O, cate multumiri sunt dator sa-Ti aduc, Doamne, pentru ca Te-ai milostivit sa-mi arati si mie si tuturor credinciosilor calea cea dreapta si buna spre Imparatia Ta cea vesnica. Caci viata Ta e calea noastra si prin rabdare mergem la Tine, Care esti coroana noastra. Cu toate ca am auzit atat de multe minuni si invataturi ale Tale, suntem totusi reci. Ce s-ar fi intamplat daca n-am fi avut o astfel de lumina, ca sa Te urmam pe Tine?
Cu cat te pregatesti mai bine sa rabzi, cu atat dovedesti mai multa intelepciune si arati mai multa vrednicie. La Dumnezeu nu va putea sa treaca fara plata nici o suferinta, fie cat de mica, dar indurata pentru El.
Fii gata de lupta, daca vrei sa dobandesti biruinta. Fara lupta nu poti sa ajungi la cununa rabdarii. Faca-se mie, Doamne, cu putinta, prin har, ceea ce din fire se pare cu neputinta. Cauta, Doamne, spre slabiciunea mea, cunoscuta Tie pretutindeni, indura-te si scoate-ma din noroi, ca sa nu ma afund si sa nu raman acolo doborat pana la sfarsit.
Ceea ce ma loveste si ma umple de rusine inaintea Ta este slabiciunea mea si neputinta de a ma impotrivi poftelor. O, Atotputernice Dumnezeu, aparatorul sufletelor credincioase, cauta spre truda si durerea mea si ajuta-ma in tot ce fac.
Cum mai poate fi numita viata, daca este izvorul mortii si al stricaciunii? Si totusi e iubita si e cautata de multi ca sa se desfateze intr-insa. Adeseori, lumea e dojenita ca e desarta si inselatoare si, totusi, nu e parasita cu usurinta, deoarece poftele carnii sunt foarte puternice.
Spre iubirea lumii te trag pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii. Mai presus de toate darurile, odihna sufletului sta in Dumnezeu. Mai presus de toate, suflete al meu, te vei odihni totdeauna in Domnul, fiindca El este odihna vesnica a sfintilor.
Invredniceste-ma, prea dulce si prea iubite Iisus, sa ma odihnesc in Tine, mai mult decat in orice faptura, mai mult decat in sanatate si in frumusete, mai mult decat orice bucurie si veselie, mai presus de tot ce nu esti Tu. Caci Tu esti nesfarsit si bun!
Sarman sunt si ca un intemnitat legat in catuse, pana ce prin lumina venirii Tale imi vei da slobozenie si-mi vei arata fata Ta prietenoasa. Sa caute altii altceva in locul Tau, sa caute tot ce le va placea. Insa mie nimic nu-mi place afara de Tine.
Iata-ma, sunt de fata: iata-ma, am venit la Tine, fiindca m-ai chemat! Fii binecuvantat, Doamne, ca ai aratat bunatate cu mine. Ce mai am de spus inaintea Ta? Decat numai sa ma smeresc in fata Ta, aducandu-mi aminte totdeauna de nimicnicia mea.
Toma de Kempis
Marius Matei
-
Cum sa mostenim viata vesnica
Publicat in : Editoriale -
Aceasta este viata vesnica
Publicat in : Editoriale -
Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.