Duminica a VIII-a dupa Rusalii - Inmultirea painilor

"Si iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare.

Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti. Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici. Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor." (Ev. Matei 14, 14-22)

Invatatorului I se face mila de poporul bolnav si flamand. Nu le intoarce spatele suferinzilor si infometatilor. Nu este un filosof nepasator, nici un terapeut monden. Este Dumnezeu facut om. Nu este un simplu om, ca Moise, David, Ilie sau Ioan Botezatorul. Am ascultat ore in sir frumoasele Sale cuvinte. Nu mi-am dat seama cum trece timpul. M-am hranit cu cuvantul divin. Din cinci paini si doi pesti, Invatatorul inminuneaza multimile: inmulteste painile si pestii si ne saturam cu totii.

El inmulteste darul meu. Dar nu din nimic. Din paine face mai multa paine, dar trebuie aportul meu, cat de mic. Stradania mea va fi completata de o aripa de inger, ce ma va invalui in curcubeul minunii. Si ce e mai important: ma satur! Nu este o paine second-hand, asa cum nici vinul prefacut din apa in Cana nu era nici pe departe un rebut. Toate minunile sunt de prima mana. Nu sunt facaturi, scamatorii, inselatorii, in nici un caz. Multumesc, Doamne, pentru painea inmultita pentru mine. Multumesc, Invatatorule, pentru harul inmultit pentru toti pamantenii!

Nu trebuie sa merg la alti magi, imi dau apostolii (si urmasii lor) tot ce am nevoie pentru mantuire. Cred ca Invatatorul ar fi facut minunea oricum, mai ales ca o face de doua ori, nu doar pentru ca in auditoriu erau mame cu copii in brate. Si eu ma hranesc din inmultirea harului in sfintele slujbe. Pacat ca sunt nevrednic de asa mare dar! Invatatorul este Painea cea vie care s-a coborat din cer. Am tot ce imi trebuie. Nu voi hoinari prin alte magazine, dupa etnobotanice sinucigase.

El imi inmulteste painea cea de toate zilele si Se ofera si mie in Euharistie, Painea-medicament vesnic. Nu e obligatoriu sa incep ceva inedit. Pot continua traditia primita de la strabunica, ca e sigura: are origine apostolica. Nici nu ma voi dedica exclusiv activitatilor intelectuale: preotul nu este un sofist. Este un liturghisitor, un intermediar ceresc, macar ca e pacatos. Voi incerca sa fiu mai prudent. Mai bine zis, mai ponderat. Nu caut o buna dispozitie de moment, ci ma rog pentru fericire fara sfarsit.

Iancu Gelu Cristian imi aminteste o frumoasa rugaciune: "Mantuieste, Doamne, miluieste si imi iarta tot ce eu, ca un om neputincios, am gresit Tie, si m-am smintit si nebuneste m-am departat de la calea mantuirii, iar prin desartaciunea mintii mele m-am abatut, ca un ticalos, catre fapte necuvioase. Rogu-ma dar: Intoarce-ma iarasi pe calea mantuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie". Sinceritatea lui Vali, ca de obicei: "Au urmat mii de minute in lene spirituala, aproape rugaciuni sau certuri cu divinitatea, framantari si toate intrebarile care am devenit. Am primit un singur raspus, tarziu in Martie, cautandu-mi eclipsa singuratatii pe aripi aptere." Pr. Paduraru ma surprinde frumos: "Cand obtii ceva prin implicare personala, satisfactia este mai mare si rezultatul il vei pretui mai mult. Sa nu uitam: ceea ce vom cere, vom primi, daca vom cauta, vom afla, daca vom bate, ni se va deschide. Fiecare dintre noi trebuie sa le facem pe toate acestea. Nu sta pe ganduri, viata de aici nu este eterna, iar clipa parca-i mai scurta!"

Ce frumusete de text, Catalin: "Nu putem muri niciodata! Suntem atat de aproape de cer ca nici o furtuna de idoli nu ne mai poate intoarce din drum. Maica Domnului ne-a adoptat definitiv, suntem in casa ei, in familia ei si sub acoperamantul ei cel milostiv. Va dati seama ce bucurie. Sa simtim deja briza raiului si sa auzim cum fratii nostri ingerii ne canta pe la ureche. Abia de mai avem timp sa mai aruncam peste umar cate o privire lumii desarte si sa ne intrebam: Dar ei, cand vor veni?" Un raspuns la Viata ca intrebare, pr. Pavel: ".mi-a trecut prin minte un gand: "Ce-ar fi sa fiu calugar?" Pana atunci nu ma mai gandisem la aceasta eventualitate. Aceasta idee a coborat in inima mea ca un fulger luminos. Am simtit ca mi se lumineaza intreaga fiinta si viata si mi-am spus ca asta e Drumul. Dar a fost cu atata liniste, ca si cand asta mi-as fi dorit dintotdeauna! Pur si simplu, acest gand a coborat in inima mea ca un fulger care a luminat totul."

Asa e, Ramona: "Cat traim din ceea ce citim? Toti citim carti care mai de care mai duhovnicesti, citim pe net cuvinte duhovnicesti, distribuim linkuri. si punem la inima mai mult sau mai putin. Dar unde e tandretea din cuvinte si dragostea? Unde e delicatetea de a te apropia de celalalt? O mai intalnesc, e adevarat, si mi-e drag cand o intalnesc. Mi-e drag de omul cald si delicat, mi-e drag de omul care se apropie de sufletul meu cu ''pasi de porumbel'', vorba parintelui Iustin Popovici. Cat adevar e in ea!" Nu ma dezic nici de O. Paler: "Dintr-o data, redescopar ca esentiale sunt doar viata, iubirea si moartea. Restul e spectacol. Alergatura. Amagire. Si ar avea vreun sens sa protestezi ? Nimeni nu ne-a fagaduit nimic la nastere. Dumnezeu nu ne datoreaza nimic, orice repros ar fi ridicol."

De ce alerg trist, cata vreme imi cunosc tinta? De ce ma zbat in atatea griji materiale, cata vreme un singur lucru imi trebuie, care nu se va lua de la mine? Sa nu refuz evidenta: Invatatorul inmulteste cinci paini in mii de paini. De ce cinci? Dupa numarul celor cinci simturi (sf. Nicolae al Serbiei). Cat despre "ihthys", stim ca e simbolul galileenilor. Si zice sfantul sarb: din dulceata Evangheliilor ingerii beau pe saturate.

Milostenia nu este o cheltuiala, ci un venit (sf. Ioan Gura de Aur). Nu este o pierdere, ci un castig. Dobandesc prin ea mai mult decat am dat. Dau o haina si dobandesc vestmantul mantuirii. Dau gazduire si primesc o Imparatie. Dau lucruri trecatoare si primesc vesnicia. Cat de repede ma sarguiesc dupa cele ieftine si trecatoare! Si cat de trandav si de neravnitor dupa Imparatie. Il imprumut pe Domnul cu fiecare milostenie. Nici nu ma pot ruga in lux, cata vreme saracii bat la usa mea.

Degeaba stau cu Scriptura in mana, daca voi citi doar numarul paginii. "Totul" nu e un joc, ci un test. Nu voi fi un beligerant fara rost; mai degraba un pacifist. Iubirea mea microscopica nu e suficienta.

Minuea de azi: Numarul barbatilor poate fi o marturie ca invatatura Mantuitorului nu era o predica pioasa, de care sunt mai atrase femeile ci o predica in care dezbateau idei, antrenand controverse, fapt care i-a retinut pe cei prezenti o zi intreaga. (pr. Puscas)

Nu pot incheia decat cu gandurile sfantului Ioan din portul militar al Leningradului: "Cand va aflati in biserica, nu uitati ca sunteti in prezenta vie, reala a lui Dumnezeu, ca stati in fata slavei Sale, sub privirile Sale si in prezenta vie, reala a Maicii Domnului, a ingerilor, a proorocilor, a mucenicilor si a cuviosilor. Sunt o nulitate morala; daca nu m-ar ajuta Dumnezeu, nu mi-ar veni in minte nici o idee cu adevarat valabila. Eu nu insemn nimic, dar, prin harul