Despre metanii
Metaniile se impart in cele pana la pamant si cele pana la brau (inchinaciuni); se cuvin facute, de obicei, la pravila de seara, inainte de a te linisti in somn. Cel mai bine este sa bati metanii inainte de citirea rugaciunilor de seara, adica sa-ti incepi pravila cu metanii. De la metanii corpul va obosi si se va incalzi usor, iar inima va intra in stare de zdrobire. Intr-o asemenea stare, nevoitorul se va ruga cu mai multa osardie, caldura si atentie. Va prinde un alt gust pentru rugaciune, cand ea va fi facuta dupa metanii.
Metaniile trebuie batute fara nici o graba, savarsind aceasta nevointa trupeasca cu plangerea inimii si cu tanguirea mintii. Cand vrei sa incepi, sa-ti pleci genunchii, sa-ti pastrezi trupul in cea mai evalvioasa pozitie: cea pe care trebuie sa o aiba robul si creatia divina in fata Domnului Dumnezeului lor. Apoi, aduna-ti gandurile din imprastiere si, fara nici un zor, rostind doar pentru tine, inchizandu-ti mintea in cuvant, zi cu inima zdrobita si smerita rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!"
Zicand rugaciunea, fa fara graba o metanie pana la pamant, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu, fara a te aprinde; fa-o cu simtamantul celui ce se caieste si implora iertarea pacatelor sale, ca si cum te-ai afla la picioarele Domnului nostru Iisus Hristos, insusi. Sa nu alcatuiesti cu inchipuire fata sau reprezentarea Domnului, ci sa crezi ca El se uita la tine, la mintea si inima ta si ca rasplata ce ti se cuvine se afla in mainile Sale.
A crede ca L-ai vazut langa tine, fie si cu ochii mintii, pe Hristos in persoana este o amagire de neingaduit, care te poate duce la pieire, ca orice amagire de sine, dar credinta in omniprezenta lui Dumnezeu este un adevar sfant.
Batand din nou metanie pana la pamant, adu-ti intotdeauna trupul in stare de liniste si evlavie si zi iarasi fara graba, rugaciunea aratata mai inainte; rosteste-o inca odata si bate iarasi metanie, dupa cum am mai spus. Sa nu te preocupe cantitatea metaniilor. Indreapta-ti toata atentia spre calitatea rugaciunii, savarsite cu plecarea genunchilor. Facand abstractie de efectul spiritual, un numar mai mic de metanii produce asupra trupului un efect mult mai puternic, facute asa cum am aratat mai sus, decat un numar mai mare, facute la repezeala numai pentru a spori numarul. Experienta nu va intarzia sa o confirme.
Dupa ce te-ai trudit cu metaniile, treci la inchinaciuni pana la brau. Masura corectei indepliniri a inchinaciunii pana la brau este data de aplecarea mainii in jos, astfel incat sa atinga pamantul sau podeaua.
Ia-ti drept obligatie absoluta, ori de cate ori faci metanii si inchinaciuni, o lucrare duhovniceasca prisositoare facuta cu atentie, fara zor, cucernic, cu dorinta de a arata pocainta inaintea lui Dumnezeu. Facand aceasta, nevoitorul va putea sa-si dea seama cate metanii suporta corpul sau intr-un rastimp nu prea indelungat. Scazand din acest numar cateva metanii pentru neputinta si crutare de sine in timp, calugarul isi va putea stabili, din ce a ramas, o pravila personala, zilnica, cerand apoi pentru ea binecuvantarea duhovnicului sau a altui calugar, mai mare in care are incredere si cu care se sfatuieste si astfel o va putea tine in fiecare zi.
Pentru zidirea duhovniceasca a preaiubitilor nostri frati nu vom pastra tacere asupra urmatoarelor: metaniile batute de dragul numarului, neinsufletite de o dreapta lucrare a mintii si a inimii sunt mai degraba vatamatoare decat de folos. Nevoitorul novice, facandu-le, incepe sa se bucure zicandu-si in sinea lui, asemenea cunoscutului fariseu din Evanghelie: "Iata, Dumnezeu m-a ajutat si astazi sa bat (de ex.) trei sute de metanii. Slava Domnului! Nu-i lucru usor sa bati astazi trei sute de metanii! Cine isi mai ia asupra-si o asemenea pravila!" Si asa mai departe. Trebuie amintit ca metaniile incalzesc sangele, iar sangele infierbantat ajuta mult la intetirea activitatii mentale; ajuns intr-o asemenea stare sarmanul novice-nevoitor, fiindca nu are cunostinta de adevarata lucrare duhovniceasca, se lasa prins intr-o activitate cerebrala nociva, ganduri si amagiri de slava desarta, bizuindu-se pe izbanda lui" inchipuindu-si ca prin ea va spori duhovniceste. Nevoitorul incepator, lasandu-se prins in mreaja unor asemenea iluzii, nu se multumeste cu ele; insusindu-si-le, sadeste in sine patima pierzatoare a trufie fi. Iar aceasta se va manifesta curand prin judecarea in taina a semenilor si prin dorinta fatisa de a le da lectii. In chip vadit o asemenea dispozitie este un semn de ingamfare si amagire de sine.
Deci daca calugarul nu s-ar socoti pe sine mai presus de aproapele sau, n-ar cuteza in nici un chip sa-i dea lectii. La acest rezultat duce orice performanta obtinuta in scop spiritual dar care ramane doar trupeasca; atunci cand aceasta nu se insoteste cu o intentie de pocainta si nu-si ia drept tel pocainta, ea ramane doar o performanta in sine si pentru sine. Adevarata sporire a nevoitorului consta in a se recunoste pe sine cel dintai dintre pacatosi.
"Un frate i-a spus cuviosului Sisoie cel Mare: "Vad ca mi-e gandul mereu la Dumnezeu". Cuviosul i-a raspuns: "Nu-i mare lucru ca gandul iti sta mereu la Dumnezeu; ar fi mare daca un calugar s-ar vedea mereu pe sine sub orice creatura".
Asa gandeau adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu, adevaratii monahi. Un asemenea mod de gandire li s-a format prin lucrarea duhovniceasca corecta. Cand lucrarea duhovniceasca este corecta si performanta trupeasca capata o foarte mare importanta, ca expresie a pocaintei si a smereniei. "Vezi smerenia si osteneala mea si-mi iarta toate pacatele mele" (Ps. 24, 19), striga catre Dumnezeu Sfantul David in rugaciune unind, in evlavioasa sa nevointa, osteneala trupului cu adanca pocainta si cu adanca inteleapta smerenie.
Asa trebuie sa gandeasca toti fratii crestini, fie ca sunt calugari, fie ca sunt mireni, luand exemplul adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu si strigand necontenit intocmai ca dreptul David.
-
Metaniile - rugaciune trupeasca
Publicat in : Viata liturgica -
Folosirea metaniilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Vedere duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Un pantece gras nu da nastere unei minti pline de duh
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.