Daca ne-am inchipuit vreodata ca Biserica noastra, ca si institutie, a scapat din perioada neagra a comunismului fara sechele, neatinsa de tarele acelor ani, ne-am inselat. Asuprita, blamata, marginalizata, ignorata, cu multi preoti aruncati prin temnite, Biserica a reusit totusi, in ciuda vremurilor de restriste, sa supravietuiasca si sa-si indeplineasca misiunea sa: a oficiat Liturghia, precum si cele 7 Sfinte taine.
In plus, a fost unica raza de lumina la care romanii au privit cu incredere avand in suflete speranta ca acel ''cosmar'' se va sfarsi odata si odata, asa cum, de-a lungul istoriei, am reusit sa depasim, cu multe sacrificii, toate perioadele grele, care nu au fost deloc putine. Daca ne gandim ca foarte aproape de noi, in tarile fostei URSS, bisericile si manastirile au fost distruse aproape in totalitate ori transformate in carciumi, magazii sau camine culturale, am putea spune, cu cinism intr-un fel, ca noi am fost norocosi.
A venit Revolutia din decembrie 1989, ne-am platit ca de obicei, cu sange, tributul de libertate, si am privit cu incredere si speranta catre viitor. Iata insa ca fata hidoasa a ispitelor, provocarilor prin care a trecut si Biserica in cei aproape 45 de ani de comunism, continua sa apara chiar si acum. Astfel, am aflat despre preoti care facusera ''pactul cu diavolul'' si-i ''turnau'' la securitate pe alti confrati sau pe enoriasi, am aflat despre preoti care si-au facut din slujirea Domnului o afacere prospera, si-au inaltat vile stralucitoare, si-au cumparat nu stiu cate terenuri si masini de lux, refuzand sa oficieze botezuri, inmormantari sau cununii, daca nu le erau achitate taxele pe care le cereau ei.
Ca sa nu mai vorbesc despre acei preoti sau calugari care, dandu-si jos de la gat crucea, se dedau la cele mai scabroase perversiuni sexuale cu copii. Asemenea lucruri am aflat si sunt convins ca vom mai auzi si de altele. 21 de ani de democratie sunt o nimica toata pentru insanatosirea unei natii dupa acei ani negri ai comunismului, in care aproape ca ne pierdusem reperele morale, in care minteam ca sa supravietuim, iar Biserica si slujitorii ei nu puteau ramane fara pata.
Cu toate acestea, cred ca oamenii simpli isi inteleg si traiesc credinta mai mult decat lasa sa se vada. Si mai cred ca nu generalizeaza, ci analizeaza, e drept, critic, fiecare caz in parte. Pentru ca acum, asta se incearca, generalizarea unor astfel de situatii si anatemizarea Bisericii Ortodoxe Romane, in ansamblul sau. Cum se spune pe romaneste, judecarea la gramada.
Din pacate, am devenit campioni la barfe, la aratat cu degetul, la judecarea celui de langa noi extrem de aspru, fara sa ne pese de propriile greseli sau pacate. Este sminteala care ne incetoseaza mintile pentru ca toti vom da socoteala dincolo, personal, pentru ceea ce am facut aici, iar cu masura cu care am judecat, cu aceea vom fi judecati. Ganduri bune sau rele, fapte bune sau rele, cuvinte bune sau rele, pentru toate vom plati un pret.
De aceea, consider ca BOR trebuie sa-si faca singura curatenie in propria ograda. Cu judecarea corecta a faptelor dar, totodata, cu fermitate. Jumatatile de masura nu mai merg, nu mai tin. Avem nevoie de Biserica in continuare, avem nevoie de oamenii sai cu har pentru a ne fi calauze pe drumul vietii, in acesti ani tulburi, dificili, plini de incertitudini, pentru a ne ajuta sa ne ridicam atunci cand cadem, chiar daca ne ranim. Pentru a nu ne da batuti oricat de greu ne-ar fi. Dar pentru aceasta, uscaturile trebuie inlaturate, scoase afara, nu tolerate.
Este nevoie, poate mai mult ca oricand, de acest mesaj de fermitate din partea institutiei in care romanii au cea mai mare incredere.
P.S. Mi-am petrecut cateva zile de concediu in tara. Mi-a lasat un gust amar faptul ca la Manastirile Agapia si Varatec, pentru a putea intra sa te inchini la Sfintele Icoane, se pecepea taxa de intrare. Platesti si te inchini, altfel nu. In schimb, la Manastirea Cozia, nu exista o astfel de taxa....No comment.
Adi Ionescu
Adi Ionescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.