
Deprinderea de a spune adevărul (veracitatea)
I. „Virtutea duce la adevăr. Dacă nu duce la el, ci la minciună, nu este virtute, ci răutate..." (G. Mantzaridis, Morala creştină..., p. 21). Am vorbit în catehezele precedente despre virtuţile creştine, ultima fiind Despre Bunătate. Continuăm firesc, acum, spunând că un om bun, care ţine la demnitatea creştină a numelui său, se va strădui întotdeauna să fie un om al adevărului, iar practicarea de zi cu zi a virtuţilor presupune armonie între toate funcţiile şi manifestările sufleteşti şi fizice. Propriu-zis, între gândire, simţăminte, voinţă, vorbe, fapte, pentru a trăi o viaţă întemeiată pe adevăr şi nu pe fals ori minciună. Numai calea adevărului duce spre Hristos şi împărăţia cerurilor57, pentru că El însuşi a mărturisit: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6). Iată, aşadar, că Adevărul este un alt nume al lui Hristos, după cum un alt nume este şi iubirea („Dumnezeu este iubire" - Ioan 4, 8). Să ne amintim şi de faptul că Iisus era considerat de către contemporani Om al Adevărului, inclusiv de către unii cărturari şi farisei: „Invăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu..." (Marcu 12, 14).
II. Tema de faţă, odată cu ilustrarea firească a virtuţilor, are şi un scop preventiv în confruntarea cu minciuna, prin care creştinii noştri sunt agresaţi frecvent, cu mijloace dintre cele mai diverse.
III. Tratarea se va desfăşura pe următorii paşi: definiţii şi sinonime; etimologie; mărturii din Scriptură şi Sfinţii Părinţi; păcate împotriva adevărului şi „excepţii" de la rostirea lui.
1. Definiţii şi sinonime: „Prin adevăr înţelegem armonia dintre gând sau convingere şi realitate" [Teologia Morală..., p. 263); „Veracitatea este virtutea cuprinsă în năzuinţa noastră statornică de a exprima exact prin cuvânt, gest, gând, convingerea noastră interioară" (Ibidem); „Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă, veridicitate" (DEJC). Sinonime: real, realitate, veridicitate, veracitate, veritate, autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.
2. Etimologic, dicţionarele indică în nucleul cuvântului latinescul „verus" (adevăr), provenit din indo-europeanul „uera" (amic, demn de încredere, adevărat); a se vedea şi corespondentul slavon „vera" (credinţă); românescul „adevăr" s-a format şi cu ajutorul prefixelor „ad" (la, spre) + „de" (din, dintre); aşadar: ad + de + verus - adevăr; interesant şi antonimul latin „severus" (sever, aspru, neprietenos); interesant, de asemenea, corespondentul grecesc pentru „adevăr": aliteia (âlfâsia). Etimologic: neuitare, neascundere...
In Sfânta Scriptură cuvântul „adevăr" apare cu frecvenţă sporită. Articulat (adevărul), termenul este ataşat cel mai adesea de Persoanele Preasfintei Treimi (Adevărul Tău... - Psalmii 24, 5 ; Eu sunt ...Adevărul - Ioan 14, 6 ; Duhul Adevărului... -Ioan 16, 13).
Notăm acum câteva texte ilustrative, în sprijinul deprinderii de a rosti adevărul:
„Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat" (Psalmii 118,30);
„Iată rânduielile pe care trebuie să le păziţi: Să spună omul adevărul aproapelui său... Iubiţi adevărul şi pacea! (Zaharia 8, 16, 19);
„Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună, numai pentru o clipă" (Pilde 12, 19);
„Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos" (Ioan 1, 17);
„Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17,17);
„Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul" (IIoan 3, 18);
3. Dintre mărturiile Sfinţilor Părinţi am selectat un mic text filocalic: „Trei sunt cele ce dau mărturie adevărului: zidirea, Scriptura şi Duhul. Căci prin Scriptură şi zidire, privite duhovniceşte, se contemplă Adevărul cel Unul şi simplu, ca şi cel compus ce provine din El. Iar prin aceste trei mărturii, ajungând mintea şi oprindu-se în cele două adevăruri, şi-a aflat, cu harul lui Hris-tos, calea..." (Calist Catafygiotul, „Despre viaţa contemplativă", în Filocalia românească, vol. 8, 1979, pp. 494-495);
4. Păcatele (greşelile) împotriva adevărului ne sunt indicate de antonimele cuvântului: eroare, minciună, fals, falsitate, neadevăr... Dintre toate, minciuna constituie un păcat îndeobşte cunoscut şi cu frecvenţă sporită, din nefericire, inclusiv pe canalele mass-media. Minciuna este o „pervertire intenţionată a adevărului" (Teologia Morală..., p. 267), însemnând ieşirea din comuniunea cu Dumnezeu - izvorul adevărului şi acceptarea legăturii cu Satana cel „mincinos şi tată al minciunii" (Ioan 8, 44). în sfera minciunii intră şi omisiunea (nerostirea adevărului când situaţia o cere), ipocrizia (când cineva se prezintă în exterior ceea ce nu este), linguşirea (când cineva e lăudat fără să o merite);
5. Excepţii de la rostirea adevărului. „Excepţiile" trebuie tratate cu multă atenţie şi depind exclusiv de situaţiile concrete:
- secretul natural (personal) al cuiva, de care ştim şi care ne opreşte la darea lui în vileag (chestiuni care ţin de sănătate, corespondenţă, probleme de familie);
- secretul promis unei persoane, pe care ni l-a încredinţat el însuşi/ea însăşi;
- secretul sacramental (pentru duhovnici, de la Taina Spovedaniei);
- secretul profesional (militar, medical etc).
Mai sunt situaţii speciale, în care „ocolim" adevărul şi folosim „minciuna" (numită, uneori, „sfântă"). De pildă X îl vorbeşte de rău pe Y, dar noi spunem că l-a vorbit de bine, în scopul de a-i împăca. Sau: minţim că nu ne este foame, într-o situaţie-limită (calamităţi, izolare), când avem foarte puţine alimente, iar semenii de lângă noi sunt flămânzi etc.
IV. Recapitulăm (fixăm) cele învăţate prin câteva întrebări retorice. De pildă: Care este legătura dintre virtuţi şi adevăr? Cum se poate greşi împotriva adevărului? Care sunt excepţiile de la rostirea adevărului?
V. Asociem adevărul cu libertatea, plecând de la cuvintele Mântuitorului: „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi!" (Ioan 8, 32). Adevărata libertate viază doar în adevăr. Minciuna „încătuşează" sufletul omului, făcându-l prizonier în propria fiinţă. Trebuie să analizăm, însă, cuvintele Mântuitorului şi în contextul rostirii în faţa iudeilor.
Sfântul Chiril al Alexandriei le tâlcuieşte astfel (parafrazăm): pe când eraţi în robia egipteană trâiaţi în minciuna idoleascâ a Faraonului, dar după ce aţi primit libertatea Ţării Făgăduite aţi cunoscut adevărul Dumnezeului Unic. Această mişcare a fost un simbol (tip). Acum depăşiţi simbolul şi-L aveţi pe Dătătorul adevăratei libertăţi, pe Mântuitorul, pe Care cunoscându-L primiţi libertatea deplină... (Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan..., p. 602). In înţelesul de azi, libertatea propriu-zisă poate fi trăită doar în asociere cu adevărul, în toate planurile: al credinţei, al istoriei nefalsificate ş.a.
VI. Generalizăm înţelesul adevărului şi al veracităţii făcând recurs, ca şi la alte cateheze, la câteva citate (maxime) ilustrative: Adevărul învinge totul (vincit omnia veritas - Balbus); Discuţiile pe tema adevărului sunt scurte, cele pe tema minciunii nesfârşite (Idem); Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului (M. Eminescu); Adevărul nu se schimbă, chiar dacă nu este crezut de majoritate (G. Bruno); Adevărul aşteaptă, doar minciuna e grăbită (Al. Vlahuţă); Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel ce îl caută (N. Iorga). Amicus Plato, sed magis amica veritas (Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul - Aristotel). Adevărul este neplăcut uneori, dar nu-mi răpeşte liniştea conştiinţei; minciuna e plăcută adesea, dar îmi periclitează demnitatea (V. Popa); O jumătate de adevăr e o minciună întreagă (Ed. Cole); Un popor care nu-şi cunoaşte istoria (adevărată n.n.) este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii (N. Iorga).
VII. Aplicarea învăţămintelor prezentate până aici, pentru a fi de folos mântuitor, trebuie să facă mereu recurs la Adevărul Desăvârşit, Hristos, nu la adevărul omenesc, adesea neputincios şi slab; în acelaşi sens, la cuvintele Lui desăvârşite/adevărate, nu la cele omeneşti, supuse aceloraşi neputinţe şi slăbiciuni. Pentru că, după cum dreptatea Lui este dreptate în veac (Psalmii 118, 142), şi nu dreptatea noastră, aşa cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17, 17), nu cuvintele noastre, uneori pline de imperfecţiuni, alteori transformate în limbuţie. Să luăm aminte, în acest sens, la atenţionarea Cărţii Pildelor: „Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept" (10, 19). Adevărul se rosteşte simplu, direct, în puţine cuvinte, doar minciuna şi limbuţia recurg o mare de cuvinte, într-un pustiu de idei, după o cunoscută expresie a lui Voltaire. Iar pentru deprinderea creştină a rostirii adevărului, idealul este cel exprimat de Sfântul Apostol Iacov: „Dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze tot trupul..." (3, 2 ş.u.).
Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon
Cateheze pastorale pe intelesul tuturor. Vol.2, Editura Sophia
Cumpara cartea "Cateheze pastorale pe intelesul tuturor. Vol.2"
Note:
57 Interesant că şi spiritualitatea indiană păstrează un concept similar: „Numai adevărul deschide drumul care duce la zei" (proverb sanscrit).
58 în mitologia greacă, „Lethe" era unul din cele patru râuri care duceau spre Hades. Sufletele, trecând prin acest râu, se „spălau" de rele, care erau, în acest fel, uitate, ascunse... Cuvântul „adevăr" (alfâeia) este compus din prefixul „a" (a) = fără + lete (lr]6y|) = uitare, ascundere; aşadar: ceea ce nu poate fi uitat/ignorat/ascuns. Ceea ce este real.
Surse bibliografice:
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, PSB 41, trad. prof. pr. dr. Dumitru Stăniloae, 2000;
Teologia morală ortodoxă, voi. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1980;
Prof. Georgios Mantzaridis, Morala creştină, trad. diac. Cornel Coman, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2006;
Filocalia, trad. pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, voi. 8, EIBMBOR, Bucureşti, 1979.
-
Adevarul si cea dintai lucrare a Sfintilor Parinti
Publicat in : Credinta -
Despre adevarul fals
Publicat in : Editoriale -
Calea si Adevarul
Publicat in : Religie -
Biserica si Adevarul sunt Una
Publicat in : Dogma -
Adevarul si adevarurile
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.