Cum putem lucra blandetea in acelasi timp cu rabdarea

Cum putem lucra blandetea in acelasi timp cu rabdarea Mareste imaginea.

Cum putem lucra blândeţea în acelaşi timp cu răbdarea pe care trebuie să o manifestăm cu cei de lângă noi?

Da! Sunt complementare. Când avem răbdare şi îndelungă răbdare, avem şi blândeţe. Când avem blândeţe avem şi îndelungă răbdare. Vedeţi, teoretic este foarte uşor, însă practic este foarte dificil să punem în practică îndelunga răbdare. Este important să le reamintim tuturor cuvintele Părintelui Cleopa Ilie. Când mergeam la părintele, acesta neîncetat repeta răbdare, răbdare, răbdare, termina şi iarăşi începea: răbdare, răbdare, răbdare. Şi când se termină, părinte, răbdarea, ce mai facem? Acesta spunea iarăşi: răbdare, răbdare, răbdare. Şi până când, părinte? Atunci spunea: Până la sfârşit, nu până la prăşit!

(Râsete în sală)

Deci până la sfârşit trebuie să răbdăm în blândeţe, în iubire în bunătate, în toate aceste virtuţi care sunt complementare, cu care ne împodobim sufletul. Sfântul Paisie Aghioritul deseori îndemna pe mame, pe taţi la răbdare şi la un moment dat a venit cineva la părintele şi i-a cerut ca să se roage să fie răbdătoare cu copiii şi cu cei din casă. Părintele a zis: „o să mă rog pentru voi să aveţi răbdare!'’. Iar aceasta s-a întors aşa de bucuroasă acasă. Bineînţeles că a fost provocată de cei mici şi de cei mari şi a început să se tulbure, să reacţioneze foarte nepotrivit şi a zis: „Părintele Paisie oare se roagă pentru mine? Oare se mai roagă, că l-am rugat, iar acesta a zis că se roagă ca să am răbdare”. Şi s-a întors la părintele zicându-i: „Părinte, aţi spus că vă rugaţi, şi eu tot aşa sunt”. Iar părintele i-a răspuns: „Eu mă rog pentru răbdarea ta şi ţi-am oferit posibilitatea să ţi-o pui în practică, mai întâi în casa ta, în familia ta”.

Trebuie să avem grijă în sensul acesta, fiindcă majoritatea dintre dumneavoastră munciţi aprig, cu multă sudoare, pentru a avea o viaţă decentă, după standardele acestei lumi, însă tocmai aici este problema, standardele acestei lumi sunt nefireşti, sunt contrare naturii noastre. Este nefiresc, de pildă, ca un tată să muncească zi-lumină fără să-şi vadă chipul copilaşilor săi până seara târziu, şi atunci să fie atât de ostenit încât pur şi simplu să nu mai poată să le ofere copilaşilor un zâmbet, o mână caldă şi o inimă primitoare. Este tot atât de nefiresc ca soţul şi soţia să nu mai aibă grijă unul de altul şi toate cele din familia lor, toate responsabilităţile să devină doar cele de strictă necesitate. Este la fel de nefiresc să nu mai poţi petrece cu prietenii tăi, să nu mai ai timp să fii împreună cu prietenii tăi. cu care să discuţi, nu despre noile telefoane mobile sau despre noile tablete sau despre facturi, ci pur şi simplu să discuţi cu ei despre viaţa cea veşnică, despre mântuire, despre suflet, despre prietenie. Este nefiresc, şi vedem că în această lume, din nefericire, sunt călcate în picioare familia, prietenia şi toată străduinţa, toată osârdia care înalţă către ceruri sufletul omenesc. Din nefericire. De aceea, să stăm bine, să stăm cu frică, să stăm cu cutremur...

De multe ori, cel năpăstuit nu are neapărat nevoie de milostenie materială, ci are nevoie de o inimă caldă, are nevoie de încurajarea noastră, de compasiunea noastră, are nevoie să îşi rezeme creştetul pe pieptul sau pe umărul celui de lângă el, are nevoie de atâta dragoste, în singurătatea lui, şi de un cuvânt bun. de încurajare, de la cel care a trecut la rândul lui prin asta. lată, de faţă, aici, este preotul paroh de la Valea Viilor, Părintele Petru Acatrinei, cu care am început un parteneriat prin mijlocirea Părintelui Marius Ţeican de la Oslo (cu care a fost coleg la Facultatea de Teologie din Sibiu), pentru ajutorarea copiilor săraci şi orfani din această zonă defavorizată, Copşa Mică. Celor 100 de copii reuşim să le oferim lunar burse, într-un program social pe care noi, cei din Scandinavia, l-am numit „Picătura de milă şi de dragoste care răscumpără oceanul nepăsării”, în fiecare lună, din îndepărtare, transmitem banii în contul de la Valea Viilor, care sunt transformaţi în bonuri de masă şi îmbrăcăminte pentru aceşti copii sărmani. Cu aceste bonuri copiii îşi achiziţionează mâncare, hăinuţe şi altele, în afară de ţigări şi alcool. Aceste donaţii vin lunar sau periodic însă totdeauna se umple punga, din mila lui Dumnezeu, şi părintele ne este de mare ajutor. Este pentru prima oară când îl întâlnesc aici, până acum am vorbit numai la telefon. Mă bucur că aţi reuşit să veniţi.

Părintele, să ştiţi că are opt copilaşi, patru au fost născuţi de maica preoteasă Rafila prin naştere naturală şi alţi patru prin cezariană. Ii mulţumim Părintelui Mitropolit Laurenţiu pentru că mi-a dat posibilitatea să intru în legătura cu aceşti minunaţi preoţi şi cu cei care au nevoie de ajutorul nostru concret, în zonele defavorizate de acasă. Acestor copilaşi nu le oferim doar bruma noastră de milostenie, ci în primul rând le oferim inima noastră fierbinte şi mâna noastră caldă.

PS MACARIE

Fragment din cartea "5 ÎNTÂLNIRI ALE INIMII", Editura lumea Credintei

Cumpara cartea "5 ÎNTÂLNIRI ALE INIMII"

Pe aceeaşi temă

28 August 2019

Vizualizari: 127

Voteaza:

Cum putem lucra blandetea in acelasi timp cu rabdarea 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

blandetea rabdarea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE