Mulţi oameni trec prin necazuri, îşi pierd serviciul, se îmbolnăvesc, au proprietăţi ipotecate pe care le pierd, pentru că nu-şi mai pot plăti datoriile, sau se confruntă cu numeroase alte dificultăţi şi pătimiri. Totuşi, dacă le vom privi prin prisma veşniciei, vom vedea că ele nu reprezintă mai nimic. Sfantul Apostol Pavel spunea: într-adevar, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi (Romani 8, 18).

Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să ajungă la cunoaşterea adevărului şi să se mântuiască. El ne iubeşte foarte mult şi nimic din ceea ce se întâmplă in viaţa fiecăruia dintre noi nu este lipsit de importanţă pentru călătoria noastră spre veşnicie. Dumnezeu nu ne trimite încercări peste puterile noastre, iar pe cele de care avem parte harul Lui ne este de ajuns pentru a le suporta. Pe deasupra, suferinţa are un rol salvator, pentru că numai atunci când suferim suntem în stare de a ne lua crucea şi a-L urma pe Hristos. Fără o luptă ascetică, vom rămâne neschimbaţi, pentru că transformarea fiinţei umane nu poate avea loc în absenţa ascezei.

Cu toate că Dumnezeu doreşte să fim toţi mântuiţi, El nu ne impune mântuirea cu forţa. Darul mântuirii trebuie acceptat. Primind acest dar, ne dăm seama că rolul suferinţei este de a ne aminti de vremelnicia lumii în care trăim şi de nevoia noastră de Dumnezeu. Indreptându-ne către El în perioadele de luptă cu necazurile, credinţa noastră se va amplifica; ne vom apropia mai mult de îndumnezeire, unindu-ne cu Domnul Dumnezeu. Această transformare va avea loc dacă vom îmbrăţişa pocăinţa ca mod de viaţă şi ne vom încredinţa milostivirii Lui.

Deşi nu putem face nimic pentru a dobândi mântuirea, deoarece ea este un dar al lui Dumnezeu, e necesar să conlucrăm cu El în chip sinergie, astfel meat întreaga noastră fiinţă - incluzând aici voinţa, râvna si faptele noastre - să fie in armonie cu divinitatea, într-o desăvârşită unitate.

Cunoaştem sensul şi rosturile suferinţei, dar cu toate acestea facem tot ce ne stă în putinţă pentru a o evita, uitând că Hristos ne-a spus că, dară vrem să-L urmam, trebuie să ne luăm crucea - şi uitând că, fără suferinţă, nu vom putea îmbrăţişa Sfânta Cruce.

Parintele Trifon

Dimineti cu Dumnezeu, Editura Sophia

Cumpara cartea "Dimineti cu Dumnezeu"

 

• Sa nu ne razbunati – Marturii despre suferintele romanilor din Basarabia
  Publicat in : Religie
• Suferintele care provin de la oameni
  Publicat in : Pilda zilei
• Despre suferintele pruncilor
  Publicat in : Religie
• Bucuriile si suferintele
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: