Rugăciunile noastre principale trebuie să fie rugăciunile adresate lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. După aceea, ne putem ruga sfinţilor pentru care avem evlavie mai mare, în urma experienţei personale de rugăciune. Printre aceştia sunt sfinţi care au trăit cu multe secole în urmă, dar şi alţii, apropiaţi de timpul nostru.
Dintre cei care s-au nevoit în pământul Rusiei, putem să-i numim, ca exemplu pentru familiile ortodoxe, pe principii Petru şi Fevronia, care au trăit în Murom (secolul al XHI-lea); părinţii Sfântului Serghie de Radonej, Chiril şi Maria, care au devenit monahi la bătrâneţe (secolul al XlV-lea); ultimii împăraţi ai Rusiei, ţarul Nicolae şi împărăteasa Alexandra.
De ce anume aceşti sfinţi au fost aleşi de Biserică în calitate de ocrotitori ai vieţii de familie? Ei au trăit viaţa de familie şi ne-au arătat ce este viaţa creştină autentică. Sfinţii principi Petru şi Fevronia din Murom au confirmat, prin viaţa lor, cuvintele Scripturii „...Iubirea ca moartea e de tare” (Cântarea Cântărilor 8, 6). Toate erau împotriva unirii lor: poziţia socială diferită, el fiind principe, iar ea o simplă ţărancă; duşmănia celor din jur; boala lui Petru; acţiunile celui viclean, care voia, cu orice preţ, să oprească unirea lor. Insă aceşti oameni sfinţi ne arată exemplul roadelor aduse de dragostea autentică dintre soţi şi de tendinţa sinceră de apropiere a oamenilor unul de celălalt, unită cu evlavia şi fidelitatea faţă de Biserică.
In acest fel nimic din cele pământeşti, nici un fel de influenţe, presiuni sau preferinţe nu poate distruge tăria unei astfel de familii. Din Vieţile acestor sfinţi se vede clar cum cele începute în această viaţă continuă în cea viitoare şi cum tot ce este sincer, autentic sau jertfelnic din cele ce există în viaţa soţului şi a soţiei continuă şi după moarte.
Ştim că Domnul a mărturisit aceasta printr-o minune specială, căci era cunoscut că principii Petru şi Fevronia, care au murit în aceeaşi zi, doreau să fie înmormântaţi împreună, deşi oamenii din jurul lor nu voiau acest lucru. S-a întâmplat atunci însă o minune dumnezeiască, ce s-a repetat în câteva rânduri: adormiţii ajungeau cu trupurile în acelaşi mormânt. Aceasta ne demonstrează că sufletele lor nu pot fi despărţite nici în veşnicie. Ştiind că aşa ceva este posibil şi văzând exemplul frumos al vieţii acestor sfinţi, putem apela la mijlocirea lor pentru ca, măcar în parte, să ni se întâmple ce li s-a întâmplat şi lor. Putem cere pentru familia noastră nu bunăstare exterioară, nu succese în afaceri, nu ceea ce îşi doresc laicii la nunţi, ci aflare împreună chiar şi după ce se încheie această viaţă vremelnică.
In viaţa părinţilor Sfântului Serghie de Radonej vedem alte lucruri demne de urmat. Dacă Sfinţii Petru şi Fevronia erau, înainte de toate, soţ şi soţie, Sfinţii Schimonahi Chiril şi Maria au fost, în primul rând, sfinţi părinţi. Sfântul Serghie a primit o astfel de educaţie, încât considera că nu-şi putea dedica viaţa lui Dumnezeu decât după ce îşi îndeplinea obligaţia dragostei faţă de părinţi, pe care nu i-a părăsit până la sfârşit. Citind Viaţa Sfântului Serghie, înţelegem că toate aceste gânduri veneau din inima lui, care fusese modelată astfel de părinţi. Nu avem foarte multe cunoştinţe despre Sfinţii Chiril şi Maria, iar ceea ce cunoaştem despre ei este prin fiul lor. Aşa că, dacă vrem să vedem la fiii noştri ceea ce vedem la Sfântul Serghie, adică bărbăţie în urmarea lui Hristos, dragoste pentru Dumnezeu, milă faţă de aproapele şi credinţă fără compromisuri, să-i rugăm pe Sfinţii Chiril şi Maria să mijlocească la Dumnezeu pentru noi şi pentru pruncii noştri.
In sfârşit, familia Sfinţilor împăraţi Nicolae şi Alexandra şi a copiilor lor Alexie, Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia este un exemplu minunat al posibilităţii de a deveni sfânt, indiferent de ce se întâmplă în jur. Dacă în timpul vieţii Sfinţilor Petru şi Fevronia, Chiril şi Maria societatea era creştină, iar idealul vieţii omului era sfinţenia (fără a exclude, desigur, viaţa păcătoasă a unora dintre oameni), sfinţii împăraţi martiri au trăit într-o epocă de început al apostaziei, de lepădare de Hristos, ceea ce se poate spune că trăim şi noi astăzi. Aceşti sfinţi ne aduc mărturie că şi în astfel de timpuri se poate trăi în aşa fel, încât să nu pierdem împărăţia cerurilor şi chiar să atingem sfinţenia. Sfinţii martiri împăraţi sunt întărirea noastră la vreme de frică, atunci când ne lăsăm în voia vieţii, cu gândul că nu ne vom mai putea mântui sau educa copiii pentru împărăţia cerurilor.
Totul este posibil pentru cei care, la fel ca împăraţii Nicolae şi Alexandra, împreună cu copiii, îşi pun nădejdea în Dumnezeu până la moarte. Pentru noi, şi aceasta este o măsură a vieţii creştine. Experienţa bisericească a ultimelor decenii ne vorbeşte despre faptul că împăraţii martiri sunt şi mari rugători pentru noi. Cum să nu ne rugăm lor, atunci?
Acestea sunt doar trei exemple de familii creştine care au bineplăcut lui Dumnezeu, ocrotitoare ale familiilor creştine. Ne putem aminti însă şi de exemple din Biserica din vechime: Mucenicii Adrian şi Natalia, Cuvioşii Xenofont şi Maria; Marii Mucenici Placid şi Eutimia şi mulţi alţii, cărora ne putem ruga pentru mijlocire, în timp ce aflăm despre viaţa şi minunile lor legate de familie. Rugăciunile la aceşti sfinţi sunt un lucru foarte bun şi folositor, şi de aceea trebuie urmate, fără tăgadă.
Pr. Maxim Kozlov
Familia, ultimul bastion; Editura Sophia
Cumpara cartea "Familia, ultimul bastion"
-
Sfintele Mironosite si femeile crestine de astazi
Publicat in : Duminica Mironositelor -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Cumnate si soacre
Publicat in : Credinta -
Umilite si obidite
Publicat in : Religie -
Povestirea cu femeia care a spart icoanele
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.