Părintele Porfirie s-a născut în anul 1906 în micul sat Sfântul Ioan din Evia. A mers la şcoala primară doar doi ani. De mic copil a citit viaţa Sfântului Ioan Colibaşul şi a vrut să-l urmeze. Astfel, la vârsta de doisprezece ani a plecat în Sfântul Munte şi a devenit ucenic la doi fraţi care se nevoiau la Kavsokalivia. A făcut acestora ascultare desăvârşită şi întru bucurie şi la vârsta de şaisprezece ani a fost tuns monah, cu numele Nichita. L-a iubit mult pe Hristos şi pe părinţii lui duhovniceşti, şi foarte devreme a primit harisma străvederii.
La vârsta de optsprezece ani s-a îmbolnăvit grav şi părinţii lui duhovniceşti l-au trimis la o mănăstire din afara Sfântului Munte, pentru a se vindeca mai uşor. S-a întors degrabă cu sănătatea îmbunătăţită, dar s-a dedat din nou nevoinţelor îmbolnăvindu-se iarăşi, şi de aceea părinţii lui duhovniceşti i-au spus să rămână definitiv într-o mănăstire din afara Sfântului Munte. S-a dus la Mănăstirea Sfântului Haralambie Avlinariou. Acolo a fost găzduit pentru puţină vreme arhiepiscopul Sinaiului, Porfirie al III-lea, care, văzând virtuţile sale, l-a hirotonit preot la 27 iulie 1927, cu numele Porfirie.
In luna octombrie 1940, din iubire pentru bolnavi, la cererea lui, a fost numit paroh la Policlinica din Atena, lângă Omonia. A slujit aici treizeci de ani. După pensionare s-a instalat la Kallisia, în Panteli, iar în anul 1979, după ce a primit permisiunea mitropolitului de Attika, Dorotei, s-a aşezat la o fermă din Milesi, Attika, unde mai apoi, iarăşi cu permisiunea scrisă a aceluiaşi mitropolit, a zidit metocul Sihăstriei de maici Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.
Anterior, cu acceptul Sfântului Sinod şi al Ministerului Educaţiei şi Religiilor, înregistrase sihăstria la tribunal ca persoană juridică, cu sediul la Atena, care a fost recunoscută legal prin decret prezidenţial. La Milesi l-au vizitat mulţi creştini pentru a primi binecuvântarea şi poveţele lui, fiindcă devenise cunoscut ca om al rugăciunii, înţelepciunii, smereniei şi iubirii.
Părintele avea harismele străvederii, vindecării şi înainte-vederii, pe care le folosea mereu cu discernământ şi smerenie spre ajutorarea oamenilor şi niciodată pentru slava personală. A săvârşit astfel binefaceri la mii de oameni.
După ce a prevăzut sfârşitul vieţii sale pământeşti s-a întors în Sfântul Munte, la chilia Kavsokaliviţilor, unde fusese tuns monah, pentru a adormi întru Domnul în pace şi smerenie şi pentru a fi îngropat fără zgomot. La 9 decembrie 1991 a adormit întru Domnul şi în ziua următoare trupul i-a fost îngropat după tradiţia monahală, iar sufletul i-a urcat deja la ceruri, lângă Hristos, pe Care L-a iubit mai mult decât pe oricine altcineva.
După adormirea lui au fost scrise despre el multe cărţi în diferite limbi. Astfel, smeritul ieromonah Porfirie a devenit larg cunoscut şi continuă să facă minuni şi să-i ajute pe cei care-l cheamă.
Fie să avem binecuvântarea lui!
Ioannis Marousiotis
Părintele Porfirie mi-a spus..., Editura Egumenita
Cumpara cartea "Părintele Porfirie mi-a spus"
-
Un om tamaduit al zilelor noastre
Publicat in : Credinta -
Apa vuitoare
Publicat in : Credinta -
Cuvinte de invatatura ale parintelui Porfirie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Intalnirea cu Parintele Porfirie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.