M-am intalnit acum cateva zile cu un fost coleg de liceu. Din vorba-n vorba, mi-a spus ca nu mai merge la biserica ortodoxa ca "acolo nu-i place" si ca a ales alta "biserica" [nu intru aici in detalii] pentru ca acolo "se simte mai bine". Am incercat eu sa ii explic unele lucruri, nu stiu cat am reusit sau nu, dar de atunci ma gandesc la ce usor renunta unii la Biserica Ortodoxa, care exista astazi pentru ca multi au murit pentru ea.
De ce nu "ne place" sa mergem la biserica?
Atunci cand mergem ca "asa trebuie" nu am facut mare lucru... atunci cand mergem si ne tot uitam la ceas, cand ne tot uitam in jur si ne gandim la ale noastre nu are rost sa ne "pierdem vremea" [suntem oricum pierduti].
Ca sa mergi cu placere la biserica, trebuie mai intai sa Il iubesti pe Dumnezeu si sa il cauti. Daca ajungi sa Il iubesti pe Dumnezeu, incepi sa iti schimbi viata dupa Legile Sale. Apoi ai sa vezi ca Dumnezeu vrea sa mergi la biserica, deci trebuie s-o faci. Incepi sa te documentezi, sa citesti o carte [de exemplu "Explicarea Sfintei Liturghii"] sau sa stai de vorba cu un preot, sa il intrebi ce nu intelegi sa iti explice totul. Apoi sa mergi la biserica cu mintea si inima pregatita sa Il intalneasca pe Hristos.
Nu e un drum usor, depinde de vointa noastra, de cat de mult ne dorim sa nu cadem in alte curse si amagiri, e pacat sa pierdem Adevarul si Viata si sa Il inlocuim cu minciuni si inselatorii.
Este suficient sa ne deschidem ochii sufletului si atunci vom "zbura" catre biserica, nu ne va putea tine nimic sa nu alergam cu toata puterea noastra acolo unde plangem, ne bucuram, cantam si slavim Hristosul cel Adevarat.
Si inca ceva... sa nu ne uitam ca "preotul e vecinul meu, lasa ca il cunosc eu". Nu, acolo, in biserica, el este urmasul lui Hristos, este omul care Il reprezinta pe Dumnezeu, este ceva sfant si infricosator, sa nu uitam ca numai preotul ne face legatura cu Dumnezeu [de ce? pentru ca asa a vrut Hristos].
Haideti sa rupem lanturile pamantesti si - mai ales acum, in post - sa ne deschidem mintea si inima, sa cadem in genunchi si sa strigam cu lacrimi sa ne ierte Dumnezeu si sa ne ajute sa ne deschida ochii mintii, sa vedem Adevarul, care e mereu langa noi, dar noi nu Il putem vedea.
J. Parmena
P J
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.