Cetatea Iafa din vechime să numea Iopi, şi măcar că nu este tocma mare, însă de pe mare să vede frumoasă, fiindcă are multe curţi înalte şi fără acoperământ, dupre obiceiul de pre acolo. Ia este întemeiată pre un loc înalt pe malul Mării Mediterane, zidirile eii sînt tari şi dese. Aicea, la mitoc, este şi o monastire mare de piiatră, zidită în anul 1852, cu prăznuirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie. In biserică să săvârşaşte slujba pe limba grecească şi arăpească, icoanele din această biserică, precum şi altele multe scumpe lucruri sînt trimise <aicea din Rossia, precum> (Fila îndoită) să scrie pre dânsele. Şi altă biserică creştinească nu să mai află în Iafa. Clopoţăl am văzut numai unul, asupra căruia era şi o cruciţă, căci pe biserică, când s-au zidit, nu avea voe a pune cruci. Iară de la războiul ce au făcut Rossiia în pricina aceasta  orişiunde vezi câte o biserică trebuiaşte să vezi că din nou i s-au pus şi clopote şi cruci pe deasupra. Aicea, la acestă monastire, sînt multe încăperi spre odihna închinătorilor a Preasfântului şi de Viiaţă Făcătoriului Mormânt, celor ce vin pe mare din deosebite părţi ale lumii. Şi este şi igumen rânduit de patriarhul Ierusalimului, carele are grijă pentru priimirea închinătorilor spre a să odihni de osteneala de pre mare şi au voe să şază orişicâte zile vor voi.

Numai să ştie închinătoriul cum că casale sînt de piiatră şi foarte negrejite, şi pre jos pardosite cu piiatră, şi la unele să află câte o rogojină plină de păduchi bătrâni, cine ştie de la cine rămaşi flămânzi, iară la altele nici aşa, dar pe pat nici să pomeneşte să fie prin părţile acelea. Şi alt ajutoriu nu li să mai dă, fără numai deaca îl au în pungă. Insă întru toate este mare eftinătate, harbujii aicea să fac şi câte de şapte ocă unul, alămâi, protocali, chitri, finice şi smochine foarte multe, în toate părţile, pâinea un leu oca era. Şi deaca sînt mulţi hagii, apoi nu-i lasă să meargă odată la Ierusalim, ci numai până la număr de 80 de suflete ca să poată a-i întâmpina acolo la Patriarhie dupre rânduiala care o voiu arăta la locul cuviincios. La acest igumen sînt îndatoriţi toţi hagiii a da câte 30 de lei, iară ruşii câte cât voesc, cu carii fiind şi eu, am dat 9 lei şi 15 parele. Şi am mai chieltuit 35 lei pe mâncare şi pre alte lucruri de nevoe. Aicea este şi Consulat rossienesc, carele ajutorează la vreme de nevoe şi pre închinătorii moldoveni.

Igumenul de aicea are în grijă de tocmeşte cai, catâri şi cămile pentru orişicâţi hagii ar fi, ca să meargă până la Ierusalim, şi hagiii îi răspund toate păralele câte să cuvin pentru dobitoacele ce i-ar trebui acolo, după ce ajung la Patriarhie, în Ierusalim. Insă hagiul, bine ar fi ca de acasă să nu pornească cu mult calabalic, fără numai cu o păreche de desagi, în carii să poată încăpea lucruri trebuincioase, până şi la 40 de ocă greutate, deacă nu mai puţin, iară ladă sau cimăndan să nu ia. Şi atuncea nu-i va mai trebui şi cămilă, ci numai cal îşi va lua şi îşi va pune desagii pre dânsul şi va merge în pace. Calul nu este îndatorit el a-l hrăni sau a-l păzi, ci merge arap anume ca să-şi aibă grijă de cai <...> (Filă îndoită) ajunge îşi ia hagiul frâul de la calul cu carele merge, ca dimineaţa să i să dea iarăşi acelaşi calu. Dar de va avea calabalic mai mult, apoi trebue să plătească tot igumenului ca să i-l trimiţă la Patrierhie cu cămilele, pe alt drumu, dând pe flecarele betman câte 22 parale. Betmanul este greutate de 2 ocă şi o litră şi, totodată, să ştie că deaca va avea calabalic de trimis cu cămilele, apoi să-l coasă bine întru un ţol sau întru un harariu de cele mari şi să-l pecetluiască, scriindu-şi şi numele său, căci cum îl va aşeza el, aşa de bine va şi merge, pentru că aşa cusut i-l cântăreşte şi îl înseamnă deasupra câte betmanuri
sînt şi aşa i-l şi dă înapoi întreg în Patrierhie, la Ierusalim.

Ni să cuvine a mai istorisi şi acestea aicea, cum că de la această cetate Iafa voind Sfântul Proroc Iona ca să fugă de faţa Domnului au întrat întru o corabie şi aicea aproape făcându-să furtună pentru dânsul l-au aruncat corăbierii în mare şi îndată prin dumnezeiasca poruncă l-au înghiţit chitul acel mare şi l-au dus la cetatea Ninevi. Aicea în lupi, Sfântul Apostol Petru au înviiat pre fecioara ce să numea Dorcada, adecă căprioara, fiind moartă. Alţii îi zic Tavitha. Aicea, în casa lui Simon curălariul, au văzut Sfântul Apostol Petru pogorându-să din ceriu o turturică vie de la care au auzit zicându-i „pre cele ce le-au curăţit Dumnezeu, tu nu le spurca".

Cetatea Gaza, care este departe de Ierusalim cale ca de doaoă zile de aicea, de la Iopi, stă spre partea stângă. Şi lăcuitorii dintr-însa au venit la cinstirea de Dumnezeu în vremea Sfântului Inpărat Constantin. Intr-însa au fost casa lui Sampson cel vestit, într-însa au fost episcop Sfântul Porfirie, dintru dânsa au înflorit şi alţii mulţi bărbaţi vrednici de cinste. Insă acum să află într-însa foarte puţini creştini şi numai o biserică au, întru cinstea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dar însă este îndestul de frumoasă. Aicea bumbac să face foarte mult.

Tot aicea aproape este şi cetatea Ascalon, în care s-au născut Semiramis, însă să află pustie. Pre calea ce pogoară din Ierusalim în Gaza au fost trimis de înger Sfântul Apostol Filip, unde au aflat pre arapul Famen, puternic al Candachiei înpărătesei arapilor, carele era preste toate vistieriile eii, şi venisă să se închine în Ierusalim şi acum să întorcea la casa sa, cu carele viind până la apele Orinii l-au botezat Apostolul. Acolea aproape este şi Magdala, patriia Sfintei Mironosiţă, întocma cu Apostolii, Mariia Magdalina.

Iopi, în partea dreaptă, are aproape o cetate Aliapulemul, unde au fost o biserică foarte frumoasă, întru cinstea Sfântului Apostol Petru, care acum este răsipită. De acolo ca la vro treizeci şi cinci de mile pre margenea mării este Chesariia lui Filip, şi să zice a lui Filip spre deosebirea celorlalalte Chesarii, cetate oarecând lăudată, şi înpodobită de cătră Irod înpăratul întru cinstea chesarului Romei, iară acum este pustie desăvârşit, fără de niciun lăcuitoriu. Şi întru aceasta au bătut îngerul pre Irod Agripa înpăratul şi au murit. Intru această cetate au întrebat Mântuitoriul nostru pre ucenicii Săi, zicând: „cine îmi zic oamenii că sînt Eu?", şi, răspunzând Petru, au mărturisit, zicând: „Tu eşti Hristos Fiiul lui Dumnezeu celui viu". Intru această cetate Agau au spus mai înainte de legăturile Sfântului Apostol Pavel, carele şi după ce au stătut doi ani legat la închisoare s-au trimis in Roma la înpăratul Neron. Intru această cetate au tămăduit Mântuitoriul nostru pre muiarea ceia ce era întru curgerea sângelui şi pătimea de doisprezece ani, care întru cinstea Mântuitoriului i-au făcut chipul de aramă.

Zebovindu-ne noi în Iafa până sâmbătă, atuncea am pornit, în 31 iannuarie, pe la al 3 ceas din zi, cu caii ce ni i-au închipuit igumenul din Iafa, precum este obiceiul, dupre cum am zis, pentru carii am plătit câte 26 lei unul, să ne ducă până la Ierusalim. Şi tot întru aceeiaşi zi, sâmbătă, întru al 7 ceas din zi, am ajuns la oraşul Remlea, carele mai înainte să numea Armathem, Ramatha şi Arimatheia. El este întemeiat pe muntele Sifa, carele au fost soarta lui Efrem. Aicea este numai o biserică, întru cinstea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie şi sînt şi odăi de piiatră, precum şi la Iafa, încă este şi igumen rânduit de la Patriarhie, carele priimeşte pre închinători şi când să sue la Ierusalim şi când să pogoară. Şi îi dau închinătorii pomelnic, precum şi celui de la Iafa, plătindu-i câte 15 lei de nume. Slujba în biserică să săvârşaşte în limba grecească şi arăpească.

Aicea în partea dreaptă, în lăuntrul bisericii, să află mai puţin de jumătate din stâlpul bisericii ceii din Lida, pre carele văduva aceia cu credinţă şi cu evlavie l-au aruncat în mare şi cu povăţuirea Sfântului Gheorghie au mers acolo, precum să scrie în viaţa Sfântului, pre carele l-am şi sărutat cu toţii. Aicea aproape despre amiiază-zi am văzut un turnu mare şi mulţime de zidiri pustii, pentru care mi s-au spusu cum că acolo au fost monastire întru cinstea Sfinţilor 40 de Mucenici, cei din iazărul Sevastiei, şi s-au pustiit de turci. Aicea sînt mulţime de guşteri mari, însă nu fac niciun rău oamenilor şi sînt în chipul corcodeilor.

Este şi satul Lida, tot aproape de Remlea, în partea dreaptă, întru carele au fost biserica acea foarte frumoasă si făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie, unde s-au făcut aşezarea cinstitului şi sfântului său trupu, pre care o serbează Sfânta noastră Biserică în 3 zile ale lunii lui noemvrie, iară acum este ruinată desăvârşit de turci. Acolo, la Lida, trecând Sfântul Apostol Petru au tămăduit numai cu cuvântul pre slăbănogul Enea, precum să scrie la Faptele Sfinţilor Apostoli, cap. 9, stih 32. Lida să numeşte prin unele istorii şi Diospoli.

Aicea Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan au zidit o biserică, întru cinstea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi apoi, mergând în Ierusalim, au rugat pre Fecioara cea Preacurată, pre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca să meargă în Lida să vază biserica cea zidită întru numele eii şi să o blagoslovească şi să o sfinţească pre ia prin a sa venire, ca rugăciunile celor ce să vor ruga într-însa bine priimite să fie lui Dumnezeu celui ce s-au născut dintr-însa. Iară Preacurata Fecioară au zis cătră dânşii: mergeţi bucurându-vă acolo şi eu sînt cu voi. Iară ei mergând au aflat în biserică pre un stâlp ce întărea zidirea, nu de mână zugrăvit, ci de Dumnezeu zugrăvit, chipul eii, carele pre toată asemănarea Sfintei feţei eii, aşijderea şi a cinstitelor eii haine, adevărată o avea.

Deci, ei văzându-o aceia, s-au închinat acelui făcătoriu de minuni nezugrăvit de mână chipu al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi au mulţemit lui Dumnezeu Cuvântului, celui ce s-au întrupat dintr-însa. Iară după aceia şi singură Stăpâna acolo au mers şi văzindu-şi chipul său şi mulţimea cea de norod, care întru Hristos crezusă atuncea s-au veselit cu d(u)hul şi au dat acelui chipu al său darul şi puterea facerii de minuni. Insă, pentru păcatele mele, nu au rămas până în zilele acestea, când am fost acolo, acel chipu.

Cetatea Remlea lăsindu-o noi, am pornit duminică pe la un sfert din zi, fevruarie 11U, iarăşi călări, şi întru al patrulea ceas din zi am început a întră între nişte munţi foarte pietroşi. Calea este foarte grea pe aicea, dar am văzut pre une locuri şi copaci, măslini, rodii, fistici şi trebent. Şi mergând aşa, întru al 6 ceas din zi am văzut lângă drumu, în partea despre amiiază-zi, şi satul Emmaus, cel departe de Ierusalim ca de vro 60 de stadii, de carele să scrie în dumnezeiasca Evanghelie, că ducându-să Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca cu Cleopa, mergea înpreună cu dânşii şi Mântuitoriul, în zioa în care au înviiat din morţi.

Ieromonahul Andronic

Fragment din cartea "Călătoria la Ierusalim (1859)", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Călătoria la Ierusalim (1859)"

 

• Boboteaza la Locurile Sfinte
  Publicat in : Pelerinaje
• Ierihon: Cel mai vechi oras din lume
  Publicat in : Religie
• Pelerinajul - intelesul si folosul pelerinajului
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Sfantul Ioan Casian si pelerinajul sau la Betleem
  Publicat in : Sfintii Ioan Casian si Gherman

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: