregului organism. Lezarea pereţilor uterini creează un flux puternic de impulsuri patologice spre creier. Excitarea excesivă a centrelor care reglementează funcţiile glandelor de secreţie internă se transpune într-un dezechilibru hormonal şi o depresie prelungită.
Glandele mamare sunt expuse cancerului pentru ca acest organ hormonodependent este extrem de vulnerabil, în afară de aceasta, în timpul unei sarcini normale au loc modificări ale ţesuturilor glandelor mamare şi se creează condiţii pentru producerea laptelui. După naşterea copilului mama este pregătită fiziologic să producă lapte pentru prunc. întreruperea sarcinii opreşte forţat dezvoltarea a milioane de celule, tulburându-le programul genetn. De aici şi riscul major al transformării lor în tumoare malignă.
Unii cercetători consideră că avorturile timpurii măresc probabilitatea apariţiei cancerului mamar. Această presupoziţie este confirmată de următoarea observaţie. Naşterea unui copil la o vârstă fragedă scade riscul îmbolnăvirii. Femeile care au devenit mame înainte de 18 ani suferă de trei ori mai rar de cancer mamar decât cele care au născut după 35 ani.
Din ziua conceperii, în organism încep procese care sunt gândite pentru doi ani (sarcina şi alăptarea). Dar acum, după ce a născut unicul copil, mama se grăbeşte să meargă la serviciu. Dumnezeu şi natura au făcut femeile să nască şi să alăpteze copiii. Sistemul endocrin asigură îndeplinirea acestui lucru. De aceea, glandele care sintetizează hormoni funcţionează indiferent de planurile noastre legate de cariera profesională sau de egoismul nostru. Mai demult, viaţa era în acord cu aceste ritmuri: pe întreaga perioadă reproductivă a vieţii, femeia năştea şi alăpta copii. Uneori, pentru a nu rămâne însărcinate imediat, ele alăptau copiii mai mult. Sânii aveau lapte continuu. Dar acum ce se întâmplă? Şi iată că trebuie să se plătească un preţ pentru schimbările produse.
Mai am o ultimă observaţie. Cancerul mamar se poate transmite pe linie maternă. Cercetătorii au depistat genele responsabile pentru dezvoltarea bolii. Probabilitatea manifestării cancerului la purtătoarele acestei gene este de 40% până la vârsta de 50 de ani şi 80% până la vârsta de 70 de ani. Nu trebuie însă să intrăm în panică pentru că cineva din familie a avut cancer mamar. Dimpotrivă, trebuie să ne verificăm de prezenţa unor noduli şi să mergem anual la consultaţia medicului specialist.
Konstantin V. Zorin
Ce li se ascunde tinerilor, Editura Sophia
Cumpara cartea "Ce li se ascunde tinerilor"
-
Reglementarile privind avortul in tarile Uniunii Europene
Publicat in : Morala -
Avortul este o dubla crima
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Avortul
Publicat in : Morala -
Ortodoxia si avortul
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.