Cuvânt de laudă închinat Sfinţilor Petru, Pavel, Andrei, Toma, Luca şi Ioan şi cele despre Toma din Evanghelia după Ioan16
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Apostoli, împăraţi ai lui Hristos, fiindcă vouă vi s-a încredinţat împărăţia cea cerească şi cea pământească. Hristos v-a dat puterea să stăpâniţi şi să
aveţi grijă de cele două tronuri, dorind, pe de o parte, să se restabilească moştenirea împărăţiei celei pământeşti, iar pe de altă parte, slava să strălucească, frumuseţea să prisosească, lumina să se descopere, tainele să fie cunoscute, puterea împărăţiei celei cereşti să domnească. Bucuraţi-vă, voi, cei care sunteţi sarea pământului17, care niciodată nu-şi poate pierde puterea ei. Bucuraţi-vă, voi, cei care sunteţi lumina lumii18, care rămâne la răsărit şi străluceşte pretutindeni, care-i luminează pe cei care se găsesc în întuneric, care ard fără lemne. Lampa este Hristos, iar Petru este suportul de lampă; untdelemnul este Duhul Sfânt. Bucuraţi-vă, voi, cei care sunteţi lumina lumii, în care întreaga noapte se surpă; pe care norul nu o umbreşte, căreia furtuna nu i se opune, cum nici vijelia nu se apropie de ea, ci dimpotrivă, luminând
prin aceasta întunericul pe care-l avem în noi, ea descoperă cele ascunse, lămurind cele neclare, curăţind gândurile.
Bucuraţi-vă, voi, cei care sunteţi pecetea preoţilor, cei care-i instruiţi pe dascăli, pescari de neamuri, propovăduitori ai popoarelor, pedagogi ai drepţilor, spălători ai păcatelor, îndreptători ai păcatului, luminători ai celor necredincioşi, paznici neînfricaţi, negustori activi. Bucuraţi-vă, voi, cei care sunteţi arămarii glasului meu, corifeii limbii mele păcătoase, întăritorii neputinţei mele, dascălii îndrăznelii mele, făuritorii cuvintelor mele. Bucuraţi-vă, voi, cei care nu purtaţi traistă19, dar aţi umplut cu bogăţie întreaga lume; voi, cei care nu aţi avut toiag, dar i-aţi alungat pe lupii cei de pretutindeni; voi, cei care nu aţi avut a doua haină, dar aţi fost îmbrăcaţi de împăraţi; voi, cei care nu aţi avut două perechi de încălţăminte, dar aţi străbătut lumea cu drumurile voastre, iar norii au alergat la picioarele voastre. Ingerii v-au arătat calea, pregătind-o mai dinainte; marea, de asemenea, de vreme ce mergeaţi pe suprafaţa ei, vă ţinea ca pe nişte vase cu pânze. Voi, cei care nu aveaţi bani de argint la cureaua voastră20 şi nu aveaţi aur în punga voastră, cu toate acestea aţi împrumutat din pungă multor şchiopi21; şi când orbul s-a atins de cureaua voastră, a început să socotească trecerea zilelor şi să măsoare cu ochii săi soarele şi să arate cu degetul său stelele, lucru pe care mai înainte nu-l cunoştea.
Bucuraţi-vă, piedici ale diavolului şi voi, cei care îi răsturnaţi pe demoni, cei ce nimiciţi păcatele; voi, care aţi părăsit înşelăciunea din suflete; ştergarele voastre imită veşmintele Domnului22; umbrele voastre au făcut multe şi diferite vindecări în cetăţi şi în ţinuturi23. Bucuraţi-vă, voi, care aţi găsit tezaurul cel ascuns în pământ24; voi, care aţi arătat femeii drahma pe care a pierdut-o25; voi, care aţi înapoiat lui Hristos în chip îndoit talanţii propovăduirii, pe care [Domnul] i-a încredinţat vouă26; voi, care v-aţi aruncat năvodul în adâncurile lumii şi aţi prins fel şi fel de peşti27; voi, care aţi prins peştii cu care împăratul, cinând în cer, Se desfătează; voi, care aţi învăţat-o pe femeia cea înţeleaptă să amestece trei măsuri de făină şi să facă o singură plămădeală28; voi, care aţi scos gardurile şi i-aţi silit pe trecători şi aţi căutat în pustii şi aţi umplut cu oaspeţi camerele de nuntă ale Mirelui29. Bucuraţi-vă, voi, cei care aţi găsit piatra cea din capul unghiului30, că din această piatră mulţi împăraţi s-au ridicat, că multe biserici s-au construit pe pământ, asemănându-se cu cerul, că multe Sfinte Mese au fost întemeiate pentru Jertfa care naşte viaţa.
Bucuraţi-vă, Pavel, şi tu, Petru, Andrei şi Toma, Luca şi Ioan, şi dimpreună cu voi toată ceata Apostolilor; fiindcă în persoana voastră îi avem şi pe ceilalţi, iar în cei prezenţi îi avem pe toţi. Bucură-te, putere înflăcărată a serafimilor celor nevăzuţi, înfăţişare a creaturilor nevăzute, împărţire divină a preoţilor, imagine a celor şase pâini de la masa pe care Dumnezeu a arătat-o şi pe care Moise a descris-o, iar Beţaleel a făcut-o31, a celor şase vase de piatră care erau în Cana Galileii32, din care s-a prefăcut apa în vin, care era mai bun decât laptele şi mai dulce decât mierea, fiindcă nu l-a oferit viţa de vie, ci Cuvântul Cel fără de moarte; fiindcă nu strugurele cel pământesc l-a făcut, ci glasul lui Dumnezeu33 şi cuvântul Creatorului şi porunca Ziditorului34.
Bucură-te, Petre! Fiindcă este bine să îi salutăm din nou cu râvnă pe toţi [Apostolii], dimpreună şi separat pe fiecare dintre bărbaţii cei sfinţi şi aleşi. Bucură-te, Petre, uşa păcătoşilor, curajul celor care se pocăiesc, încurajarea celor care se întorc, rechemarea celor care resping credinţa şi mângâierea celor care se găsesc în cădere. Bucură-te, Petre, limba ucenicilor35, glasul propovăduitorilor, ochiul Apostolilor, păzitorul celor cereşti, primul născut al celor căzuţi36. Bucură-te, Petre, tu, care ai cunoscut lupta diavolului; tu cel care ai încercat biruinţa din înfrângere37, tu, cel care ai primit trofeul după rănire; tu, care după cădere trofeul l-ai ridicat, iar cununa ai luat-o de pe capul adversarului38.
Bucură-te, Pavele, căruia i se cuvin multe cinstiri din partea noastră; căruia i se oferă orice cetate pentru laudă; care întreaga lume şi sămânţă o ţine şi via o arată; al cărui untdelemn a plăcut împăraţilor, i-a înduplecat pe conducători şi i-a scos din mocirlă pe cei necredincioşi. Bucură-te, Pavele, tu, care ai ales Atena cea needucată; tu, care ai schimbat mândria atenienilor; tu, care i-ai convins pe retori şi pe dascăli să-i îngăduie pe cei neştiutori, iar pe cei înţelepţi i-ai încurajat să primească să asculte cuvintele tale; tu, care ai uimit Areopagul prin învăţăturile cele cereşti39. Bucură-te, Pavele, tu, care te-ai ridicat la ceruri40, fără să ştiu cum însă. Desigur, nu ştiu care dintre cele două: cu aripi, adică, sau cu picioarele! Nu ştiu! [Bucură-te, Pavele,] tu, care ai fost dus dintr-odată în rai, chiar dacă nu i-ai văzut atunci pe cei care te-au condus spre cer; tu, care ai auzit cuvinte mai presus de orice auz41; tu, care ai scris epistole faţă de care se supun, ca şi cum ar fi nişte legi, chiar şi cei barbari; tu, care prin pecetea ta ai cuminţit neamurile, iar prin scrisorile tale le-ai schimbat vieţile lor şi ai îndreptat pământul prin cerneală.
Bucură-te, Luca, medicule şi scriitorule, tu, care ai arătat nouă înţelepciunea; tu, care ai cules florile cele minunate ale raiului; tu care ai pregătit cel mai mare vas pentru ospăţ; tu, care ne-ai arătat nouă mesele prin care s-a mândrit şi s-a desfătat cel chemat la masă şi la cină. Bucură-te, Luca, căci toate bisericile poartă de grijă pentru laudele tale, de la care fiecare aşteaptă să înveţe mai mult decât de la alţii, ca să dobândească cu desăvârşire tot harul Evangheliei. Ai scris o carte îndoită, în care una dă mărturie despre cealaltă42. Bucură-te, Luca! Fiindcă tu ai povestit nouă coborârea lui Gavriil43; tu ai împodobit-o pe Fecioara cea plină de daruri; i-ai pus cunună nupţială şi ai dus-o după aceasta la Duhul Sfânt, în chip împărătesc; tu ai arătat nouă tresăltările Elisabetei44; tu nu ai evitat să vorbeşti despre tăierea împrejur a lui Hristos45, ca să arăţi că trupeşte a pătimit toate ale noastre, El care a primit a Se face om de dragul nostru.
Bucură-te, Andrei, primul dintre primii, cel ales dintre cei aleşi, berbec al turmei celei înţelegătoare; prima pâine, care ai luat pâine de la Pâinea [cea cerească]; primul care ai băut din Izvorul din care se împart izvoarele de viaţă în întreaga lume, adică, în cea de sus şi în cea de jos. Bucură-te, Andrei, căci din lac te-ai mutat la ceruri; căci năvodul tău l-ai închiriat harului; căci tu ai cedat Duhului Sfânt piedestalul tău; căci tu l-ai oferit lui Hristos pe Simon [Petru] ca un peşte46; căci tu ai început pescuitul între pescari, şi apostoli, şi propovăduitori, şi împăraţi, şi soldaţii cei păzitori; fiindcă Petru a fost toate acestea, dar şi mai mult decât aceştia. Bucură-te, Andrei, căci tu ai cunoscut Cuvântul prin mijlocirea glasului47, tu ai fost învăţat de Soare [adică de Hristos] prin luminare şi ai alergat primul, prin mijlocirea Inaintemergătorului, la împăratul [cel ceresc], Care a rămas neobservat; tu ai auzit [despre] „Miel" şi L-ai înţeles pe Dumnezeu48; tu L-ai întrebat „unde locuieşti?"49 pe Cel care nu rămâne nicăieri, ci trăieşte pretutindeni; desigur, nu rămâne nicăieri, fiindcă nici un loc nu-L cuprinde pe Cel care este dincolo de orice loc; El rămâne pretutindeni, fiindcă pe toate le umple prin prezenţa Sa.
Bucură-te, Ioane Botezătorule, şi dănţuitor, şi trâmbiţă; tu, care eşti ieşirea celor vechi şi intrarea celor noi50; tu, care ai vorbit din pântece51 şi ai spus cele care au rămas nevăzute de bătrâneţi; ai profeţit încă de când erai copil despre cele care erau ascunse celor bătrâni. Bucură-te, Ioane, tu, care ai văzut porumbelul cel nevăzut52, tu, care ai văzut porumbelul care la picioare este nelegat, iar aripile sale sunt libere; tu, care ai văzut porumbelul de care cuţitul nu se atinge; tu, care ai văzut porumbelul care nu a dobândit starea materială.
Bucură-te, Ioane, [tu, cel care ai stat la pieptul lui Hristos] şi ai biruit triumfal moartea prin rănile tale şi ai înapoiat suliţa soldatului53, fericită şi în acelaşi timp înspăimântătoare, fericită pentru Cel care a fost împuns, înspăimântătoare pentru cel care L-a împuns; fiindcă din această suliţă S-a arătat
Păstorul cel bun; Păstorul care îşi pune viaţa Sa de dragul oilor Sale, fiindcă a văzut turma Sa că însetează, a deschis încă şi coasta Sa, şi a adăpat-o din aceasta; suliţa soldatului a întors-o în chip fericit pentru Cel care a fost împuns, dar înspăimântătoare pentru cel care a împuns; înspăimântătoare şi curajoasă. El a descoperit, desigur, tezaurul şi nu a primit bogăţia; a deschis izvorul şi nu a aşteptat să bea; tuturor a oferit apă, însă sieşi nu şi-a dat; a deschis poarta spre lumină şi ochii săi şi-a închis.
Toma însă nu a făcut aşa. Dar cum a făcut? Ascultă-l pe cel care cântă dimpreună cu David: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine"54. De ce a ascultat Domnul glasul lui? Fiindcă, chiar dacă se îndoia, el a alergat la Domnul; nu şi-a arătat neputinţa, ci a căutat să împlinească ceea ce a cerut. „In ziua plângerii mele", adică în ziua tulburării mele în gânduri, „am alergat către Dumnezeu"55, dorind să ştiu cum pâinile, şi apa, şi peştii - pâinile, prin rămăşiţele de fărâmituri56, apa, prin transformarea în vin57, peştii, prin prinderea lor în cârlig58 - moartea o arată şi mărturisesc prin mărturia lui Dumnezeu despre moartea care a fost primită în trup.
„Sufletul meu n-a vrut să se mângâie. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat."59 Iată câtă nobleţe aveau cuvintele profeţilor şi dogmele teologiei Apostolilor: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine"60. Nu a spus numai lui Dumnezeu. Şi când a strigat Toma către El cu glas puternic? Apostolii, când i-au spus: „Am văzut pe Domnul", el s-a îndoit, spunând: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede"61. Apoi, când Hristos S-a arătat lui după câteva zile şi i-a spus „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios", el a răspuns uimit cu glas puternic: „Domnul meu şi Dumnezeul meu"62. Iar Hristos nu a respins glasul, ci cu bucurie l-a primit. Pentru aceasta pecetea profeţiei s-a adăugat: „cu glasul meu am strigat"63.
Care este însă chipul atenţiei? Vino, vino să înveţi! Fiindcă Domnul a avut grijă să arate că cel care s-a îndoit era ucenic, că cel care a şovăit şi L-a respins era Apostol şi predicator, dar că el a ascultat mustrarea. Care mustrare? Fiindcă a dorit să-l aleagă pe el ca să ne conducă pe noi spre lumină, a adăugat: „Ai crezut, fiindcă M-ai văzut; fericiţi sunt cei care nu M-au văzut şi au crezut"64. Toma însă nu a tăcut; ce justificare şi-a găsit pentru mustrare? Desigur, însuşi Ioan o spune, după cum nici David nu îngăduie să o ascundă, ci o face cunoscută prin cuvânt limpede, deoarece duhul profeţilor se supune profeţilor65. Care a fost însă justificarea? „In ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit"66. „Nu Te mânia, spune, împărate; nu Te înfuria, Mântuitorule; nu Te supăra, Stăpâne! în ziua necazului meu am fugit la Dumnezeu; inimii mele i-a părut rău, raţiunea mea a fugit, mintea mea s-a tulburat; s-a tulburat la cuvintele fariseilor, s-a agitat la gândurile învăţătorilor; credinţa mea s-a înceţoşat la părăsirea lui Pilat; bărbăţia mea s-a tulburat la cuvintele soldaţilor, care au împărţit haina loruşi"67. Care sunt aceste cuvinte? „Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam."68
Din cauza acestor cuvinte, gândirea mea s-a tulburat, inima mea s-a întristat, iar ziua bucuriei s-a făcut ziua întristării. Pentru aceasta spune „ziua necazului meu"69. Nu spune simplu „ziua necazului", ci spune „ziua necazului meu", fiindcă femeile, de vreme ce au adus vasele cu mir [la mormânt]70, s-au bucurat, iar Petru şi Ioan, atunci când au văzut fâşiile de giulgiu71, au tresăltat cu toată puterea pe care o aveau. Din nou, ceilalţi ucenici, când s-au învrednicit să vadă chipul Lui72, nu numai că s-au bucurat, ci au şi tresăltat cu râvnă, şi au tresărit de bucurie; au tresăltat, desigur, duhovniceşte şi au tresărit datorită bucuriei duhovniceşti. Eu însă am rămas în tristeţe, fiindcă nu m-am învrednicit să văd nimic din cele pe care le-am menţionat.
Dar şi aşa, nu am greşit cu desăvârşire, iar în ziua întristării mele, alergat-am către Tine, Dumnezeul meu; şi când ucenicii au spus „Am văzut pe Domnul"73, m-am ruşinat să le spun lor: „Voi L-aţi văzut pe El, despre Care fariseii au spus că ucenicii au venit noaptea şi L-au furat, în timp ce noi dormeam"74. Şi, desigur, acestora nu le-am spus nimic, ci am alergat către Tine, Dumnezeul meu. Nu am spus lor: „Ce am eu în comun cu Cel care a fost răstignit? Eu nu-L numesc Mântuitor pe Cel care a fost împuns cu suliţa, eu nu primesc să-L numesc Dumnezeu pe Cel care a pătimit acestea cu trupul"; ci am alergat la Tine, înălţându-mi mâinile mele şi spunând: „Dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede"73.
La Tine am alergat, Dumnezeul meu, înălţând noaptea mâinile mele spre Tine, Dumnezeule, şi nu Te-am tăgăduit; fiindcă L-am găsit pe Cel care este mai presus [de toate], la Tine am fugit, atinsu-L-am pe Cel pe care-L doream. Am găsit o rană nesângerândă; am văzut rana, dar nu există stricăciune; am atins vânătăile, dar nestricăciunea s-a arătat. Sufletul meu nu voia să se mângâie. Când [aceasta]? Când am auzit batjocorirea iudeilor76, adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m- am cutremurat77. In acelaşi timp, am pus mâinile mele pe rănile de-viaţă-dătătoare şi mi-am adus aminte că Cel care S-a întrupat este Dumnezeu; mi-am adus aminte şi plin de înţelepciune am început să teologhisesc. Nu am spus numai „Domnul", cum nici numai „Dumnezeu", ci am spus „Domnul meu şi Dumnezeul meu"78, dorind să teologhisesc despre Cel pentru Care Moise spunea: „Acesta este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor"79; dorind să teologhisesc despre Cel pentru Care însuşi Osea a vorbit nouă prin pecetea profeţiei: „Intoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru"80; dorind să teologhisesc despre Cel pentru Care însuşi Amos a spus următoarele prin profeţiile sale: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu Savaot, Atotţiitorul: «In toate pieţele plânset va fi şi pe toate uliţele se va auzi strigând: Vai! Vai!»"81
Sfântul Efrern Sirul
Fragment din cartea "Cuvântări de laudă la sfinţi", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Cuvântări de laudă la sfinţi"
Note:
16 Textul se referă la pasajul scripturistic din Evanghelia după Ioan 20, 24-29.
17 Cf. Mt. 5,13.
18Cf Mt. 5,14.
19 Cf. Mt. 10,10.
20 Cf. Mt. 10, 9.
21 Cf. Fapte 3, 6.
22 Cf. Fapte 19,12.
23 Cf. Fapte 5, 15.
24 Cf. Mt. 13, 44.
25 Cf. Lc. 15, 9.
26 Cf. Mt. 25, 20.
27 C/. Mt. 13, 47.
28 C/. Mt. 13, 33; Lc. 13, 21.
29 Cf. Lc. 14, 23.
30 Cf. Ef. 2, 20; I Pt. 2, 6.
31 Cf leş. 25, 22-29; 36, 2; 38, 9-12.
32 Cf In 2, 6.
33 Cf. In 15,1.
34 Cf. In 2, 8.
35 Cf. Fapte 2,14, 38.
36 Cf. Mt. 16,19.
37 Se referă la pocăinţa lui Petru.
38 Cf. Mt. 26, 25; Mc. 14, 72; Lc. 22, 62.
39 Cf. Fapte 17, 22-34.
40 Cf. II Cor. 12, 2.
41Cf. II Cor. 12, 4.
42 Cf Fapte 1,1.
43 Cf Lc. 1, 26-35.
44 Cf. Lc. 1, 41 şi 44.
45 Cf. Lc. 2, 21.
46 Cf. In 1, 40-42.
47 Cf. Mt. 3, 3; Mc. 1, 3; Lc. 3, 4; In 1, 23; 5, 35.
48 Cf. In 1, 36.
49 In 1,38.
511 Prin persoana sa, Ioan Botezătorul se plasează între Vechiul şi Noul Testament.
51 Cf. Lc. 1, 41.
52 Cf. Mt. 3, 16; Mc. 1,10; In 1, 32.
53 Cf. In 19, 34.
54 Ps. 76,1.
55 Ps. 76, 2.
56 Cf. Mt. 14, 20; 15, 36; Mc. 6, 43; 8, 6; Lc. 9,17; In 6,13.
57 Cf. In 2, 9.
58 Cf Mt. 17, 27.
59 Ps. 76, 2-3..
60 Ps. 76, 1.
61 In 20, 25, 27.
62 In 20, 28.
63 Ps. 76, 2.
64 In 20, 29.
65Cf. I Cor. 14, 32.
67 Cf. Mt. 28,12.
68 Mt.28,13.
69 Ps. 76, 2.
70 Cf. Lc. 24,1.
71 Cf In 20, 3 şi 6-8.
72 Cf. Mc. 16, 14; Lc. 24, 36; In 20,19.
73 In 20, 25.
74 Cf. Mt. 28,13.
75 In 20, 25.
76 Cf. Mt. 27, 39-43; Mc. 15, 29-32; Lc. 23, 35.
77 Cf. Ps. 76,4.
78 In 20, 28.
79 Deut. 10,17.
80 Os. 14, 2-3.
81 Am. 5,16.
-
Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
Publicat in : Dogma -
Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
Publicat in : Editoriale -
Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.