Este umorul o calitate? Dacă da, între ce limite? Este râsul de frupt?
Există o foarte mare diferenţă între bucurie şi veselie. Noi avem voie să fim bucuroşi. Dacă suntem veseli, trebuie să fim atenţi cu limitele. Bucuria nu-i tot una cu veselia. Patericul şi multe din cărţile noastre de istorie a vieţilor de sfinţi arată lucruri foarte nostime în sens pozitiv. Foarte mulţi trăitori aveau un umor specific extraordinar.
Spre exemplu, citim că Sfântul Efrem Sirul s-a întâlnit cu o femeie şi asta tot căuta la el cu privirea; iar el a făcut pe seriosul şi a zis: „Nu ţi-e ruşine să te tot uiţi la mine?,; „Dar unde să mă uit?” „In pământ să te uiţi!” Iar ea a zis (şi să-mi spuneţi dacă ăsta nu-i umor): „Să te uiţi tu în pământ, că din pământ ai fost făcut. Eu mă uit la tine, că din tine am fost făcută”. Şi zice că „s-a smerit Efrem pentru cuvântul femeii”. Mie mi se pare că e umor.
Dar când cei trei călugări au primit un ou plată pentru un pomelnic, ştiţi? Au spus: „Ce rost are să mai împărţim un ou? Să-l ia acela care va spune cel mai potrivit verset din Biblie în momentul preparării oului”. Şi cum oul au hotărât să-l coacă în foc, copt, primul a luat oul şi a zis: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.”; şi l-a aruncat în cenuşă, să se coacă. Şi al doilea a zis: „Lazăre, vino afară!”. Şi l-a scos să-l cureţe. Când a terminat de curăţat, al treilea i l-a smuls din mână, a căscat gura mare şi a zis: „Intră întru bucuria Domnului tău!”. Nu e umor ăsta? Ăsta e umor cu limite.
Ştiţi de călugărul acela, care luase un ou în mănăstirea în care nu era voie să mănânci pregătit la foc? A luat oul şi s-a dus în pivniţă, să-l coacă la lumânare. Altul l-a pârât la stareţ, stareţul a adunat toată obştea, l-au pândit şi l-au întrebat: „Ce faci aici?”. Răspunsul lui a fost: „Părinte stareţ şi fraţilor, să mă iertaţi că am căzut în păcatul acesta neascultând de rânduiala mănăstirii. Diavolul m-a ispitit şi uite ce-am făcut...”. Şi diavolul a apărut acolo şi a spus: „Nu-i adevărat, nici mie nu mi-a trecut aşa ceva prin cap!”. Asta apropo de cum face omul mai mult decât ce îi trece prin cap diavolului. Şi ăsta e umor.
Intrebarea e: învăţăm din umorul ăsta? Tot Sfântul Efrem Sirul zice cu umor: „Bărbatule, ai grijă, ţi-a fost creată femeia din coasta cea mai apropiată de inimă, pentru ca tu să o iubeşti. Ea nu a fost luată din călcâiul tău, ca să o calci în picioare”. Şi pe urmă zice: „Femeie, ia seama, ai fost creată din coasta apropiată inimii şi eşti partea fină a creaţiei lui Dumnezeu. Nu ai fost creată din călcâi, dar nici din capul lui, aşa că nu i te urca în cap”. Tot umor este şi învăţăm. Dacă nu învăţăm, este un umor nepermis.
Despre râs, unii susţin că Hristos nu a râs niciodată. Ce înseamnă râsul? Nu putem fi posaci. Cred că se referă la situaţia în care râzi şi eşti vizavi de moarte. Râzi de te prăpădeşti. Ăla nu-i permis, dar restul... E bine să mai şi râdem.
Fragment din cartea "De la prietenie la iubire. Casatoria - taina iubirii crestine", Editura Agaton
Cumpara cartea "De la prietenie la iubire. Casatoria - taina iubirii crestine"
-
Atunci cand rasul doare
Publicat in : Editoriale -
Bucuria este mai importanta decat rasul
Publicat in : Credinta -
Rasul este mai bun decat orice medicament
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.