Morala crestina si psihiatria

1. Crestinismul nu este numai o suma de invataturi, o doctrina, religioasa, ci si o viata traita dupa aceasta doctrina. Si anume el nu este numai, o suma de invataturi teoretice cu privire la Dumnezeu si la mantuirea omului, care sa-i lumineze numai intelectul, ci este o traire a acestor invataturi in viata aceasta pamanteasca.

Desigur, toate adevarurile invataturii crestine trebuie traite de credincios, chiar daca nu pot fi aplicate toate in aceeasi masura si constant. De exemplu, invatatura crestina despre Sfanta Treime, si despre Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat, prin care se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si prin care se realizeaza insasi mantuirea noastra obiectiv si subiectiv, trebuie sa fie nu numai cunoscuta ci traita real si plenar in fiinta si viata noastra, precum si in relatiile noastre cu semenii nostri. Comuniunea omului cu Dumnezeu prin Hristos in lucrarea Duhului Sfant, ca membru al Bisericii lui Hriatos, este inceputul si tinta vietii crestinului privita pe dimensiune eshatologica.

Trairea si aplicarea invataturilor crestine constituie tocmai domeniul Moralei crestine. De altfel, crestinismul nu este o filosofie sau o ideologie filosofica intre alte filosofii si ideologii, fiindca el nu ne infatiseaza adevarul ca o idee opusa altor idei ; "el e incarnat in viata unica si sublima a persoanei Mantuitorului Hristos, Care devine calea, adica modelul nostru de urmat in viata. Nu ne spune Hristos ca El a venit ca lumea sa aiba viata si inca mai multa (Ioan 10, 10) decat inainte de El? Iar viata nu se comunica unui cerc restrans, ca ideile filosofice ; ea se comunica tuturor fiintelor din lume", tuturor oamenilor si neamurilor (Matei 28, 19-20 ; Marcu 16, 15-16). Iisus Hristos este accesibil tuturor, este omul central, fiindca este si Dumnezeu in acelasi timp, Care polarizeaza spre Sine pe toti care se deschid Lui si cu care intra in comuniune prin cuvant si lucrare harica. Hristos este modelul universal al vietii in Dumnezeu. "Cati in Hristos ne-am botezat in Hristos ne-am si imbracat" (Gal. 3, 27). Aceasta inseamna vointa de a ne face una cu El (Gal. 3, 28). Pruncul trecut prin baia Botezului a devenit neprihanit asemenea pruncului Iisus din ieslea Betleemului. Tinerii care se cununa, nuntesc impreuna cu Hristos si se veselesc impreuna cu El, ca la Nunta din Gana Galileii. Pacatosii care isi frang inima in cainta, cad la picioarele Lui si-L roaga pentru iertare. Credinciosii care se apropie de Sfantul Potir pranzesc cu Hristos Care isi ofera spre mancare si bautura trupul si sangele Sau euharistic. Frumusetile acestei lumi le admiram prin ochii Lui, care ne-a aratat splendoarea crinilor campului. Cand intalnim pe cei saraci, pe cei bolnavi, pe cei flamanzi si pe oricare dintre ei necajiti ai lumii, il intalnim in acestia pe El insusi, Care se identifica cu ei, cum ne incredinteaza El Insusi : "Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei mai mici, Mie Mi-ati facut" si "Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut" (Matei 25, 40 si 45). Durerile noastre proprii le induram impreuna cu Hristos, fiindca nimeni traind in aceasta viata nu este scutit de Golgota rastignirii. Iar ingrozitoarea noastra moarte devine usoara daca stim sa intram cu El in mormant. Caci El, Hristos, fiind insusi Dumnezeu, a biruit mormantul si a inviat a treia zi. Fiind in comuniune cu Hristos si deci identificandu-ne vointa noastra cu vointa Lui, Hristos traieste in noi si noi in El (Gal. 2, 20).

Morala crestina este fata concreta, vazuta de toti a crestinismului, indicand ce trebuie sa faca crestinul pentru a dobandi viata vesnica implinind aici pe pamant voia lui Dumnezeu, in relatia cu El si in relatiile cu semenii, precum si in propria sa viata, adica in relatie cu sinea proprie. Ea, Morala crestina, pleaca de la Hristos si se intoarce la Hristos. Iar crestinismul nu este un sistem de filosofie, fiindca nu "este o elaborare a mintii noastre. El este inainte de toate persoana istorica a Mantuitorului, adica Fiul lui Dumnezeu facut om la plinirea vremii si ramanerea Lui ca om si pe scaunul Slavei, fiind Unul dintre noi in Treime, ca Dumnezeu-Omul. Intr-un cuvant crestinismul este, cum spunea Nichifor Crainic, "perfectiunea dumnezeiasca descoperita noua in Hristos". Iar Morala crestina are ca obiect principal : ce trebuie sa faca crestinul in viata de toate zilele, urmand lui Hristos, traind si marturisind pe Hristos.

2. Psihiatria. In psihiatrie, desigur, ne intalnim, dialogam si "empatizam", cum spun specialistii, cu omul bolnav sufleteste. Sentimentul de suferinta dobandeste aspecte dintre cele mai complexe inlauntrul perspectivei date de psihiatrie : in boala psihica nimic nu pare a avea loc fara autorefleCtare, cuprindere si intelegere care constituie, de fapt, jocul implicat si continuu dintre constiinta si suferinta, si, intr-un fel, dintre bine si rau. Dar nu dintre binele moral si raul moral. Aceasta mai rezulta si din faptul ca psihiatria se ocupa, in aceeasi masura, de aspectele sintetice ale persoanei in doua ipostaze : normalitate psihica si contrariul ei degradant, boala mintala.

Dintre toate sectoarele medicinei, psihiatria este aceea care isi propune si se simte obligata moral si se "angajeaza" prin excelenta sa inteleaga bolnavul, alaturi de explicatia - mai mult sau mai putin comprehensibila - a mecanismelor psihopatologice. In jurul bolnavului psihic, psihiatria se implica sa creeze o ambianta comprehensibila, un orizont si o comuniune solidara, capabila sa ajute pe bolnav in efortul de vindecare. Prin aceasta, psihiatria nu mai este o stiinta medicala eminamente descriptiva ci prin excelenta una de participare empatica.

In psihiatrie, medicul are nevoie de bolnav ca sa-si ordoneze procesul de investigatie si "iatrie", de tratament. In cercetarea si actul psihiatric are loc un act de comunicare reciproca intre bolnav si medic, acesta din urma fiind totdeauna disponibil pentru o generoasa daruire catre cel care sufera. De altfel, medicina adevarata face uz totdeauna de comprehensiune, iar medicul se intalneste si comunica cu oamenii. Dar nu intotdeauna acest lucru este absolut necesar, el putand fi inlocuit doar de o intelegere-a cauzelor determinante ale bolii somatice.

Boala psihica este mult mai complexa in cauzele si manifestarile ei si, de aceea, ea comporta o definire mult mai complexa si inteligibila, decat suferintele umane obisnuite (de pilda cele organice). In general, definirea bolii psihice se face in raport cu starea de sanatate sau de normalitate. Dar multe definitii date unei boli psihice se refera la un tip de individ abstract, mobil si in fond necunoscut afectiv. Desigur, fiecare boala are anumite caracteristici care o particularizeaza, fata de alta boala. Dar tot asa de adevarat este ca medicul nu are de-a face numai cu boli in general, si eu bolnavi concreti, cu oameni concreti bolnavi. In cazul bolilor psihice, cu care se ocupa psihiatria, medicul are de a face cu bolnavi, cu bolnavi diferiti cu care mediul trebuie sa comunice direct si personal intr-o mare daruire pentru a surprinde specificul personal, ca sa-l analizeze si sa gaseasca tratamentul adecvat. Deci pentru medicul psihiatru, fiecare om bolnav sufleteste este un subiect aparte, un subiect concret cu care el angajeaza dialogul si tratamentul. La fel procedeaza morala crestina, pentru care fiecare om este existenta personala nerepetata cu misiunea sa in fata lui Dumnezeu si in comunitatea semenilor sai, oamenii. Cu aceasta am ajuns la relatia foarte stransa ce poate fi intre Morala crestina si psihiatria, fiecare dintre acestea pastrandu-si specificul si lucrarea in tratarea bolilor sufletesti.

3. Relatie, complementaritate si specific. Si Morala crestina ca disciplina teologica si psihiatria ca disciplina a medicinei generale si de profil, se ocupa cu omul concret, ingrijindu-se una de sanatatea spirituala moral-crestina, iar cealalta de sanatatea psihica a acestuia. Relatia dintre acestea este o expresie a relatiei dintre crestinism si medicina. Desigur si una si cealalta au in vedere sufletul omului cu puterile sau facultatile lui : mintea, simtirea si vointa, dar nu separat de trup, trupul fiind conditia vietuirii omului in timp si spatiu. Pentru invatatura crestina, omul este chip si asemanare a lui Dumnezeu (Facere 1, 26-28) si deci partener de dialog cu Dumnezeu si cu semenii, sai, oamenii.. La demnitatea de chip al lui Dumnezeu, pe care o are omul ca dat ontologic, participa nu numai sufletul cu cele trei puteri sau facultati ale lui ci si trupul cu tot ceea ce cuprinde si implica el pentru realizarea dialogului omului cu Dumnezeu, cu semenii, cu natura inconjuratoare, dar si cu sinea proprie. Trupul participa la demnitatea de chip, prin suflet si anume prin puterea cognitiva a acestuia, adica prin acel nous, "minte", despre care vorbesc Parintii Bisericii, in care se face prezenta insasi lucrarea lui Dumnezeu, harul dumnezeiesc primit la Botez si mai apoi prin celelalte Taine ale Bisericii.

Data fiind si sisighia aceasta dintre suflet si trup, in vietuirea omului pe pamant, morala crestina priveste pe om cu intreaga lui fiinta, vazandu-l prezent cu toata aceasta fiinta a sa in fiecare act, actiune, fapta. De aceea, munca omului este si spirituala si fizica, in acelasi timp. Desigur nu in aceeasi masura.

De aici si cele doua feluri ale muncii sau activitatii omului, munca spirituala si munca fizica, dupa cum predomina activitatea spiritului sau efortul fizic. Dar si activitatea pur spirituala nu ramane fara o expresie a ei asupra trupului, sau altfel spus si in activitatea pur spirituala este angajat subiectul ei intreg. Faptele libere si constiente cu care se ocupa Morala crestina poarta pecetea subiectului lor intreg chiar si atunci cand trupul nu are o participare egala. Radacina lor este in suflet, in spirit si anume : in mintea care le initiaza si se invoieste cu ele, in simtirea cu care le imbratiseaza si in vointa care le concretizeaza. De aceea la judecata obsteasca sau universala, omul se va prezenta nu numai cu sufletul, ci si cu trupul avut pe pamant, desigur acum fiind nestricacios, ca sa ia rasplata sa : fericirea vesnica sau osanda vesnica pentru toate cele savarsite cu sufletul si cu trupul sau, pe pamant.

Faptele libere si constiente ale omului isi primesc calificarea lor in moral-bune si moral-rele dupa cum sunt o implinire a vointei lui Dumnezeu exprimata in lege (in legea morala naturala sau pozitiva), in poruncile si sfaturile acesteia, sau o abatere, impotrivire sau neimplinire a unei indatoriri.

Instrumentul cu ajutorul caruia noi insine aplicam legea morala la propriile fapte sau la faptele altora, pentru a le sfatui, indemna sau a evalua in bune si rele este constiinta morala, norma subiectiva a moralitatii, care dupa savarsirea faptelor este primul nostru judecator a tot ceea ce am savarsit, cu stiinta si vointa libera. Legea care este ceva extern si deci obiectiv obliga pe om in constiinta sa morala. De aici chinurile constiintei noastre pentru faptele moral-rele, adica pentru pacatele si greselile noastre, uneledintre ele foarte grele, sau de moarte, cu urmari grave chiar in viata aceasta, precum si multumirea sufleteasca sau starea de fericire pentru faptele bune savarsite. Constiinta morala este sfatuitorul si judecatorul nostru cel mai apropiat de care trebuie sa tinem seama, ea fiind, cum spun multi moralisti crestini si filosofi, glasul lui Dumnezeu in om sau reflexul imediat al Legii in fiinta noastra.

Esential si central Moralei crestine este relatia omului cu Dumnezeu, si in Dumnezeu, relatia omului cu semenii si cu natura inconjuratoare. Faptele omului isi primesc coloratura si deci valoarea lor dupa cum sunt si in ce masura sunt sau nu sunt expresii ale relatiei de comuniune a omului cu Dumnezeu. Relatiile cu semenii si exprimarile acestora in fapte concrete, isi primesc, de asemenea, calificarea lor morala dupa marturia lor despre relatia subiectului lor cu Dumnezeu.

Constiinta morala este aceea care sensibilizeaza sau nu sensibilizeaza relatia omului cu Dumnezeu si cu semenii. Faptele bune si pacatele isi primesc calificarea ca atare in primul rand de la constiinta morala proprie si apoi de la autoritatea externa si de la Dumnezeu.

In constiinta morala este prezent omul intreg, trup si suflet, asa ca boala care este pacatul de tot felul, isi are radacina dar si consecintele imediate in aceasta constiinta.

Si psihiatria lucreaza sau face apel la constiinta omului in care sunt simtite acut toate bolile psihice. De aceea ca sa aduci sanatatea fizica si psihica, ca si pe cea moral-spirituala, preotul si medicul trebuie sa inceapa cu constiinta : sa-i descopere bolile, ranile, sensibilitatile sau insensibilitatile.

Constiinta isi are bolile ei, atat pentru preotul duhovnic cat si pentru medicul psihiatru, dar fiecare dintre acestia isi are recuzita sa de mijloace pentru investigatie si tratament. Preotul, de pilda, va acorda o mare atentie scaunului duhovniciei la care se prezinta penitentul sau la care il invita si cu care se intretine indelung preotul duhovnic. Cele mai multe dintre bolile psihice sunt rezultatul unei trairi morale dezordonate. A pune ordine in cele spirituale, inseamna a te preocupa de purificarea continua si sistematica de patimi si pacate, dar pentru aceasta duhovnicul va face apel la constiinta morala a bolnavului si se va preocupa, in acelasi timp, de crearea unui mediu propice apropiat insanatosirii morale si cresterii duhovnicesti a acestuia. Si acest mediu apropiat este familia, bine intocmita si organizata, pepiniera de virtuti si factor puternic pentru o munca constructiva a membrilor ei in societate.

Deci preotul duhovnic si medicul psihiatru se intalnesc in preocuparea lor de insanatosire spirituala si morala a omului, de zidire spirituala si morala a familiei si a societatii intregi in care omul si familia se realizeaza si cresc spiritual, cultural, dar si economic si social.

Pr. prof. dr. DUMITRU RADU

• Morala crestina si etica filosofica
  Publicat in : Morala
• Bioetica, familia si morala crestina
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Postmodernismul provocare la morala crestina
  Publicat in : Religie
• Tehnici medicale si morala crestina
  Publicat in : Morala

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: