Biserica Ciprului a fost autonoma din cele mai vechi timpuri, fiind condusa de catre propriul arhiepiscop si sinod local. Chiar daca a fost intemeiata de catre Sfantul Apostol Barnaba in primul secol, initial s-a aflat sub ascultare canonica de Patriarhia Antiohiei, fata de care, din punct de vedere geografic, se afla in imediata apropiere. Dupa o lunga perioada de timp, spre sfarsitul sec. al IV-lea cand cei care detineneau inalte functii in Antiohia erau cu precadere arieni, sau de o orientare teologica dubioasa, Ciprul a intrerupt comuniunea cu Antiohia, aparand invatatura ortodoxa niceeana.

Aceasta atitudine a putut fi remarcata in refuzul de a permite ierarhilor din Patriarhia Antiohiei de a putea participa la alegerea si instituirea Arhiepiscopulului din Cipru.
Recunoasterea independentei a avut loc in cadrul celei de-a saptea sesiuni a Sinodului de la Efes in iulie 431.

In acel timp Patriarhul Ioan al Antiohiei a protestat cu privire la ilegalitatea independentei Bisericii Ciprului care putea continua pana cand criza ariana avea sa treaca, dupa care controlul Antiohiei asupra insulei ar fi trebuit reimpus, in concordanta cu primele canoane ale Bisericii.

Parintii sinodali adunati la Sinodul de la Efes cu toate acestea, au simpatizat apelul Bisericii Ciprului, decretand ca independenta sa poate continua.

Independenta a fost din nou confirmata sub Imparatul Zenon, de catre un sinod al patriarhiei Constantinopolului spre sfarsitul secolului al V-lea. Pana atunci, autocefalia Bisericii Ciprului a fost recunoscuta in intreaga lume ortodoxa. Indelungata perioada medievala de dominatie latina a fost una dificila pentru ortodoxia cipriota, si in timpul "Unirii” de la Florenta, s-a aratat de catre ciprioti ca suzeranii latini au continuat sa desconsidere Biserica Bizantina, in ciuda asa-zisei proclamatii a unirii bisericesti.

Umbra si mai indelungata a otomanilor a fost, de asemenea, un timp de sufocare. In timpul razboiului Grec de Independenta, turcii l-au asasinat pe Arhiepiscopului cipriot Ciprian impreuna cu intregul Sfant Sinod. Abia in 1878, odata cu cu ocuparea britanica a insulei, biserica va intra intr-o perioada de pace si o relativa stabilitate politica, chiar daca britanicii (intre 1930 - 1947) au intervenit constant in alegerea ierarhilor, cu scopul de a pune o "piedica” miscarii de "auto-anexare” la Grecia.

In 1960 odata cu proclamarea independentei Ciprului ca stat autonom, Arhipiscopul Macarie a devenit primul cap al statului. Miscarea de a implini unirea cu Grecia a fost sustinuta cu putere de catre acesta mai ales la batranete, in ciuda consilierilor sai. Drept consecinta Turcia a invadat in mod ilegal insula justificandu-se prin nevoia de a-si proteja conationalii. Nici pana acum situatia nu a fost clarificata. Teritoriile nordice au ramas sub ocupatie turca fiind in continuare colonizate cu imigranti turci. De atunci, in partile insulei ocupate de turci, proprietatile ortodoxe, in numar de 514 biserici, capele si manastiri au fost mult pagubite.

Arhiepiscopul Ciprului este cunoscut ca Prea Fericirea Sa, exercitand inca privilegiile conferite de catre imparat, de a semna toate documentele cu cerneala rosie si de a purta vesminte din matase si purpura. Acesta este Arhiepiscop al Noii Justiniane si a intregului Cipru avand resedinta la Nicosia. Are eparhi sufragani ale caror scaune sunt la Paphos, Larnaka si Kyrenia. Acestia impreuna cu Patriarhul, formeaza Sfantul Sinod.

In prezent, Biserica Ortodoxa a Ciprului numara 552,000 de credinciosi reprezentand aproape intrega populatie crestina si trei sferturi din toata populatia insulei.

De asemenea, multi ciprioti traiesc in diaspora, in special in Anglia, care pentru multi ani si-a exercitat protectoratul asupa insulei. Diapora greaca cipriota Ortodoxa, se afla sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice, chiar daca multe dintre parohii in exarhatul Britanic sunt formate integral din ortodocsi de origine cipriota, cu pastori de asemenea ciprioti. Biserica Ciprului are 11 manastiri active, unele datand din timpuri bizantine, fiind renumite in lumea vorbitoare de limba greaca ca centre de pelerinaj, cum ar fi manastirea Kykos din muntii Trodos. Exista de asemenea 67 alte manastiri, unele dintre ele adapostind fresce deosebit de importante, care insa in prezent nu sunt active sau sunt aflate in ruina, si care dateaza din diferite perioade istorice ale bogatei istorii crestine a insulei.

Radu Alexandru