După ce în anul 1992 Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ioan, Patriarhul Ierusalimului, Diodor, a hotărât să trimită în România doi Mitropoliţi ai Patriarhiei de Ierusalim, la o întrunire ortodoxă ce a avut loc la Iaşi.
In sinodul în care s-a stabilit care sunt cei doi Mitropoliţi care vor merge în Moldova, la cererea Patriarhului Diodor s-a luat hotărârea ca, o dată cu aceşti doi mitropoliţi să fie trimisă în România şi o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan.
După această hotărâre, Patriarhul Diodor a cerut stareţului Antonie de la Hozeva să-i aducă un deget de la mâna Sfântului, pe care să-l trimită în România.
Stareţul Antonie, grăbindu-se foarte tare, a deschis iute racla cu sfintele moaşte. A rupt îndată un deget al Sfântului de la mâna dreaptă şi dintr-o dată a înţepenit, având degetul Sfântului în mâini. Apoi, un fior rece, ca de moarte, l-a cuprins din creştet până în tălpi. A simţit o mână rece pe cap, apoi un şuvoi rece ca gheaţa a început să curgă în jos, pe şira spinării, după care nişte valuri fierbinţi îl sufocau, încât credea că-i va fi smuls sufletul din piept. Inima îi bătea aşa de tare, încât credea că-i plesneşte ceva în cap, iar urechile îi vuiau cumplit şi nu mai auzea şi nu mai vedea nimic. Ar fi vrut să strige la Sfântul Ioan să-l ierte, dar nu avea nici glas. Doar mintea o avea limpede şi a zis în gând:
- Sfinte Ioane, am păcătuit mult înaintea ta din neştiinţă, dar acum, te rog, iartă-mă şi nu mă pedepsi pentru neştiinţa şi păcatele mele!
Apoi minune mare s-a făcut, căci părintele Antonie a fost slobozit de acele legături înfricoşate şi îndată a pus degetul Sfântului la locul lui. A căzut în genunchi lângă racla Sfântului, s-a rugat mult, după care, plângând, a intrat în Altar şi s-a îmbrăcat cu toate veşmintele preoţeşti. Apoi a aprins cădelniţa, a tămâiat Sfântul Altar, biserica şi racla Sfântului Ioan şi pentru prima dată s-a cântat de către un preot grec troparul Sfântului: „Intru tine, Părinte...". După aceasta a îngenuncheat din nou lângă racla Sfântului, s-a rugat mult, după care a deschis capacul de la sfânta raclă şi a sărutat mâinile Sfântului Ioan. Apoi a luat cu multă grijă şi sfială degetul Sfântului şi l-a pus într-o cutie de argint, pe care a dus-o Patriarhului.
Această minune s-a petrecut în luna august a anului 1992.
De atunci, stareţul Antonie nu a încetat să se roage adeseori Sfântului Ioan, să îi cânte troparul, să-i ceară mijlocirile şi să-l pomenească alături de toţi Sfinţii.
Articol preluat din volumul “Cele mai frumoase 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfintii Parinti”, Editura Sophia
Cumpara cartea "Cele mai frumoase 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfintii Parinti"
.jpg)
-
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt
Publicat in : Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt -
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul romanilor din Tara Sfanta
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sarbatoarea Sfantului Ioan Iacob de la Neamt - 5 august
Publicat in : Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.