In fiecare zi luam cunostinta despre intamplari socante, uneori bizare, de neexplicat, in care violenta bruta se manifesta sfidator sau mai nou, gesturi “din condei” ale celor care vand aceasta tara la metrul patrat, stiind sa eludeze orice cutuma.

Astfel de lucruri s-au petrecut de cand lumea, dar mai nou observam ca nici unul nu manifesta vreun regret, o sincera parere de rau, comportandu-se ca si cum nu ar fi existat nici o alta cale, iar intr-o lume in care persoana umana nu valoreaza nimic, acesta ar fi singurul drum.

Sa fie sfarsitul, sau inceputul sfarsitului ?

Istoria arata ca se poate si altfel; Biblia consemneaza cazul facatorilor de rele rastigniti unul de-a dreapta si altul de-a stanga Mantuitorului. Atmosfera era sumbra si lipsita de speranta ca si azi.

“Trecatorii Il huleau, clatinandu-si capetele” (Matei 27,39). Asemenea si arhiereii, batandu-si joc de El, cu carturarii si cu batranii, ziceau: Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El. (Matei 27, 41-42). In tonul defaimarii generale, unul dintre facatorii de rele rastigniti, Il hulea zicand: “Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si pe noi” (Luca 23, 39). Dar ”celalalt, raspunzand, il certa, zicand: Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai. Si era acum ca la ceasul al saselea si intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea” (Matei 23, 40-44).

Se mai poate indrepta un factor de rele? Este corecta sentinta Mantuitorului?

Trebuie sa avem in vedere ca era o situatie limita. Cati dintre noi s-ar mai ruga la Dumnezeu intr-o asemenea situatie, cati i-am mai cere lui Dumnezeu ceva? Acesta insa nu cerea mantuirea, stia in ce stare se afla, dar ca unul ce a fost “coleg” de patimire cu Hristos, Ii cere Mantuitorului sa-si aduca aminte de el: ” Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.” Nu spune: ”As vrea sa ajung in rai, in fericirea vasnica”, vrea insa ca Mantuitorul sa-l pomeneasca, iar raspunsul este neasteptat: “Astazi vei fi cu Mine in rai.”

Sa observam si ce a facut inainte de a cere. Biblia arata ca auzind hula celuilalt factor de rele, il certa, aratandu-i exact unde se afla: ”Noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau.” Prin aceasta manifesta pocainta si devine un marturisitor. Cat despre relele pe care le-a facut nu cunoastem amanunte, dar daca pe acesta Mantuitorul nu s-a maniat, pentru alti facatori de rele are cuvinte dure: "Si intrand in templu, a inceput sa scoata pe cei ce vindeau si cumparau in el. Zicandu-le: Scris este: "Si va fi casa Mea casa de rugaciune"; dar voi ati facut din ea pestera de talhari (Luca 19, 45-46). Si, facandu-si un bici din streanguri, i-a scos pe toti afara din templu, si oile si boii, si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele" (Ioan 2, 15).

In cazul celor din urma, care pangarisera locul sfant al Ierusalimului, Hristos nu mai astepta pocainta; nici nu ar fi facut vreodata, dupa cum nici fariseii si saducheii, nu au aratat vreo urma de umanitate in faptele lor. S-ar putea considera ca in goana dupa vant a lumii secularizate de azi, nici talharii nu mai sunt ce au fost.

Ciortan Mariean

• Ierurgii in legatura cu sfarsitul omului si grija pentru morti
  Publicat in : Viata liturgica
• Astazi vei fi cu Mine in Rai!
  Publicat in : Saptamana Patimilor