Dintre multiplele crize ale lumii contemporane, cea mai grava mi se pare criza valorilor, ale acelor valori spirituale care ne-au ajutat sa rezistam in timp. Iata insa ca, dupa atatea sfarsituri anuntate sau nu ale lumii, unii incep sa redescopere fiinta umana in ceea ce are ea mai profund: spiritul.
Este stiut ca dupa orice sfarsit urmeaza un alt inceput si ca, dupa ce darami ceva, trebuie sa pui altceva in loc. Cei care insa au dorit sa darame valorile spirituale ale fiintei noastre nu doar ca nu au reusit sa puna in loc altceva, dar nici macar nu si-au dat seama ca valorile spirituale nu pot fi daramate. Cel mult pot fi umbrite, ascunse sau de-a dreptul ignorate.
La fel cum o eclipsa de soare umbreste astrul zilei, cum un nor il acopera sau cum noaptea il ascunde. Dar nu poti spune ca soarele a disparut sau ca nu exista. Bine zicea un mare poet: “tari ale soarelui/ si nu vedeti soarele!”. Si este atat de adevarat! De atatea ori ziua, cand soarele ne lumineaza si ne incalzeste cu toata puterea lui, il ignoram cu totul, prinsi in vartejul treburilor noastre, mult mai importante, credem noi, uitand ca fara prezenta lui nici prezenta noastra aici nu ar fi posibila.
La fel e si cu valorile sprirituale. Fie ca le ignoram, fie ca nu, ele exista! Si nu trebuie decat sa le redescoperim, sa le revalorizam. Intr-o lume mereu in schimbare, e in firea lucrurilor sa existe perioade de lumina si perioade de intuneric. Dar dupa aproape doua secole de intunecime morala, spirituala, cred ca e timpul sa se arate soarele.
Societatea a evoluat enorm de mult din punct de vedere stiintific, insa cu pretul unui mare regres moral. E timpul asadar sa ne intoarcem la ceea ce este fundamental, la ceea ce ne defineste ca fiinte umane. Lucru valabil si in ceea ce priveste arta, literatura, cultura. Sau mai ales.
Inca din secolul trecut, poetul grec Ghiorghios Seferis, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1963, atragea atentia asupra faptului ca “arta ne-am impodobit-o intr-atat/ca fata ii e roasa de zorzoane” si “cantecul ni l-am incarcat cu atatea muzici/ ca incetul cu incetul se scufunda”. Cine intelege, sa ia aminte!
Marii eroi ai omenirii nu sunt cei care au castigat batalii, razboaie, ci aceia care s-au remarcat in lupta cu intunericul fiintei, cei care reusesc sa dobandeasca lumina si sa o daruiasca celorlalti. Eu, unul, sunt increzator in mersul spre mai bine al lucrurilor in aceasta privinta. Chiar daca in prezent traim intr-o noapte a literaturii, o noapte a culturii, sunt convins ca va veni si ziua literaturii, ziua culturii. Si va fi o zi la fel de lunga!
Nicolae SILADE.
Nicolae Silade
Pe aceeaşi temă
-
Interes crescand pentru pseudo-religiozitate
Publicat in : Religii -
Crestin, doar un substantiv?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.