Ortodoxia nu are frontiere. Velimirovici, noul sfant al nostru ne lumineaza sufletele. Nu vorbeste in cuvinte mari, ci bine cantarite, asemeni Invatatorului. Fara Cer, nu putem face nimic pe pamant. Nimic durabil, nimic ziditor, nimic care sa treaca dincolo de moarte. Nu putem concepe binele in afara lui Hristos, dar nici raul in El, nici la nivel de intentie.
Sfantul sarbilor si al nostru nu face nici un compromis. Legea morala nu se negociaza. Omul care primeste mita inseamna ca nu este crestin. Sfintii Parinti ai Bisericii nu puteau fi mituiti, nici intimidati, in problemele de credinta mita este egala cu tradarea lui Iuda. Nu ii judecam noi; este Cine. Preferam neascultarea, iubirea de dolari si desfranarea si ne mai lamentam ca nu suntem auziti de Neatins. Odata cu iubirea, oamenii au pierdut si constiinta adevarului. Caci dragostea si adevarul sunt de nedespartit. Stim ca suntem sfatuiti sa evitam averile, dar nu o facem, sa nu tradam iubirea, dar ne pripim, sa ascultam de duhovnic, dar nu avem unul.
Sa nu ne socotim superiori pacatosilor, ca si cum noi nu am mai fi amartalosi. Dan, prietenul meu, imi vorbea despre leprozeria lui. Se considera primul dintre pacatosi si nu se sfieste sa ajute saracii si sa se roage in bisericuta lui, chiar daca acolo vin multi leprosi, etichetati asa doar artificial de catre generatia Bamboo. E adevarat ca vin acolo bolnavi de toate felurile, dar macar aceia sunt constienti de bolile lor. Atat sufletesti, cat si trupesti. Si vor sa se vindece. Chiar daca sunt saraci cu duhul, in ambele sensuri.
Intermedierea sfintilor e cruciala pentru noi. Rugaciunile lor fac diferenta. Velimirovici, curajosul sfant, reia ideea schimbarii radicale. Cand schimbi tinta, schimbi tinuta, orarul, anturajul. Sufletul, care fusese despuiat de toata lucrarea cea buna, este in intregime imbracat din nou: haina cea veche, murdara si zdrentaroasa este aruncata si sufletul sau este imbracat in haina noua. Aceasta haina noua pentru suflet semnifica omul cel nou - pocait, iertat si primit de catre Dumnezeu. Fara aceasta haina noua, nimeni nu se poate salaslui in Imparatia lui Dumnezeu.
Parasirea intunericului e vitala, desi e grea. Dar bucuria regasirii luminii e inefabila. Cel ce se pocaieste se leapada de toate legaturile sale intru desfranare cu lumea aceasta, isi lipeste sufletul de Hristos si ramane unit cu El intr-o unime de nezdruncinat. Cei din jurul nostru ne considera nebuni pentru ca ne straduim sa fim crestini, renuntand la distractiile de Dorobanti. Nebun este acela care iubeste razele soarelui, dar dispretuieste soarele; care iubeste picatura de apa, dar dispretuieste izvorul.
Noul Nicolae nu ne amageste, ci ne incurajeaza: "Nu putem trece prin campul cu spini cu picioarele goale, oricat de sete ne-ar fi si oricat de multa si de proaspata ar fi apa de dincolo de spini", spun cei vlaguiti de pacat. Si asa Domnul, care iubeste oamenii, El insusi a trecut campul cu spini cu picioarele goale si acum, din partea cealalta, cheama insetatii la izvorul cu apa vie. "Se poate - ne striga El - Eu am trecut prin spinii cei mai ascutiti si, calcand peste ei, i-am batatorit. Atunci, haideti!"
Din cuie sa facem case pentru nevoiasi, nu piroane pentru Mesia.
Marius Matei
Marius Matei
-
Morala crestina si etica filosofica
Publicat in : Morala -
Morala crestina si psihiatria
Publicat in : Morala -
Bioetica, familia si morala crestina
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Postmodernismul provocare la morala crestina
Publicat in : Religie -
Tehnici medicale si morala crestina
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.