Inspiratele cântări ale Bobotezei, Epifaniei sau Teofaniei ne aduc aminte că în această zi „firea apelor se sfinţeşte, şi se desparte Iordanul, şi îşi opreşte curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-Se“.

Păstrată în cult de multe veacuri, rugăciunea Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, spune că „la praznicul ce a trecut Prunc Te-am văzut, iar la acesta de acum desăvârşit Te vedem pe Tine, Cel ce Te-ai arătat desăvârşit, Dumnezeul nostru, din Cel desăvârşit. Că astăzi ne-a sosit nouă vreme de praznic şi ceata sfinţilor cu noi se adună şi îngerii cu oamenii împreună prăznuiesc. Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape Se pogoară…“.

În ziua Bobotezei, prin sfinţirea şi stropirea cu Agheazmă toată Creaţia se înnoieşte, de aceea slujba cea mare de sfinţire a apei se săvârşeşte în afara sfântului lăcaş, la un râu, ori fluviu, la marginea mării, pe malul unui lac sau chiar la o fântână.

În Ţara Sfântă, Patriarhul Ierusalimului, cu mare sobor de arhierei şi preoţi, oficiază această slujbă chiar pe malul Iordanului, acolo unde Domnul Şi-a plecat capul sub mâna slugii, botezându-Se. În localităţile care se învecinează cu o apă curată, arhiereul sau preoţii împreună cu mulţimile de credincioşi se roagă în ziua Bobotezei chiar pe malurile ei, statornicindu-se în decursurile vremurilor felurite obiceiuri, cum ar fi acela al aruncării crucii în apa rece şi aducerea ei de către tinerii evlavioşi, buni înotători, curajoşi şi puternici, la cel care a condus slujba de sfinţire a apei.

Până în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, se păstra şi în Bucureşti un ritual special în ziua Bobotezei, când mitropoliţii primaţi, şi mai apoi primii patriarhi ai României, coborau de la Catedrală până la apa Dâmboviţei, la un pod care se chema „al calicilor“, în apropierea Bisericii „Sfântul Anton“ de la Curtea Veche.

La vremea cuvenită, aruncau crucea în apă şi răsplăteau cu daruri pe cel care o recupera din apa îngheţată. La ceremonie participau mulţi credincioşi şi oameni importanţi ai cetăţii şi ţării. Regi, regine, înalţi demnitari şi responsabili cu activitatea Capitalei au fost de faţă la astfel de evenimente, păstrate în scrieri de demult, fotografii şi într-o tradiţie care se pierde încetul cu încetul.

La sfârşitul veacului al XIX-lea, în muntele Athos s-a lucrat o cruce în lemn de chiparos, probabil la cererea mitropolitului Iosif Gheorghian (fost mitropolit primat între anii 1886-1893, 1896-1909). Ea se păstrează la Catedrala patriarhală şi a fost restaurată în luna decembrie 2008, având următoarea inscripţie: „S-au lucrat la Chinoviul Român Prodromu din Sfântul Munte Athos, în zilele majestăţii Sale Regelui României Carol I şi a IPS Mitropolit Primat Iosif Gheorghian - iulie, 29, 1898“. Pe verso, inscripţia continuă: „Această Sfântă Cruce se oferă Sfintei Mitropolii Primate a României - Bucureşti - pentru a servi la sfinţirea apei la Botez. Zugrăvită în Sfântul munte Athos“.

Ani la rând, crucea a sfinţit apa la ziua Bobotezei şi a binecuvântat poporul adunat cu acest prilej. Nu se ştie exact cine este donatorul acesteia. Am putea deduce că cineva de la Curtea Regală a plătit-o, deoarece se aminteşte şi numele regelui. Pe de altă parte, ar putea fi gestul de recunoştinţă al unui monah român nevoitor în muntele Athos, pentru Biserica din ţara sa de obârşie.

Trebuie să mai adăugăm faptul că la muntele Athos existau atunci numeroşi călugări români trăitori la Schitul Prodromu, dar şi în diferite chilii sihăstreşti în zona Lacu, Capsala, Provata, Colciu, Sf. Ipate ş.a. Numărul lor s-a diminuat vizibil după 1947, vreme de 30 de ani, când nici un român n-a mai putut pleca oficial în Grădina Maicii Domnului.

Printre aceşti călugări români se găseau şi câţiva pictori buni, zugravi de icoane, aşa cum a fost cel care a pictat crucea pentru Catedrala patriarhală în anul mântuirii 1898.

Mitropolitul primat Iosif Gheorghian, cel pomenit în inscripţia Crucii Teofaniei, a trecut la cele veşnice în ianuarie 1909, la puţine zile după ce a sfinţit apa pe malul Dâmboviţei. Istoria mai puţin cunoscută consemnează şi faptul că moartea mitropolitului Iosif Gheorghian a survenit la câteva zile după ce a oficiat botezul principesei Ileana, cel de-al cincilea copil al regelui Ferdinand şi al reginei Maria. Cine ştie, poate la slujba Botezului a dus cu sine şi crucea pictată cu 11 ani înainte la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos.

arhim. Timotei Aioanei
Sursa: ziarullumina.ro, Editia din 8 ianuarie 2010

• Schitul romanesc Lacu din Muntele Athos
  Publicat in : Interviuri
• Pelerinaj Muntele Athos si Grecia
  Publicat in : Pelerinaje
• Chilia Axion Estin din Muntele Athos
  Publicat in : Pelerinaje
• Amalfion, manastirea benedictina din Muntele Athos
  Publicat in : Religie
• Un engolpion inedit din Muntele Athos
  Publicat in : Vesminte