
Plouă cu vorbe mărunte... Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg ei ceea ce li se întâmplă. Niciodată nu renunţi la ce nu ai avut: Sau la ceva de care te-ai bucurat dar încă ai mai vrea să te bucuri. Purtăm viii şi morţii în noi şi le dăm putere. Sunt persoane care te înţeleg dintr-o singură privire şi persoane care nici după mii de cuvinte nu ar fi în stare să o facă. Omul, în complexitatea sa, este compus din plus şi minus, din soare şi nori. Nu putem lua de la celălalt doar ceea ce ne face comozi. Iubirea implică TOT, altfel nu mai e iubire...
„Cobori" adesea în beciul interior al fiinţei pentru a scoate la lumină ceea ce eşti. La cea mai mică adiere de vânt te datini doar sau te prăbuşeşti? Uneori mori de mai multe ori în aceeaşi clipă. Sunt momente în viaţă când nu există niciun cuvânt dulce pentru alinarea durerii. Pot doar să fiu lângă tine, să plângem împreună... Dumnezeu nu te caută după locul în care eşti, ci după strigătul inimii. In altarul sufletului se tratează durerile. Hristos nu se îngreţoşează de noi niciodată. Hristos nu este contabilul vieţii noastre, ci prietenul de pe Cale.
Iubirea adevărată te prinde deodată. Şi nu ştii de ce sau pentru ce. Te ia pe nepusă masă. Iubirea pură apare atunci când nu te aştepţi. Dragostea nu se programează. Nu există garanţii în nimic. Orice se poate defecta. Unele se mai repară, altele nu. Şi le înlocuim sau renunţăm definitiv la acele lucruri. Gunoiul unora, comoara altora. Nici să le laşi, nici să le ţii. Mai durează o zi şi vom vedea ce va mai fi.
Sunt greşeli care se plătesc în exterior şi unele care se consumă pe interior toată viaţa, în tăcere şi plâns lăuntric. Discret. Cerul pe timp de furtună vrea să ne repare. Suntem pentru ceilalţi ceea ce acel „fiecare” este înăuntrul lui. Construiesc cu iubire şi culeg orice bucăţică de inimă îndoită sau ruptă de cei care nu au învăţat să preţuiască sensul.
Chiar dacă pereţii duri ai sufletelor celor care au construit fortăreţe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate creşte iarbă sau prin care se poate trage cu ochiul înăuntru. Intr-o zi umbra va dispărea. Şi ultima oară va deveni prima oară. O croială pe măsura sufletului tău te aşteaptă.
Există dublură la cheia inimii? Iubirea nu uită niciodată...
Bună dimineaţa, sentiment voios!
ieromonah Hrisostom Filipescu
Fragment din volumul "Asculta, priveste, atinge", Editura PIM
Cumpara cartea "Asculta, priveste, atinge"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.