Cum sa se dea jos de pe cruce, cand El pentru cruce a venit? Mergem la Xiropotamu, ne inchinam sfintei Cruci. Dar de ce ne dam jos de pe ea atat de repede? Inca apostaziem, inca gandul ne fuge departe, dar nu iesim din bratele Lui. Crucea fiecarui om este biruitoare, cata vreme credinta desfiinteaza imposibilul. Suntem adoptati definitiv: poporul invierii nu mai plange de dorul trecutului promiscu.

In traditia noastra ortodoxa, crucea apare mereu legata de inviere.

Nimeni nu sufera din sadism, ci doar avand ca orizont imediat si sigur invierea. De fapt, crucea ce face? Descopera starea de pacat in care ne aflam, desi am fost martorii atator minuni. Crucea este insa si o provocare: Dumnezeu invinge raul (asta e sigur!).

Ne minunam impreuna cu Petru Damaschin: crucea alunga bolile, in timp ce noi nu putem numara in veci laudele Golgotei. Vedeti, eu chiar cred asta: desi sunt inca pacatos, am multe dovezi ale credintei. Nu ma pot opune evidentei, iubirii, firescului, eternitatii. Fiind preot de caritate, am vazut harul lucrand in saloanele suferintei. Si ce mult ne ajuta Maicuta Domnului!

O zi care iasa din banalitate: 7 mai - Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer in timpul imparatului Constantie - fapt petrecut probabil in anul 351 si relatat de intr-o scrisoare a sfantului Chiril al Ierusalimului catre imparatul Constantie. Nici vorba de naluca, idol sau hipnoza: e doar puterea divina.

Prin lemn a venit moartea in lume (Adam gustand din pom), prin lemn a venit si izbavirea (Hristos rastignit pe crucea din lemn). Pr Arsenie Boca: “Cand ai orice necaz fa-ti cruce si spune “Asa-mi trebuie””. Pacatele se curata prin purtarea crucii, tot asa cum Dumnezeu s-a rastignit pe cruce pentru pacatele tuturor oamenilor. Solutia nu este lumeasca, ci duhovniceasca. “Lumea arde, pricepeti asta?” spunea parintele Paisie Aghioritul acum mai bine de 20 de ani. Suntem tot nepriceputi.

O broasca daca e aruncata dintr-o data intr-un vas cu apa clocotita sare imediat afara, dar daca o pui in apa rece pe foc si o lasi sa se incalzeasca treptat, sa stiti ca ramane inauntru pana se asfixiaza.

In noaptea de Pasti, noi ridicam cu ambele maini Sfanta Cruce in vazul tuturor, adaugam lumanarea de Inviere la ea si spunem: “Hristos a Inviat!“, apoi ni se raspunde: “Adevarat a Inviat!”, deoarece Hristos Cel rastignit este Hristos Cel Inviat, Care si dupa moartea Sa poarta in trupul Sau semnele Crucii, adica semnele cuielor din maini si picioare, precum si semnul lasat de lancea care L-a strapuns. Simtind noi ca din Crucea lui Hristos vine bucuria Invierii, ne vom ruga mai mult in fata Sfintei Cruci, vom merge mai des la biserica din parohie sau manastire, deoarece biserica este purtatoare a luminii si harului Sfintei Cruci.

O veche traditie spune ca atunci cand Mantuitorul S-a nascut in ieslea din Betleem, intre pastorii care au venit acolo erau unul care avea un copil in brate. Si fiind obosit, cel care avea copilul, l-a asezat pe acesta langa Pruncul sfant din iesle. Si pruncul lui s-a atins de mainile calde ale Mantuitorului.

Copilul a crescut mare, dar nu l-a mai ascultat pe tatal sau. Asa cum copiii nu asculta uneori de parintii lor. Si a ajuns intr-o ceata de copii obraznici. Mai tarziu, devenind matur, a ajuns talhar. Si a inceput sa omoare pe oameni si sa fure de la acestia bani si lucruri pe care ei le aveau asupra lor la trecerea pe drumurile pustiei. La un moment dat au fost prinsi acesti talhari. Si capetenia lor era tocmai acest copil. Acesta, impreuna cu alta capetenie, au fost judecati si dati la moarte prin rastignire. Si pentru ca in ziua aceasta mai aveau ei de rastignit pe Cineva, pe Iisus din Nazaret, Unul care zicea ca este Fiul lui Dumnezeu, atunci au chemat la moarte prin rastignire si pe acesti doi: pe copilul care fusese odinioara asezat langa Pruncul din ieslea Betleemului si care acum a fost rastignit de-a dreapta Mantuitorului si pe celalalt coleg al sau, de-a stanga Crucii lui Hristos. Si privindu-L pe Domnul, el, cel din dreapta care atunci cand era mic s-a atins de Hristos, a furat mantuirea.

Nu suntem confuzi: Hristos venit in lume ca lumina, mai presus de lume si ca Creator al lumii prin nasterea din Fecioara. Daca nu s-ar fi nascut Hristos ca om din Fecioara, nu ar fi fost Dumnezeu si n-ar fi adus lumii o lumina mai presus de ea, aratand pe om destinat vesniciei, ci ar fi lasat lumea si omenirea inchise in grauntele ei (pr. Staniloae). El se face om, dar ramane si Dumnezeu. Numai prin aceste doua calitati isi arata deplina apropiere de oameni si calitatea de Mantuitor. El se face Fiul Omului prin excelenta, caci ridica pe om la starea Lui de om cu firea neimbolnavita. Se face noul inceput, sanatos, al omenirii. Lumina, sau sensul deplin adus omului in Hristos, este viata lui fericita fara sfarsit.

Un preot s-a intalnit cu un om care se pretindea ateu. Dupa cateva cuvinte de salut, ateul l-a intrebat, ironic:
- Ce vrea, parinte, de la mine Hristos?
Preotul l-a privit drept in ochi si i-a raspuns:
- Hristos?. Hristos nu vrea nimic de la dumneata. Si nici de la mine. Nu vrea nimic de la nici un om.
Si a dat sa plece. Ateul a ramas o clipa incremenit. Apoi, zambind neincrezator, a spus:
- Atunci. Atunci de ce a venit? Atunci. ce atata . Parinte! Va bateti joc de mine!.
- Nu, prietene, nimeni nu-si bate joc de dumneata. Pur si simplu acesta-i adevarul. SI HRISTOS A VENIT PENTRU CA L-AI CHEMAT!
- Eu? Pai eu nici nu cred in El.
-Mai, omule. Ai oftat vreodata? Ai avut vreodata o durere sufleteasca? Te-a nemultumit adanc ceva? Ai gemut in sufletul tau? N-ai fost niciodata nefericit?
- Pai, cine nu este.
- Si ce-ai facut?
- Am baut.
- Si dupa ce te-ai imbatat n-ai mai oftat?
- Ba da.
- VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME. Aceasta stare de nefericire o vede Dumnezeu in inima omului ca pe o rugaciune neintrerupta . Si a raspuns trimitandu-L pe Hristos.
- Bine, parinte, dar eu sunt nefericit ca n-am bani. EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!
- Asa a gandit si Iuda si a ajuns in streang.adica pe culmea nefericirii. HRISTOS este un raspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvant al Legii Sale este: " Fericiti."
Orice am face in aceasta viata inima ne ramane mereu plina de rumoarea nefericirii. Pentru ca nefericirea este legea acestei lumi.
- Si zici, parinte, ca eu ma rog fara sa stiu? Asta-i culmea!
- Da, dragul meu. Singura diferenta intre dumneata si un sfant este ca sfantul lasa toate, si familie si bani si ganduri, pentru a trai cu toata fiinta acest strigat tainic al inimii. Caci in masura in care te unesti cu cererea, in aceeasi masura te vei uni cu raspunsul.
- Parinte, e cam complicat pentru mine.
- Stiu, dragul meu, stiu. E greu sa intelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi inceput sa intelegi intr-o clipa, daca ai fi venit la mine ca sa te spovedesc.

" Impaca-te cu tine insuti; si se vor impaca cu tine cerul si pamantul. Straduieste-te sa intri in camara ta launtrica si vei vedea camara cea cereasca; pentru ca si una si cealalta sunt acelasi lucru si, intrand intr-una, le vei vedea pe amandoua.

" ( Sf. Isaac Sirul)

Marius Matei

.

• Cele 7 rostiri de pe Cruce
  Publicat in : Credinta