Omul este chemat sa stea la masa cu Dumnezeu, precum altadata Avraam si sa graiasca, fata catre fata, in dimineata zilei nesfarsite. Vocatia omului se schimba prin perceperea glasului crucii, deoarece ea oglindeste destinul universal, cosmic al liturghisitorului; inima omului prin liturghia crucii devine blanda, milostiva, facatoare de icoane vii.
„Este o inima care se inflacareaza de iubire pentru intreaga creatie, pentru oameni, pentru demoni, pentru toate fapturile. O nemarginita compasiune o copleseste. Nu mai poate indura nici cea mai mica durere produsa unei fapturi. Se roaga chiar si pentru taratoare impinsa de o mila infinita care se desteapta in inima celor care se aseamana cu Dumnezeu”, ne spune Parintele Paul Evdochimov.
Crucea are patru semnificatii si anume: obiect material, simbol, putere, jertfa. Crucea a insemnat dintotdeauna inceputul si sfarsitul, cerul si pamantul, viata si moartea. Crucea reprezinta cheia care deschide usa mantuirii. De ce aceasta? Pentru ca timpul crucii imbratiseaza totul si pe toate le purifica. Tatal este dragostea care crucifica, Fiul este dragostea crucificata, Sfantul Duh este puterea de neinvins a crucii. „Cheia catre paradis este Crucea lui Iisus”, ne spune si Sfantul Ioan Damaschin.
Crucea-Logos este miscarea spre ceruri, talauzire care nu poate fi oprita si cununa timpului se face prin puterea lucrarii in Biserica. Dumnezeu poate totul in afara de a-l constrange pe om sa il iubeasca. Prin urmare cel care isi asuma crucea isi asuma cerurile „ravnitoare si insetate dupa iubirea pamantului”. Crucea inseamna a imbraca camasa mortii pentru Hristos, adica camasa pacatului lumii acesteia. In acest sens, un exemplu elocvent il reprezinta monahii. Pentru ei calea crucii inseamna multa osteneala si, uneori, stradanii eroice. Fiecare poate deveni un erou prin purtarea crucii lui Hristos.
Cine isi asuma Crucea-legamant-fagaduire isi asuma responsabilitatea nuntasului, a celui care ia parte la sarbatoarea sarbatorilor, unde sufletul primeste libertatea zilei „care nu cunoaste amurgul, a zilei care nu cunoaste umbra”, (Mt. 6, 21).
A impartasi cu Hristos suferinta Lui, rastignirea, moartea, inseamna a primi neconditionat toate aceste evenimente in aceeasi asezare sufleteasca ca si El, adica a le primi de buna voie, a suferi impreuna cu Barbatul durerilor, a petrece aici in liniste, linistea lui Hristos insusi, intrerupta doar de cateva cuvinte hotaratoare, in tacerea unei adevarate comuniuni, nu intr o tacere miloasa, ci intr o liniste compatimitoare, o singura viata si o singura moarte.
Crucea inseamna materie si spirit, simbol, putere, jertfa si mantuire. Nu exista mantuire in afara crucii si a suferintei. Porti cu tine o cruce, o suferinta, o durere, atunci sa sti ca ai in mana cheia mantuirii tale. Crucea-devotiune este unicul raspuns: „Daca nu se poate ca paharul acesta sa treaca de la mine… fie voia Ta!”.
Asadar, adevarurile crucii intrec cu mult puterile noastre de intelegere; omul a fost zamislit cel din urma pentru a pasi in univers ca rege si imparat prin lucrarea tainica a Golgotei.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Hristos a Inviat!
Stefan Popa
Stefan Popa
-
Crucea si Invierea lui Hristos
Publicat in : Dogma -
Crucea ca binecuvantare
Publicat in : Credinta -
Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.