
Ceea ce ne lipseste noua este criza!
si treaba merge unsa, ca pe roti,
Acesta ni-i de azi sloganul sau deviza,
Sa decedam de criza buna toti.
Sa-ncerce bunaoara fitecine,
Sa ne sminteasca de pe drumul ce-am ales
Sau sa se cerce numai sa ne faca bine,
Fara sa aiba in ascuns vre-un interes,
C-atunci cu sfanta, patriotica manie,
si-ntr-o unire plina de avant,
L-om lua de piept si i-om striga, s-o stie,
Ca criza-i pentru noi un lucru sfant.
Sau ce, ne tine careva cumva de prosti,
De ne ameninta cu binele ce nu-l dorim?
Ei bine, ne-angajam!, prezenti si... fosti,
Sa facem Romania tintirim.
Caci, ce frumoase-s crucile ce-adapostesc eroi,
si cat de bine suna cantecul de jale,
Cu-acestea ne laudam in lume noi,
Deci, duceti binele de-aicea, mai la vale.
si-l azvarliti sa nu-i mai stim de nume,
Nici sa ne amintim de el vreodata;
Sa fie numai criza-n asta lume,
si noi, romanii s-o avem pe toata.
Caci binele nu naste-n noi nimica de vanzare,
Doar plansul, jalea si amarul cel din cale-afara,
Acestea pun romanii nostri in valoare,
De-aceea cerem criza iara, iara...
Sa vindem tot si sa ne balacim in disperare,
Sa ne tradam unii pe altii cu succes,
Aceasta ni-i placerea cea mai mare
De dinainte de al neamului roman deces.
si-atunci sa vad eu, cine va mai plange,
in lumea cea cuprinsa de regres,
si criza-n pieptul cui, cu dor se va mai frange,
Caci plansul, doar romanii-n lume l-au ales!
Preot Vasile Gafton
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.