Pelerinajele au aparut in primele secole ale Crestinismului. Fara indoiala locul cel mai cautat in aceasta privinta a fost Ierusalimul, cetatea Patimilor si Invierii Mantuitorului, la care se adauga celelalte localitati din Tara Sfanta, care amintesc de viata si activitatea Sa, precum: Betleemul, Nazaretul, Muntele Carantaniei, Iordanul, Muntele Tabor si Muntele Maslinilor, Betania, Emaus, Marea Tiberiadei, Ierihonul si Capernaumul etc. Pelerinajele au devenit un fenomen in masa dupa convertirea lui Constantin. Printre pelerinii care au vizitat Orientul, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, se numara Egeria. Originara din Spania, Egeria descrie un pelerinaj pe care l-a facut ea insasi la locurile sfinte in sec.

IV, probabil undeva intre anii 380-386. Exista si pareri care sustin ca acest pelerinaj ar fi avut loc intre 415-418 (E Dekkers) sau 414-416 (Lambert).

Numele autoarei este dat diferit in diverse surse. Ea este numita fie Aetheria, fie Egeria; la un moment dat intalnim in manuscrise pelerina Silvia. Dintr-un numar mai mare de manuscrise ale textului latinesc al itinerariului Egeriei, unul singur s-a mai pastrat. A fost descoperit la Arezzo si dateaza din sec. IX. Descrierea calatoriei este intitulata Sanctae Silviae aquitanae peregrinatio ad loca sancta insa numele general consacrat este Peregrinatio Silviae. Descoperirea a fost facuta in 1884 de G. F. Gamurrini, care a considerat ca autoarea acestei relatari a fost Silvia, sora lui Flavius Rufinus, consul in 392 si prefect al Rasaritului sub Teodosie si Arcadie.

Cercetarile ulterioare sugereaza ca autoare pe Etheria sau Egeria, mentionata de un staret din sec. VII (Ferotin, A. Lambert, O. Prinz), despre care nu se stie daca a fost calugarita simpla, stareta sau, pur si simplu, o persoana laica sau daca este de origine din Gaita sau Calicia. Cert este ca ea a avut o cultura aleasa, ca a fost educata, dotata cu putere de analiza si observatie. Autoarea relateaza pentru 'surorile' ramase acasa. Mereu, cand scrie, se adreseaza "doamnele mele surori“. Acest fapt a condus la ipoteza ca acest jurnal este scris pentru un grup de calugarite din Spania.

Parintele Daniel Benga, Profesor de Istorie Bisericeasca, in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, sustine in acest sens: "Este clar ca este vorba de un grup de ascete, calugarite din Spania, despre care nu stim nimic, dar este vorba cu siguranta de cea mai veche manastire de maici, inainte celor intemeiate in sec. V la Marsillia, de ucenici ai Sfantului Ioan Casian“.

Egeria peregrineaza la Constantinopol, iar mai pe urma in Siria, Palestina si Egipt. Din nefericire relatarea privitoare la Constantinopol s-a pierdut. Jurnalul sau de calatorie si slujbele pe care le descrie sunt datate 382-383.

Importanta documentului rezida in informatiile pe care autoarea le da nu atat cu privire la locurile vizitate, desi si acest lucru are importanta, cat mai ales cele referitoare la practicile liturgice, la ierarhia bisericeasca, la sarbatorile bisericesti. Ea descrie drumurile lungi si obositoare, intalnirile si convorbirile ei cu numerosii calugari si sihastri care populau pustiurile, precum si cu preotii si episcopii din cetatile prin care trecea, minunatele edificii-sfinte pe care le-a vizitat, precum si impresionantele slujbe si procesiuni religioase, la care a avut fericirea sa asiste la Ierusalim, unde a zabovit mai mult de trei ani. Egeria a reusit sa descrie cu lux de amanunte in acest jurnal intregul cult practicat in acel secol la Ierusalim.

In limba romana jurnalul pelerinei Egeria a fost tradus de catre pr. dr. Marin Braniste, fratele pr. Ene Braniste, binecunoscutul profesor de Liturgica. Traducerea a constituit teza de doctorat a acestuia.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

.

• Simbolismul salciei de Florii
  Publicat in : Religie