Din cele mai vechi timpuri pana astazi, oamenii au fost dornici sa aibe cat mai multa putere asupra naturii inconjuratoae si asupra altor oameni. Din aceasta dorinta de stapanire, dar si din alte motive (cum ar fi curiozitatea), multi au fost interesati sa stie ce la rezerva viitorul.
Dorinta de a cunoste cat mai mult, teoretic si practic, reprezinta o virtute atata timp cat folosim aceasta cunostere in scopuri bune: o mai buna informare pentu noi si pentru cei din jur, o mai buna educatie pentu copii nostrii, o mai buna convietuire si faptuire in societate, acasa si la serviciu. Daca ne folosim cunostintele in mod egoist sau urmarim sa-i asuprim chiar, intr-un fel sau altul pe semenii nostrii, atunci curiozitatea devine un pacat.
Curiozitatea, dorinta de a fi "ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Facerea 3,5), i-a impins pe cei dintai oameni, pe Adam si pe Eva, la caderea in pacatul neascultarii prin gustarea din fructul oprit si, in consecinta la ingreunarea "trupului" si la alunjarea lor din rai (Facerea 2,25;3,24). Aceleiasi dorinte ii cad toate speciile de vrajitoi, de ghicitori, prezicatoi, etc, ca si toti cei care apeleaza la serviciile lor.
Cu stiinta sau din nestiinta, ei abandoneaza increderea si nadejdea in Dumnezeu si isi vand sufletele diavolului: el le da (sau ii amageste cu)puteri limitate, trecatoare ca niste baloane de sapun, iar ei pierd pentru aceste iluzii insusi vesnicia.
Sfantul Apostol Pavel condamna ferm vrajitoria sau fermecatoia (Gal.5,16-21), ca si Sfantul Ioan Evanghelistul, in Apocalipsa: "Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei care lucreaza si iubesc minciuna!" (Apocalipsa 22,16; 9,20-21).
Alin Nasser
Alin Nasser
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.