Cum să facem să nu ne mai enervăm când copiii nu ne ascultă! Cum să facem!
Le punem în urechi căşti wireless. Cum sâ facem cu copiii care nu ne ascultă? Ce să facem cu ei: Abţibilduri? Ecrane? La fel de tâmpiţi am fost şi noi. N-am fost fenomenali nici noi. Adică suntem grăbiţi să creştem, iar când creştem, ne ofticăm. Aşa e cu copiii noştri. Ei ne dau lecţiile lor. Acum sigur că eu am scris de multă vreme la un fenomen de liberalizare a disciplinei la clasă, de exemplu, în care copilul e când pe bancă, când după dulap, când pe marginea dulapului, când inapoi, când cu elicopterul, când cu avionul. Zburdalnicia copilului este în structura lui! Fereasca Dumnezeu de copilul care nu se mişca. Pe bune! Eu am avut o mamă care mă dispera, tor timpul mă suna: Părinte, ce mă fac, că ăsta vorbeşte Ia şcoală!! Unde să vorbească: Acasă îi dai peste gură, în vană se îneacă, în somn nu poate... Vorbea şi el unde îl lăsau ăia în pace. Nu era vorba de mine, să ne înţelegem! (râsete) Era vorba de un copil! Cred că va fi important în anii viitori sa nu devenim isterici în chestiile acestea şi să le oferim copiilor care nu au părinţi din nou părinţii.
Eu nu prea cârteam. Eu cu tata nu am fost niciodată servus. Sa-l sun eu pe tata şi să-i spun: Servus tata! Ferească Dumnezeu! Nu, că mi-era ruşine! Cum să-i zic eu servus lui tata? Cert e că şi tata, după ce neam hirotonit, nu mi-a mai zis niciodată pe numele meu. Îmi zicea: Părinte. Şi acum îl aud în ureche! Când o iau razna şi sunt prost - des! - la un moment dat aud în ureche: Părinte! Şi mă opresc. Cu copiii e simplu: Invaţaţi-i cuvintele valoroase. Cand te tragi de bretele cu copilul, n-ai realizat intimitate. Ai născut un fel de familiarism care se poare întoarce împotriva ta. Daţi-i la partide politice, că lupii tineri îi mănâncă pe lupii bârrâni, doar că de data asta li s-au cam stricat dinţii, dar nu e nimic. Vreau să înţelegeţi bine, că asta e şi în viaţa noastră de familie: dacă el nu are niciun fel de - cum ar zice domnul ministru al culturii - ştachetă, dacă n-are ştachetă, n-are ştafetă. Nu merge mai departe. Trebuie să-i învăţăm pe copii sa meargă mai departe cu cordialitate si să creasea din nou. Ei nu pot creşte din afara noastră- nu sunt accidente genetice. O să vedeţi că imediat o să avem Evanghelia care pe mine m-a pus pe gânduri tot timpul. Cutare a născut pe cutare, cutare pe cutare, cutare pe cutare... Si popii se plictisesc câteodată când citesc, că nu inţelegem mecanismul. Ni se arată cert că Mântuitorul Hristos Se naşte de doua ori din două neamuri ca Om. Ni se arată clar! Nu e un accident genetic! Nu intră in Fecioara Maria ca un ADN strain, un marţian mic, verde...
Parintele Constantin Necula
Fragment din cartea "Impreuna cu Hristos", Editura Agnos
Cumpara cartea "Impreuna cu Hristos"
-
Educatia copiilor
Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
-
Educatia copiilor
Publicat in : Credinta -
Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
Publicat in : Morala -
Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.