Uite cum e. Ca nou începător, eu, bineînţeles, credeam şi direct în bunul Dumnezeu, dar foarte mult m-am aprins când am văzut oameni sfinţi, pustnici, preoţi care predicau şi duceau o viaţă după Dumnezeu. Şi bucuria mea era să aud un cuvânt de folos de la ei. Pe urmă, cu timpul, am început a mă sminti, când de ici, când de colo, că aveam unele persoane care erau biruite de patima aceasta de a osândi pe duhovnic, pe stareţ. Pe urmă mă spovedeam şi spunea duhovnicul: „Dacă ai sporit, să te păzeşti de judecată, că e mare primejdie”.

Şi mergând aşa prin mănăstire, tot am căutat sfinţi. Dar Dumnezeu, la un anumit timp mi i-a acoperit, nu i-am mai văzut sfinţi, i-am văzut numai oameni. Şi atunci m-am păzit a nu osândi şi am căutat pe Iisus în inimă. Acum, chiar să văd ceva, nu mă mai smintesc. Dacă este Dumnezeu, ce am eu? Că diavolul aduce unele ca să te sminteşti. Dar să-i spui aşa la gând: „Nu, eu am mortul meu. Şi de câte ori mă rog şi nu pot plânge, sunt mort cu sufletul. El poate se roagă, poate e mai bun ca mine, poate zice rugăciunea în gând. El zice rugăciunea în gândul lui sau are o cugetare sfântă şi eu rămân cu judecata. Scris este a nu fi desfrânat şi scris este a nu judeca. Şi eu, dacă am judecat, el e într-o groapă şi eu în altă groapă, suntem amândoi călcători de poruncă. Şi e o nenorocire”.

Numai în felul acesta scăpăm, dacă totdeauna îl punem pe celălalt mai bun.

*
Cuviosul Paisie cel Mare, foarte mult timp, tot a căutat oameni sfinţi. Şi căutând, Duhul Sfânt nu i-a descoperit toţi oamenii sfinţi ca să se poată folosi el. Atunci ce-a făcut? Ceea ce ştia el că trebuie să facă a pus în practică în viaţa lui şi, trăind o viaţă duhovnicească, a biruit firea cea rea şi Duhul Sfânt a început a se sălăşlui în sufletul lui, în inima lui, şi Duhul Sfânt S-a lăsat simţit de sufletul lui şi el n-a mai bolit de necredinţă, n-a mai căutat pe Dumnezeu în oameni, el L-a căutat în inima lui.

*
Uite cum e. Eu, când am fost nou începător, alergam să văd tot oameni sfinţi, fuga după ei. Şi am cunoscut puterea lui Dumnezeu prin preoţi şi prin rugăciuni şi prin mărturisire şi am avut evlavie la ei, că aşa era atunci, majoritatea călugărilor erau într-un spor mare. Foarte mare. Dar unii ce făceau? Când vedeau pe cutare părinte atât de sporit, văleu, îl respectau ca pe un sfânt: „Aista e sfântul lui Dumnezeu”. Şi când diavolul dădea câte o lovitură, aceştia începători nu cunoşteau, ei se sminteau şi se dărâmau, cădeau în deznădejde. Am fost şi eu unul dintre aceştia, de unii am început a mă sminti şi am început a cădea. Am zis: „Dacă acesta e aşa, înseamnă că am pierdut mântuirea, nu mai este adevăr, nu mai este nimica”. Dar pe urmă m-am eliberat. Am fost la nişte părinţi şi m-au lămurit că asta este o slăbiciune. Că noi, prima dată ne ducem în mănăstire pentru că îi vedem cu o viaţă nu ca oamenii din lume, ci ca sfinţii lui Dumnezeu în mănăstire. Şi atunci e bun lucru cugetarea aceasta că sunt ca sfinţii lui Dumnezeu. Şi vor fi şi sunt, dar nu sunt descoperiţi, pentru că ei încă sunt în luptă.

Mai apoi, din atâtea necazuri, am început să fac rugăciuni direct la Dumnezeu. Şi, când încep să fac rugăciuni direct, prima dată fac rugăciuni la sfinţi, la Maica Domnului, şi ei duc rugăciunile noastre. Ei sunt ca nişte avocaţi, sunt primite rugăciunile noastre dacă ne rugăm la ei: „Sfinte Mucenice Mina, roagă-te lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să mă mântuiască”, ori la Maica Domnului. Şi atunci vom simţi ajutorul lui Dumnezeu prin ei. Şi sunt unele dăţi când pe urmă ne vom ruga direct lui Dumnezeu. Şi atunci când ne vom ruga direct la bunul Dumnezeu, chiar şi prin sfinţi, chiar şi prin Maica Domnului, atunci nu ne mai dărâmăm din cauza smintelilor.

Poţi să-i vezi ducându-se de-a dura toţi, nu mai ai treabă cu ei. Dacă ai pe Dumnezeu... Bineînţeles, mi-e milă de ei, dar nu mă mai dărâm de ce văd la ei. Poate să fie orişicine. Poate să zboare pe sus şi, dacă a căzut jos, n-are nimic, e treaba lui Hristos, Care l-a zidit şi e puternic şi să îl ridice. Sunt judecăţile lui Dumnezeu şi s-ar putea, prin unele lovituri grele, să poată creşte smerenia. Că aşa poate creşte smerenia, dând de unele necazuri mari. După ispite mari li se ia perdeaua de pe minte şi încep a trăi momente ca în iad. Şi dacă ei duc apoi o pocăinţă aspră, se vor îmbogăţi şi în smerenie, dacă mai sunt zile, dacă mai este timp de pocăinţă.

Acum am ajuns aşa: pot să văd oameni sfinţi care să zboare pe sus şi să pice chiar în fundul iadului, nu mă smintesc. Nu. Că dacă mă smintesc, îi ajung şi eu din
urmă, pic şi eu poate mai rău.

Şi încă mai sunt unii, dar aceştia sunt foarte rari, care îşi scot nume rău, ca să fie huliţi, şi aceştia sporesc tare mult. Insă nu-i îngăduit de la Dumnezeu pentru oricine, numai aceia au voie să facă unele figuri ca să-i urască lumea, să-i urască fiii Bisericii, care au ajuns la măsuri mari şi ei, prin înjosirile acestea, capătă multă smerenie, pentru că toţi, din toate părţile, îi hulesc, iar ei câştigă. Dar să nu fie vinovat.

- Dar s-ar putea ca unii să se smintească de aceştia care vor să fie huliţi, să zică că acela este chiar aşa.

- De aceea, dacă noi n-am ajuns la anumite măsuri, nu e voie de făcut unele figuri cum a făcut Sfântul Simeon. Zice în viaţa lui că erau nişte fete, se scăldau. Şi el s-a azvârlit şi el acolo, se dăclea de-a dura prin apă cu tot cu haine. Şi ele i-au zis: „Ptiu. spurcăciune!”. Au început a-l batjocori şi s-au smintit. Dar l-a întrebat un părinte: „Cum te-ai simţit când te-ai băgat acolo, în apă, printre ele?”. Zice: „Ca un lemn uscat printre cele verzi”. Adică el nu era pătimaş. Că el era uscat de post, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu, şi avea Duhul Sfânt în inima lui. Dar ştii de ce facea aşa? Ca să poată scăpa de duhurile slavei deşarte, că acestea pândesc şi foarte mult atacă pe aceia care au ajuns la un spor duhovnicesc. Şi aşa poate fi biruit acest duh: prin năpăşti.

Fragment din cartea "Ne vorbeste Parintele Proclu", Editura Manastirea Sihastria Putnei

Cumpara cartea "Ne vorbeste Parintele Proclu"

 

• Cantaretul bisericesc si sminteala prin cantare
  Publicat in : Cantarea
• O sminteala nu chiar inofensiva...
  Publicat in : Editoriale
• Sminteala
  Publicat in : Editoriale
• Sminteala rudelor lui Iuda
  Publicat in : Editoriale
• Influenta pacatului nostru personal asupra semenilor
  Publicat in : Morala

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: