De ce si cei drepti sunt incercati cu suferinte?

Privind cu atentie viata noastra, in multimea ei de oameni, de credinte si de obiceiuri, avem de vazut si de auzit o imensitate de ganduri, de nazuinte, de stradanii, de bucurii si de dureri, care agita si tulbura omenirea, aducand in sanul ei nemultumiri si neintelegeri.

Cu asemenea intamplari, neamul omenesc s-a invatat: le sufera, le critica, le deplange. Aceasta nu-l impaca cu raul si nu-i face mai usoara durerea, dar sileste omenirea sa se gandeasca la indreptarea relelor, la tamaduirea, la imputinarea, usurarea si la inlaturarea lor.

Multi oameni sufera de raul pe care il fac singuri, multi sufera de raul pe care li-l fac altii. Intre acestia, sunt unii care, desi nu fac rau numanui, desi sunt binevoitori, drepti si pasnici, au de suferit necazul rautatii altora.

Fara a cunoaste pe toti oamenii si toate suferintele si nedreptatile omenesti, sufera din vina lor, din neglijenta, din lipsa de atentie si chiar din cauze care nu se pot prevedea sau cunoaste dinainte, cum sunt molipsirile de unele boli, necunoasterea unor stari si cauze care fac rau.

Sunt si cazuri datorate intamplarii, unor accidente care nu puteau fi evitate, lipsei unor mijloace sau putinta de aparare, cutremurele mari, izbucnirile vulcanilor, acolo unde se produc inundatiile mari, cum au fost si cele din tara noastra, ciocniri s alte accidente de trenuri, prabusiri de avioane, scufundari de va poare, diferite explozii.

Cazurile se inmultesc, pericolele cresc, suferintele omenesti sporesc.

Sa ne gandim insa la cele omenesti, cazuri si cauze de care sufera mai ales unii oameni buni. Nedumerirea lor si a noastra provine de acolo ca sunt oameni nevinovati cei ce sufera.

Obisnuiti sa ne plangem de grijile si de suferintele noastre, de cate necazuri si dureri avem, obisnuiti sa lasam in grija lui Dumnezeu starea noastra, necazurile si cauzele si usurarea lor, ne intrebam: "De ce si dreptii sunt incercati cu suferinte?"

Dumnezeu Atotstiutorul, Atottiitorul si Atotputernicul are dreptul Sau de Parinte si Stapan de a aprecia si a judeca gandurile noastre, faptele noastre, greselile si pacatele noastre.

Este in dreptul Sau si sta in puterea Sa de a pedepsi inca din aceasta viata pe unii oameni, pentru pacatele lor, sau a nu pedepsi pe altii pentru ale lor. Intr-un caz si in altul, nu ne este dat noua sa apreciem si sa hotaram ceea ce tine de judecata lui Dumnezeu. Nu ne este ingaduit sa gandim si sa cautam a intelege cat se poate intrebarea pe care am pus-o la inceputul cuvantarii noastre: De ce si cei drepti sunt incercati de suferinte?

Dar sunt oare asemenea oameni - drepti - inaintea lui Dumnezeu si a noastra? Si daca sunt, nu ne mira, oare, pentru aceasta, faptul suferintei lor? Intrebarea suna ca o ingrijorare pentru lumea dreptilor, incercati in suferinta.

Deasupra oricarei incercari si intrebari sta judecata cea mare si definitiva a lui Dumnezeu, asupra careia ne lamureste Mantuitorul in Sfanta Evanghelie dupa Matei (25, 31-46), despre judecata viitoare.

Drepti incercati cu suferinte au fost multi in Biserica crestina, inca de la inceputul ei. Au fost asemenea drepti incercati cu suferinte in asteptarea izbavirii lor celei mari si definitive si fericite, Sfintii Apostoli si toti ucenicii Domnului care au avut suferi dintru inceput. Au fost toti ucenicii care le-au urmat in credinta, cu rabdare si jertfelnicie.

Au fost cetele si sirurile de mucenici ai Bisericii din toate timpurile, si mai ales pe vremea prigoanei asupra Bisericii lui Hristos, unii drepti ai Vechiului Testament, prooroci si altii, care au suferit pentru credinta lor.

Si a fost acel mare, vrednic si pilduitor chip de credincios daruit si devotat lui Dumnezeu si credintei, dreptul Iov, incercat in credinta sa, cum n-a fost altul, tare in rabdare si fara seaman.

Cartea spune ca Iov era cel mai bogat si mai insemnat om. Nenorocire dupa nenorocire l-a lasat sarac, lipsit de toate si de copii. Pentru ca isi pastra intreaga si neclintita credinta in Dumnezeu, diavolul l-a ispitit pentru ca sa o piarda. Sotia sa insasi l-a certat ca ramane statornic in credinta sa, zicand: "Te tii mereu in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori".

Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Daca am primit de la Dumnezeu pe cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" Si cu toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc (Iov 2, 9-10). Prietenii lui il sfatuiau si mai rau. Iov i-a infruntat si a ramas credincios lui Dumnezeu, Care i-a redat tot ce pierduse, averea, copiii si toata fericirea vietii dinainte, ba chiar mai mult.

Pe cei drepti, suferintele incercarii ii intaresc sufleteste. Cei drepti au puterea si mangaierea virtutilor lor. Ei au credinta neclintita si nadejde neinfranata. Sufletul lor este bogat in darurile harului. Sfantul Apostol Pavel scria Galatenilor: "Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, cumpatarea. Impotriva acestora nu este Lege".

Incercarea cu suferinte mareste taria sufleteasca. Ea face din credinta o putere mai mare. Ea inarmeaza pe crestin in lupta lui cu greutatile, cu ispitele, cu primejdiile vietii. Incercarea cu suferinte este un examen al omului credincios, o proba de tarie, de intarire.

Sfantul Apostol Pavel a fost unul din cei mai incercati crestini. El a trecut prin multe si grele suferinte de la pagani si de la iudei. Indeosebi acestia i-au pus viata in cumpana, caci scrie in aceasta privinta (II Corinteni 11, 23-31).

El face o regula a vietii crestinilor din voia si poruncile lui Dumnezeu. Efesenilor le scrie ca roada luminii sta in ceea ce este bun, drept si adevarat, sa se comporte ca fii ai luminii: " Cercetati ce este placut Domnului si nu luati parte la faptele intunericului si osanditi-le" (Efeseni 5, 9-11).

Sunt multe de invatat pentru cunostintele noastre crestine si pentru viata si purtarea noastra de crestini. Sa dorim si sa ne ostenim a invata cat mai mult cele de o asemenea trebuinta. Sfintele Evanghelii si Epistolele ne invata multe. Ne invata, de asemenea, cartile din Vechiul Testament, cum sunt Psalmii, Proverbele, Ecleziastul, Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah etc.

Invatand astfel, adunam merinde pentru viata noastra sufleteasca si pentru mantuirea noastra, cea dorita, adusa si invatata noua de Dumnezeu, Caruia slava sa-I aducem si multumire in veci. Amin.

Teodor M. Popescu

.