Despre lacomia pantecelui

Despre lacomia pantecelui Mareste imaginea.

Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii...” (Luca 21, 34).

A mânca este o trebuință care asigură trupului caloriile necesare existenței în această lume trecătoare. De aceea, nu există nici un rău în a ne hrăni cu măsură în toate și de a ne bucura de darurile lui Dumnezeu, ci îmbuibarea este un comportament nesănătos și păcătos totodată, care afectează deopotrivă trupul și sufletul.
„De bucate numai atât să ne slujim cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu măsură și socoteală dă trupului sănătate și nu-i ia sfințenia” (Sf. Casian Romanul).

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că lăcomia la mâncare şi băutură este „maica tuturor relelor”. Nimic nu este mai rău şi mai josnic ca îmbuibarea pântecelui. Îmbuibarea întunecă mintea, face „sufletul trupesc”, ne „orbeşte” şi nu ne lasă să ne vedem așa cum suntem.

Cât despre beţie, ea este „îndrăcire de bunăvoie”, o „desfrânată şi maica a toată necurăţia”, care descoperă cele mai josnice gânduri. Beția este o boală, „un demon liber ales şi o patimă mai grea decât nebunia însăşi”.

Lăcomia la băutură provoacă omului un rău îndoit: „Trupului îi aduce felurite neputinţe și boli, iar sufletului îi aduce pierzarea”. Nici îndemnurile, nici ameninţările, nici frica, nici rugăminţile nu îl mai pot îndupleca pe cel aflat sub „jugul” rău al patimii beției (Sf. Ioan Gură de Aur), deoarece el nu mai ascultă de nimeni, nici măcar de propria lui conștiință și rațiune.

Acest comportament este confirmat și de medici, dintre cei cu bună credință, în ceea ce privește posibilitatea schimbării obiceiurilor vicioase, în sensul că nici frica de moarte nu mai mișcă o inimă împietrită de patimi și o rațiune întunecată.

Acestă realitate se scrie sub ochii noștri: la începutul pandemiei, lumea a fost cuprinsă de panică, de frica morții. Acum, ca urmare a „relaxării”, plăcerile, viciile, năravurile și obișnuințele fiecăruia au ieșit la suprafață, dominând rațiunea și aruncând omenirea într-un soi de „inconștiență” colectivă, deși „virusul” încă „bântuie” prin lume, și nu ne va lăsa în pace.

Să fie încă un „semn” care ne arată că ne îndepărtăm tot mai mult de Adevăr; că ceea ce consideram noi „normal” înainte de pandemie, de fapt nu era deloc în regulă? Spun acest lucru, pentru că se tot vorbește în ultima vreme de întoarcerea omului la „normalitate”. Ce fel de „normalitate”?

Omul a ajuns la stadiul nepăsării față de sănătatea trupului și a sufletului. Fără a mai avea voința de a se împotrivi ispitelor, se lasă în fiecare clipă târât în „mocirla” plăcerilor trupești și sufletești. Prins în tabieturile și obiceiurile zilnice, unui astfel de om îi va păsa vreodată de semenul său? Se va simți responsabil pentru binele aproapelui? Sau, din contră, îl va folosi ca pe un „obiect” pentru satisfacerea propriilor patimi și nevoi?

Acest apect nu se referă doar la alimentație, ci la toate celelalte instincte pervertite în plăceri bolnave, care ne-au întunecat rațiunea și ne-au înrobit voința: dependența de televizor, de calculator, de telefon, de muncă, de distracții..., fumatul, consumul de droguri, pornografia...

Albert Einstein spunea cu mult înainte: „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți”.
Oare am ajuns la acea „întunecare” a minții, încât nu mai vedem încotro ne îndreptăm și cu „cine” ne asemănăm tot mai mult? Oare ne e frică să recunoaștem că am ajuns mai jos decât dobitoacele?

Sfântul Ioan Hrisostom vorbește, ca avertisment, despre ceea ce în vremurile noastre este o „modă” și un prilej de laudă: oricine petrece zile întregi în beţii, oricine trăieşte în lux şi îmbuibare se află sub jugul patimilor.

Patimile sunt cele care îl asupresc pe om și care îi arată fața adevărată: iubirea de sine și de slavă deșartă, lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint şi de avere, zgârcenia, ura, mânia, întristarea, pomenirea răului şi ţinerea de minte a răului, trândăvia, flecăreala, frica, laşitatea, necompătimirea, pizma, furtul, uciderea.

Pe lângă acestea sunt multe altele, pe unele considerându-le chiar firești: viclenia, neruşinarea, linguşirea, înşelăciunea, ironia, duplicitatea, iubirea de podoabe, pierderea vremii, precum și necredinţa, erezia, hula, nemulţumirea, încuviinţarea păcatelor...

Toate acestea arată adevărata realitate personală și socială, nicidecum cea pe care încearcă omul „modern” să o sugereze, ca „normalitate”, prin toate mijloacele de socializare, cum că ar fi „liber”, „împlinit”, „puternic” și că ar trăi viața „din plin”.

Pentru simplul motiv că viața trăită în păcate e „robie” și „moarte”, iar lipsa comuniunii sufletești e mai dureroasă decât așa-zisa „singurătate”!

Omul încearcă să epateze și, așa cum a procedat mereu, încearcă să se mintă pe sine și pe cei din jurul său, dar pe „propria lui piele”, pentru că „minciuna are picioare scurte”...

Ce încearcă să ne învețe de fapt lumea, nu de ieri sau de azi, ci dintotdeauna? Că distracția, ospăţurile, chefurile dese, mesele festive, cu multă mâncare și băutură, plimbatul de „colo până colo”, fără țintă și din multă lehamite și „gol” interior, indiferent de tovărășia bună ori rea a celor din jur, sunt comportamente care ne „relaxează” și ne fac „fericiți”.

Care este realitatea statisticilor medicale? Milioane de oameni, inclusiv creștini, suferă de depresie, și de alte multe „boli ale civilizației”.

Îmbuibarea nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci ea se află în orice patimă, care „golește” sufletul de har și îi „schimonosește” chipul: în invidie, în mânie, în bârfă, în desfrânare, în iubirea de argint, în goana după onoruri și slavă deșartă... Este „beția” patimilor, și de aici toată „nefericirea” omului, ce se datorează în primul rând inimii „bolnave”, care nu mai e „locaș” al Sfintei Treime, și care va îmbolnăvi apoi atât mintea cât și trupul, precum și lumea din jur...

„Beţia de patimi îl stăpâneşte pe cel ce are inima plină de patimi. Este beat tot timpul cel ce are răutate faţă de aproapele său, cel a cărui inimă este tot timpul plină de pofte ticăloase, de iubirea de argint, de iubirea de slavă şi de celelalte patimi. Din această beţie se trezeşte numai cel care, părăsind patimile, se pocăieşte” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Sfânta Scriptură ne aduce mereu aminte că „din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Cu siguranță, toate acestea nu sunt nici măcar ultima grijă a omul „modern”, care să-i dea insomnii ori mustrări de conștiință...!

Nu întâmplător, Domnul Iisus Hristos adresează acest cuvânt „usturător” tuturor oamenilor, din toate timpurile: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie” (Matei 23, 25).

Degeaba păzim cu strictețe rânduielile exterioare, inclusiv postul, dacă nu luăm seama la inima noastră, în fiecare clipă sau măcar seara când ne punem la culcare, aducându-ne aminte de cele săvârșite peste zi. Pentru că nu postul ne sfințește, ci harului Sf. Duh din inimile noastre, care devine lucrător în măsura în care ne smerim, ne pocăim cu durere în inimă și ne împărtășim de Dumnezeu cu vrednicie, apoi stăruim în lucrarea faptelor bune, cu binecuvântare și după puterile noastre.

Pentru creștinul care s-a apropiat cu adevărat de Dumnezeu, postul nu mai este o „restricție” impusă din exterior. E bucurie trăită în duh de rugăciune, dovadă că viața lui întreagă stă sub semnul unei „asceze” binecuvântate, pentru că e plină de prezența lui Dumnezeu, și pentru că scopul ei este unul singur: unirea tot mai „intimă” cu Mântuitorul Iisus Hristos.

Doar atunci vom putea înțelege cuvântul Sf. Clement Alexandrinul: „Pentru noi, însă, care căutăm hrana cea cerească, este nevoie să stăpânim peste stomacul cel de sub cer”, cuvânt care arată cât de „trupești” sau de „duhovnicești” suntem, dincolo de aprecierile și de laudele noastre subiective.

Sorin Lungu

Despre autor

Sorin Lungu Sorin Lungu

Colaborator
200 articole postate
Publica din 18 Ianuarie 2018

Pe aceeaşi temă

27 Iunie 2020

Vizualizari: 1124

Voteaza:

Despre lacomia pantecelui 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE