Liniştirea trupească este de obicei locul liniştit şi strădania omului de a micşora pe cât posibil reprezentările exterioare, întărâtările şi imaginile pe care le primesc simţurile şi le prezintă sufletului. După Sfântul Ioan Scărarul, liniştirea trupului înseamnă cunoaşterea obiceiurilor şi a simţirilor.
Liniştirea mintii. Trezvia sufletului, adică paza gândurilor, se numeşte liniştirea minţii. Liniştirea minţii înseamnă a rămâne mintea curată de gânduri şi a păstra neîntreruptă rugăciunea mintii. In acest fel mintea se fereşte de întărâtările exterioare şi intră în inimă. Rugăciunea se rosteşte fără distragerea atenţiei şi mintea cercetează atent starea lăuntrică a sufletului.
Liniştirea sufletului înseamnă cunoaşterea gândurilor şi „atenţia neprădată". Adică sufletul isihastului este loc închinat exclusiv lui Dumnezeu, în care nici un vrăjmaş nu poate intra prin prădare şi jefuire.
Prieten şi ajutător al liniştirii este gândul bărbătesc şi exigent care stă veghetor la poarta inimii şi omoară sau alungă gândurile viclene ce se aproprie26.
După Sfântul Isihie Sinaitul, a se feri cineva de gândurile viclene este „ştiinţă a ştiinţelor şi artă a artelor".
Lupta cu gândurile. Nu trebuie să intrăm în dialog cu gândurile viclene sau cu chipurile păcătoase care ne atacă închipuirea. Experienţa Părinţilor trezvitori spune că cel mai bun mod de a ne feri de gânduri este dispreţuirea şi refuzul atacului lor. Să tăiem de-ndată ispita în stadiul de atac şi să nu începem convorbirea cu ele.
Dacă mintea începe să vorbească cu gândul, această convorbire continuă fără răgaz, mintea este distrasă şi părăseşte pomenirea lui Dumnezeu. Rezultatul acestui dialog este că mintea se întinează, se tulbură şi se zăpăceşte.
In afară de dispreţuirea gândurilor, cea mai tare şi mai eficace armă este rugăciunea. Sfântul Isihie Sinaitul ne sfătuieşte: „Trebuie să învârtim pururi în cuprinsul inimii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se învârteşte fulgerul în văzduhul tăriei, când e să înceapă ploaia. Aceasta o ştiu cu exactitate cei care au experienţa acestui război lăuntric: Intâi atenţie; pe urmă, când vedem că a venit gândul duşmănos în inima noastră, îndată să ne rugăm împotriva lui, adunând inima prin chemarea lui Iisus Hristos, pentru ca să cadă de-ndată nălucirea diavolească, astfel încât mintea să nu urmărească nălucirea, ca un prunc care este amăgit de vreun făcător de năluciri."27
Rugăciunea lui Iisus, adică Doamne îisuse Hristoase, miluieşte-mă, care se face cu trezvie şi atenţie, curăţă cugetul de nălucirile gândurilor viclene. Această atenţie şi pregătire a sufletului atrag harul Duhului Sfânt. Harul Sfântului Duh adună mintea şi dăruieşte inimii plinătate şi mângâiere, astfel încât să nu aibă nevoie să se întoarcă spre altceva care se proiectează voluptuos înaintea ei. Nimeni nu poate să ţină mintea în inimă, decât numai harul Preasfântului Duh.
Cea mai mare odihnă a sufletului se simte atunci când nu lucrează gândurile viclene şi deşarte. Nimic nu este mai greu decât povara gândurilor necurate. Cea mai frumoasă prăznuire a sufletului este când cinsteşte pe Dumnezeu cel Sfânt din inimă curată. Cea mai bună jertfă adusă lui Dumnezeu este gândul curat. La această odihnă cheamă Domnul atunci când zice: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi" (Mt 11, 28).
Să-L rugăm şi noi pe Domnul slavei să intrăm în această odihnă, ca să-L cinstim din inimă curată şi să săvârşim acest praznic al Sfântului Duh, slavoslovind numele cel sfânt al Lui în vecii vecilor. Amin.
Monah Marcel Karakalinul
Fragment din cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul", Editura Sophia
Cumpara cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul"
Note:
26 Sf. Ioan Scărarul, Scara, Filocalia, Ed. Sf. Mănăstiri Paraklitou, vol. I, p. 159.
27 Sf. Isihie Sinaitul, „Capete despre trezvie", în Filocalia greacă, vol. I, cap. 105, p. 197.
-
Sa lepadam cat mai repede gandurile rele
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.