In anul 1895, cativa localnici care lucrau pamantul pe ruinele unei vechi manastiri din Egiptul de Sus aveau sa faca o descoperire de prima importanta pentru cercetatorii si teologii biblisti. Intr-un cufar din piatra ingropat au fost gasite doua manuscrise, constand intr-un volum ce cuprinde zece omilii ale parintilor monofiziti si un papirus ce ne ofera textul complet al Psaltirii Copte in dialectul sahidic, in una din cele mai vechi forme ale sale.
Nu incape indoiala ca aceste carti au stat sub pamant vreme de sute de ani. Nu au fost gasite dovezi potrivit carora aceste carti ar fi fost ingropate alaturi de trupul unui monah sau al unui oficial bisericesc, cu atat mai mult cu cat acestea fusesera scrise pentru uzul liturgic. Mai degraba, s-a inaintat opinia ca acestea au fost ascunse in timpul unui atac asupra manastirii.
Manuscrisele, pastrate intr-o stare foarte buna au ajuns ulterior la British Museum. In 1897, textul Psaltirii a fost publicat de catre E. A. Wallis Budge, fara note sau comentarii, avand insa o introducere demna de remarcat. Psaltirea reprezinta singura versiune completa a psalmilor in dialectul sahidic. Aceasta cuprinde si psalmul apocrif 151.
Inaintea acestei publicatii, Psaltirea in acest dialect era cunoscuta numai partial. Manuscrisul nu poate fi datat cu exactitate insa, potrivit stilului general, marimii si formei, cercetatorii au stabilit ca cele mai vechi parti ale sale se situeaza intre sfarsitul secolului VI si sfarsitul secolului VII. Cert este faptul ca manuscrisul a suferit adaugiri la o data mai tarzie. Tot uletrior psaltirea a fost reconditionata. Stilul copertilor indica faptul ca aceasta ar fi avut loc in sec. XI – XII.
Unii cercecatori sustin ca aceasta varianta ar fi fost scrisa la o data mai tarzie decat fragmentele dintr-o alta Psaltire in dialectul sahidic preluate dintr-un papirus aflat in Muzeul din Berlin, si datate cu aproximatie in sec V. Aceste fragmente au fost publicate de catre Alfred Rahlfs in 1901. Cercetatorii au confirmat ca ambele versiuni sunt insa aproape identice in ce priveste textul.
Limba copta se foloseste si azi in cultul coptilor monofiziti. Spre mijlocul secolului al III-lea, in unele Biserici ale Egiptului Liturghia era savarsita in limba copta. Liturghia Sfantului Marcu a circulat in limba greaca pana in secolul al V-lea in tot Egiptul, dar ea a avut o versiune in limba copta inca din secolul al IV-lea, intrebuintata mai ales la sate. Dupa trecerea coptilor la monofizitism, ei au tradus Liturghia in limba lor, schimbandu-i numele in Liturghia Sfantului Chiril al Alexandriei.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.