Slavă Ție, Dumnezeule, slavă Ție!
Orice om de pe această planetă, își pune problema sfințeniei cel puțin o dată în viață. Cum este să devii sfânt? Omul poate ajunge la sfințenie? Sfințenia e o cale frumoasă, dar tot pe atât de grea și nu este pentru oricine, numai pentru cei aleși de El. De-a lungul istoriei creștinismului, au fost nenumărate persoane, fie bărbați, fie femei, care au demonstrat prin trăirea lor plină de râvnă că este posibilă atingerea sfințeniei, dar după multe nevoințe sufletești și trupești.
Astăzi, aducem în atenția dumneavoastră pe pustnica Elisabeta, fosta maică Teodora, care din adolescență a căutat sfințenia, intrând în casta călugărilor. La 17 ani o întâlnim soră la mănăstirea Pasărea de lângă București. O moldoveancă frumoasă, șatenă, cu părul lung, înaltă și puternică, din comuna Moldova-Sulița, județul Suceava. Visul ei de mică a fost să ajungă sfântă. Acesta a fost motivul pentru care a acceptat să devină ”mireasa” lui Hristos. Pentru acest lucru, a cerut sprijin și sfat de la duhovnici iscusiți: Părintele Paisie Olaru de la Sihla, Părintele Ilie Cleopa, Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, Părintele Varlaam Bârsă, starețul Mănăstirii ”Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” Corlățeni-Pojorâta, precum și Sfântului Ioan Iacob la care avea mare evlavie și a cărui centură o purta tot timpul. De dragul Sfântului Ioan Iacob, a fost în slujire trei ani la Ierusalim, chiar la biserica unde sunt moaștele Sfântului Ioan Iacob. Bineînțeles că a avut ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului.
Prin slujire și trăire exemplară, prin curaj și jertfelnicie, prin credință puternică și dăruire, schimonahia Elisabeta ajunge la adevărata maturitate duhovnicească, fiind atinsă de harul Duhului Sfânt. Deși pustnică, devine mamă, fiică, soră, maică pentru mulți creștini, care ajung să o cunoască. Pustnica Elisabeta avea har, pricepere, pace și multă iubire și dispoziție pentru aproapele, pentru toate vietățile de pe pământ. Nu făcea rău niciunei furnici. Majoritatea creștinilor care au ascultat-o cel puțin o dată și-au schimbat viața, au devenit creștini practicanți. Printre aceștia mă număr și eu. Pe unde trecea ea, lăsa în urma ei o dâră de lumină, un parfum duhovnicesc și o dulceață a trăirii ortodoxe autentice. Chiar și pe atei i-a întors la Dumnezeu. Iată un mod practic de a te lupta cu patimile, cu ispitele și de a ieși victorios. Schimonahia Elisabeta este o pildă vie a trăirii în duh și adevăr, a faptului că se poate ajunge la sfințenie, mai mult poți deveni sfânt, dacă ceri ajutorul lui Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinți și la duhovnici iscusiți. Pentru aceasta, în schimb, ai nevoie de multă iubire, mult curaj și multă jertfelnicie.
Fericiți sunt acei creștini care pot, vor și reușesc să devină asemenea ,,miresei lui Hristos”, pustnica Elisabeta. Luați aminte dragi creștini, la acest exemplu de slujire, de curaj, de iubire, de dăruire, de jertfelnicie. Nu-l treceți cu vederea. Este ceva deosebit, este ceva minunat. Bucură-te, preacuvioasă maică Elisabeta, rugătoarea noastră către Mirele și prietenul tău, Domnul și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos. De trei ori bucură-te, că ai părăsit lumea pentru a-l cuceri pe Hristos, mirele tău. Bucură-te în cer, alături de sfinți pentru că meriți răsplata.
Bucură-te, mireasă a lui Hristos, plină de curaj și jertfelnicie!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
Publicat in : Dogma -
Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
Publicat in : Editoriale -
Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.