Din tot misterul sfant, noi am retinut doar ca trebuie sa furam aurul magilor. Prietenul meu, Dan, cand avea unsprezece ani si mergea dimineata la scoala cu tramvaiul, nu putea sa composteze biletul, pentru ca statea pe scari; la venire, insa, composta la ambele capete.

Dan e ingrijorat de sufletele copiilor cu parinti indiferenti. Imi spune ca aurul occidental nu ne poate cumpara sufletul. Nu respinge Vestul in totalitate, ci apreciaza valoarea; de exemplu, Dickens: "Sa-ti spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita,  incredere si daruire impotriva ta insusi, impotriva lumii intregi."

Vorbim despre curatenie, prajituri, premii, bonuri, taieri (de salarii si de porci, nu de pacate), dar unde e Craciunul? Ne rugam, dar unde este Domnul? Mergem la Ierusalim, dar unde este Domnul? Degeaba haladuim prin magazinele de aur, El e in Casa Tatalui. Obosim in goana dupa aur si dam vina tot pe cer.

Admiram case si ne intrebam cine e arhitectul. Admiram tablouri si laudam pictorul. Admiram creatia si zicem ca nu exista Creator. Frumoase cuvinte, extrase din "Dumnezeu in staul", de H. Lauble. Dan nu vrea sa copieze pe nimeni, decat pe sfinti. E sincer si spune doar adevarul. Asta il face original, chiar daca nu isi da seama.

Stie ca doar Adevarul il va face liber. “Cel mai important lucru in viata este sa crezi ca nu exista nimic mai frumos, mai profund, mai placut, mai intelept, mai curajos si mai desavarsit decat Iisus Hristos. Chiar daca cineva ar vrea sa imi dovedeasca faptul ca Domnul Iisus este in afara adevarului, eu prefer sa raman in Hristos, in schimbul adevarului.” Ati recunoscut autorul? Da, e Dostoievski.

Craciunul este diferenta, acel declic care deblocheaza rutina pacatului. Craciunul inseamna nasterea Infinitului in pestera saraca, nu in porfira. Islamul este o religie al carei dumnezeu cere ca fiul tau sa moara pentru el. Crestinismul este credinta intr-un Dumnezeu care te-a iubit atat de mult incat Şi-a trimis singurul Fiu să moară pentru tine. Cu siguranţă nu putem vorbi despre acelaşi Dumnezeu.

Pentru unii dragostea e o joacă, pentru alţii e un mod de a trăi. Pentru unii credinta e o inventie, pentru altii e un mod de a trai. Pentru unii modestia inseamna anxietate cauzata de lipsa aurului, pentru altii e un mod de a trai. Pentru unii Craciunul e o melancolie a destrabalarilor, pentru altii e un mod de a trai. pentru unii viata se termina prin moarte, pentru altii atunci incepe. Multumiti-i avvei Gheorghe Santa pentru aceste ganduri.

Dan ma invata sa ii iubesc pe toti oamenii. Asa cum Mesia ne-a spus, nu mai exista diferente de rasa intre fiii dragostei. Nu mai vrem un holocaust. Odată, când liderul irlandez, Daniel O’Connell, a făcut o remarcă dispreţuitoare în Parlament cu privire la originea evreiască a lui Benjamin Disraeli, acesta a replicat: “Da, sunt evreu. Şi-n vremea când strămoşii acestui onorabil erau nişte sălbatici pe o insulă necunoscută, ai mei erau preoţi în Templul lui Solomon”.

Cat de departe suntem de Sfantul Grigore Teologul: “Trăiesc între stânci şi animale sălbatice, nu văd focul niciodată şi n-am încălţăminte. Mă îmbrac cu o singură haina. Ma culc pe paie şi mă acopăr cu un sac. Perna mea este totdeauna udă de lacrimi”. Nu ne cere nimeni viata pustniceasca obligatorie, decat respectarea principiului iubirii.

Craciunul e timpul impacarii. Cel nascut in iesle primeşte şi răsplăteşte faptele noastre, oricât de mici ar fi ele, numai să pornească din inimă curată. Nu respinge o inimă care în săracia ei dă tot ce are, răscumpărând de aceea stăpânirea Domnului Său. Nu te poti ruga fierbinte cu degetul pe telecomanda sau cu gandul la aurul din seif. De la Dan stiu si vorba: Cand te rogi, te rogi, nu raspunzi la celular.

Smerenia Sfantului Grigore Teologul ne trezeste din amorteala: "Tot ce am, dau Celui de la Care am primit. Numai pe Dânsul il am. Mi-am jertfit averea, gloria, sănătatea, limba şi talentul. Tot ce am, de la El este". Iar despre bucuria Craciunului, sfantul zice: "Să cinsteşti şi înscrierea aceea a oamenilor care s-a făcut atunci, când datorită ei ai fost şi tu înscris în ceruri; să cinsteşti precum se cuvine şi micul Betleem, căci el te duce pe tine, omule, iarăşi în rai; să te închini şi ieslei sfinte prin care, nefiind tu condus de raţiunea ta, ai fost hrănit acum de Cuvântul".

Timpul aurului a trecut. Acum e timpul mesianic. Asteptam Ziua a Opta, a Invierii, fara apus, doar vesnicie. Dumnezeu a fost este şi va fi de-a pururi, sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele „a fost” şi „va fi”, sunt secţiuni ale timpului nostru omenesc şi ale firii mereu curgătoare , pe când vorba „este de-a pururi” afirmă o numire pe care el însuşi şi-a dat-o când a vorbit cu Moise pe munte. Sa nu uitam: Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus.

Pedagogia Craciunului vizeaza lipsa de dorire a aurului si dorul dupa Neatins. Altfel trebuiesc sfătuiţi cei veseli şi altfel cei întristaţi. Celor veseli trebuie să li se amintească de întristarea care însoţeşte osânda cea veşnică,iar celor întristaţi să li se amintească de bucuriile care ne sunt făgăduite în cer. Degeaba sunt vesel ca am putin aur. Mai bine il dau saracilor si imi platesc rata la garsoniera din cer, vorba lui Dan. Si da, mi-a placut mult "Frate sora, sora luna", film despre Francisc d''Assisi.

Ce bine ca Dan imi aminteste mereu sa nu mai cumpar aur, ci imi arata sfaturile Parintilor. Imi pune in brate o carte a Sfantului Nicolae Velimirovici. Retin: "Pamantul e o mama vitrega, si se comporta cu noi ca o mama vitrega. Ea ne socoteste niste fii vitregi, drept niste straini de departe, ca pe niste copii adoptati - pana cand ne face robii ei. Noi ne ostenim pentru ea zi si noapte si pentru aceasta ea ne plateste salarii cu mizerabilele ei averi: pacat, boala si moarte. Oricine traieste doar din painea ei nu va fi niciodata satul. Mai degraba cu cat mananci mai mult, cu atat te simti mai infometat. Si cu cat dantuiesti dupa cam iti canta ea, cu atat vei fi mai mult cuprins de intristare." Nimic de adaugat...

Diferenta dintre Craciunul mesianic si satana aurului: Hristos Domnul, Om şi Dumnezeu fiind a flămânzit, dar a săturat mii de oameni, in timp ce satana aurului aduce doar foamete, vina si pedeapsa. Dan e optimist: ardelenii (crestinii) vor lepada aurul si vor cinsti Nasterea Domnului. Pentru ca avva Gheorghe si sfintii aiudeni se roaga.

Marius Matei

• Ortodoxia ca metoda de vindecare
  Publicat in : Interviuri