Slujba de exorcizare o săvârşeşte fiecare episcop sau preot, având această datorie, canonică şi legală, prin misiunea pastorală şi sfinţitoare primită odată cu Sfânta Taină a Hirotoniei. Deci aceasta nu este o practică nouă, introdusă întâmplător în rânduiala vieţii creştine de unii slujitori bisericeşti, ci este o practică moştenită din activitatea Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Apostoli, transmisă prin Sfinţii Părinţi şi legiferată de canoane.

In Evangheliile Sfinţilor Matei şi Luca citim că, după coborârea de pe Munte, pe Hristos L-au înconjurat mulţimile de oameni, iar unul a zis către El: Invăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut, şi orhinde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut... Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ti milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamnei Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi din el, şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a ridicat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Săi L-au întrebat deosebi: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu post (Marcu 9,14-29).

Pe lângă pregătirea preotului şi harul dumnezeiesc prin care se efectuează exorcizarea, un rol foarte mare îl are credinţa celor apropiaţi persoanei demonizate. Am văzut că Iisus l-a vindecat pe copil datorită credinţei tatălui său. La fel s-a petrecut şi în părţile Tirului şi ale Sidonului, unde a fost întâmpinat de o femeie canaaneancă, adică păgână, care striga zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de un demon! Iisus i-a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela (Matei 15, 21-28). Am văzut că Iisus Hristos practica exorcizarea sau alungarea duhurilor necurate prin cuvântul Său plin de putere dumnezeiască. Sfântul Matei scrie că, făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizati şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat (Matei 8, 16); pe duhul necurat, ce intrase în omul din Capernaum, l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-se duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun (Marcu 7, 25-27). Când a vindecat pe tânărul lunatic, a zis duhului: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi să nu mai intri în el! (Marcu 9, 25).

Uneori Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi punea şi mâinile peste cei demonizati, cum citim la Sfântul Evanghelist Luca: Iisus, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi demoni (Luca 4, 41). La fel au procedat şi Sfinţii Apostoli, care au primit această putere vindecătoare.

Urmaşii Sfinţilor Apostoli acţionau tot în numele lui Iisus Hristos. Scriitorul bisericesc Tertulian zice că „aceste duhuri rele sunt supuse slujitorilor lui Dumnezeu şi lui Hristos. Prin atingere sau prin suflare, obligându-le să ne asculte, ele ies din corpurile oamenilor". De asemenea, Minucius Felix afirmă că demonii sunt scoşi din trupurile oamenilor prin puterea rugăciunii şi a cuvintelor: „Conjuraţi în numele unicului şi adevăratului Dumnezeu, ei încep fără voia lor să tremure, şi după aceea sau ies imediat, sau dispar cu încetul, în timp ce credinţa celui suferind creşte şi harul vindecător devine activ."

Despre Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, aflăm că exorciza prin acţiunea mâinii şi a rugăciunii, scoţând duhurile rele. Sfântul Grigorie de Nyssa, în Viaţa Sfântului Efrem, vorbeşte despre „suflarea asupra celui demonizat", iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie despre „însemnarea lui cu semnul Sfintei Cruci".

- Dar mireanul sau monahul poate să citească exorcisme?

Biserica Ortodoxă nu permite ca mireanul sau monahul să se substituie preotului şi să îndrăznească să citească molitvele Sfântului Vasile cel Mare sau alte rugăciuni copiate din Molitvelnic şi preluate în cărţile de rugăciuni unde apare formula: „dezleagă...", căci numai arhiereul sau preotul, ca slujitor al Altarului, este învestit cu Sfânta Taină a Preoţiei. Credinciosul mirean sau monahul are destule arme ca să se apere de diavol: Sfânta Cruce, smerenia, rugăciunea (psalmii lui David), postul, apa sfinţită, spovedania, împărtăşania, precum şi tot harul Bisericii primit prin intermediul Sfintelor Taine.

Un exemplu concret este citirea de către mirean a unei versiuni a Acatistului Sfântului Ciprian care are ataşată la sfârşit o rugăciune preluată dintr-un Molitvelnic mai vechi şi care cuprinde formula: „Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine, nevrednicul slujitorul Tău (arhiereu sau preot - n.n.) şi dezleagă..." (Cf. Rugăciunii Sfântului Sfinţitului Mucenic Ciprian, de dezlegare de farmece, vrăji şi a tot felul de lucrări satanice). Deci se înţelege că aceasta se adresează harului preoţiei, nu faptelor creştinului. Am întâlnit o familie care citea acest acatist şi în momentul în care ajungeau la rugăciunea respectivă şi pronunţau cuvintele: „dezleagă..." (această formulă se repetă de patru ori în cuprinsul acestei rugăciuni- n.n.) le săreau scântei din ochi, ceea ce de fapt confirmă cele subliniate mai sus.

- P.S. Ioan Mihălţan: Am fost şi sunt convins despre ce spune Antonie Plămădeală în cartea Tradiţie şi libertate, că omul se îndreptează aritmetic, dar pretenţiile îi cresc geometric. Doar ce-a plinit ceva din poruncile sfinte, că vine cu pretenţii, ca să-şi impună punctul său de vedere, de multe ori peste preot şi peste Biserică, uitând că este numai un om.

Articol preluat din cartea "Sfinti si mari duhovnici despre Exorcizare si tamaduire", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfinti si mari duhovnici despre Exorcizare si tamaduire"

 

• O invitatie catre diavol
  Publicat in : Credinta
• Vindecarea celor doi demonizati din Gadara
  Publicat in : Duminica a 5-a dupa Rusalii
• Invredniceste-ma Doamne sa Te iubesc!
  Publicat in : Editoriale
• Descantecele
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: