Când părăsim păcatul, frica dispare, zice Sfântul Maxim. Și unde nu mai există groază, poate să crească dragostea. Este un proces de abandonare. Renunțăm la neglijență, la vanitate, la mândrie, la excentricități. Omul nu mai este îngrijorat nici de lungimea Căii, nici de oboseala implicată. Omul se luptă mult mai mult cu cele două momeli care îl îmbrâncesc de pe Scară: desfrâul și banul. Dar toate pornesc din dragoste, nu din frică.
- Adevăratul scop al unei călătorii nu este să pui piciorul într-o țară străină, ci să te întorci în propria țară ca într-una străină, zise părintele de ziua sfintei Evlampia, parafrazându-l pe marele Chesterton. Să guști din dragostea Raiului și să te simți înstrăinat de cele de lut. Să te pregătești de călătorie zi de zi, cu un mare dor, știind că te vei întâlni definitiv cu Cel de Care ești îndrăgostit.
- Da, dar pentru aceasta aș avea nevoie de un manual de utilizare al timpului liber. Scoțând din agendă întâlnirile inutile, să știu cum să echilibrez rugăciunea cu milostenia.
- Ai deja acest manual: Evanghelia. Ai și instrucțiunile: Sfinții Părinți. Tocmai din respingerea manualului Învățătorului se trage cauza eșecului: următoarele generații au dezamăgit deja.
- Premisele sunt de natură să vă acord dreptate. Citeam de dimineață despre băiețelul din Mexic, născut prin tehnica in vitro, care utilizează ADN-ul a trei persoane: al mamei, al tatălui și al unei donatoare… La cateheze, tinerii cunosc toate personajele din Star Wars, dar sunt mai puțin familiarizați cu apostolii…
- Nu te mira, câtă vreme pentru un singur tricou din bumbac se folosește apa pe care ar bea-o un om în trei ani! Un singur lucru, care momentan ne lipsește, ar reechilibra toate: dragostea.
Sursa răului este neștiința, omul nu știe să iubească, zice sfântul Maxim. Calea scurtă către mântuire este dragostea adevărată. Răul este orbirea omului, ajuns incapabil să mai cunoască adevărul. Câtă vreme este susținut de dragostea divină, omul este în siguranță. Dragostea este singura care întărește credința și atrage harul. Credința îl eliberează pe om de întuneric, dragostea îl unește cu Lumina. Cu siguranță, dragostea este baza fericirii, este temelia virtuților, este Scara desăvârșirii. Din dragoste ne rugăm pentru toți, din dragoste îi pansăm și le ștergem lacrimile. Principalul ingredient al rugăciunii este dragostea.
Fiecare om speră să ajungă să vadă Raiul, chiar dacă nu recunoaște asta. Fiecare om tânjește după dragoste, chiar dacă greșește metodele de a o dobândi. Dragostea este inepuizabilă, deși se împarte tuturor. Dragostea este singura ieșire din această lume, restul sunt căi înfundate.
Pentru că o împarți cu Cineva, dragostea este cel mai frumos sentiment. Adesea, dragostea omului față de divinitate este stângace, năstrușnică, copilăroasă, dar nu indiferentă. Este vorba despre încredere, fidelitate, credincioșie, netrădare. Este scopul final al istoriei omenirii. Este o ascensiune pe o culme: suferi de frig în timp ce urci muntele, dar te bucuri de o nouă perspectivă. Este cununa ostenelilor duhovnicești. Dragostea este Raiul. Fiecare vrea să cunoască dragostea, să rămână în Rai.
Dragostea este salvarea de la decepțiile programate și de la nenorocirile previzibile. Este ca un spin, care provoacă suferință când îl scoți. Dragostea este sfințenie. Acest mister este teama de a nu Îl pierde pe Celălalt. Simțindu-se învăluit de dragostea divină, omul își simte justificată existența, simte că trăiește.
Deși mulți au zis multe despre dragoste, numai ucenicii lui Hristos au găsit-o, zice sfântul Maxim. Cea mai mare dragoste este unică și nu poate fi înlocuită: este aceea de a fi veșnic cu Dumnezeu! Tot ceea ce omul pierduse prin Adam, a recâștigat prin Hristos. Pentru a se putea bucura de această dragoste răscumpărată, omul nu are nevoie atât de o inteligență sclipitoare, cât de o viață curată. Fără dragoste, viața este uzură.
Prins de prea multe aplicații tentante, omul uită să iubească așa cum doar Hristos iubește. Omul ultratehnicizat este adesea nefericit, doarece iubește lucruri nenecesare, inutile, dăunătoare. Omul nu vrea să fie doar bine văzut, ci dorește să fie mântuit. Fiecare vrea asta, chiar dacă greșește metoda de obținere a salvării. Sunt atât de multe lucruri importante netraduse în limba noastră! Atât de multe nu știm… Fericit cine are acces la documente și cunoaște siriaca sau greaca! Altfel am pricepe frumusețea credinței dacă ne-am nutri din dragostea Sfinților Părinți. Singurul cabinet unde mai afli despre astfel de beneficii este Biserica. Faptul de a fi la curent cu minunile dragostei divine este cel mai mare avantaj de a fi în Biserică. Oameni care mărturisesc slava cea mare a lui Dumnezeu. Te cutremuri, te bucuri, te înminunezi.
Oaia care nu ascultă de Păstor riscă să fie sfâșiată de lupi. Este nefirească dorința oii din Turmă de a se anestezia la tot pasul, de a nu mai asculta tăcerea, zice pr. Hrisostom. Oaia salvată este docilă, ascultătoare, recunoscătoare. Omul reintegrat în Rai dobândește prin evlavie o dragoste nefâstâcită. Omul vrea să fie fericit, să descopere sensul, motivația și ținta. Fericiți nu sunt cei prea bogați. Fericiți nu sunt cei cruzi. Fericiți nu sunt cei cumpliți. Fericiți nu sunt cei ce se bulucesc pe locurile altora. Fericiți nu sunt cei neîndurători. Fericiți sunt cei ce nu umblă în calea păcătoșilor. Fericiți sunt cei cărora li s-au iertat păcatele. Fericiți sunt cei ce Îl caută pe Dumnezeu cu toată inima lor. În domeniul dragostei există încredințări. Făgăduințele mesianice sunt demne de crezare. Ni se promite viața veșnică. Fără dragoste, lumea se degradează. Fără speranță, totul e plin de mâhnire. Lipsa cea mai mare este lipsa lui Hristos.
Miza este să nu deznădăjduim, zice sfântul Diadoh. Întâlnim o persoană care ne propune o colaborare avantajoasă: este Maica Domnului, avocata noastră! Având model al dragostei, conflictele se pot dezamorsa. Este un reframing, o resemnificare, modificarea raportului de ostilitate cu unul de parteneriat. Este de neînțeles de ce omul, chemat la îndumnezeire, colcăie în pervertiri… Omul nu are ce reproș să Îi facă Dragostei!
Dragostea este o profeție împlinită, iar omul este un profet al veșniciei. Actualitatea profeției înseamnă necesitatea autoexaminării profunde, în vederea dobândirii păcii lăuntrice. Biserica profeților este vie și oferă o considerabilă răsplată. Profeția este o manifestare de credință concentrată în jurul lui Dumnezeu. Omul este chemat să se încredințeze dragostei Lui în orice împrejurare. Este frumoasă relatarea biblică, deoarece ne conduce la Dumnezeu. Singura preocupare a profetului este slujirea, ca manifestare a dragostei. Ideea este ca omul să nu mai caute doar apa, ci pe Cel ce dăruiește apa. Oricum, nimeni - dintre cei care intră în contact cu dragostea divină - nu pleacă fără folos. Dragostea ca slujire profetică reintroduce Raiul în viața noastră de zi cu zi.
În pruncie eram fericiți, deoarece cunoșteam dragostea, necoruptă nici de bani, nici de desfrâu. Regăsind inocența, dobândim pricepere. Domnul Hristos iubește pruncii din noi! El nu a venit să pună capăt morții Sale, ci morții noastre. Hristos pune capăt morții martirilor de azi din Makassar, Kawangkoan, Umm Shanqa, Dekemhare și din alte sute de orașe din zeci de țări. Acești martiri mor precum pruncii avortați din pântecele lumii.
Nu există păcat, ci păcate. Nu există pedeapsă, ci pedepse. Răul atrofiază, înlătură iubirea și creează întunericuri. Dacă ne lipsește iubirea, nu avem un singur păcat, ci mai multe: lăcomia, mânia, lenea. Cauzele eșecului nostru sunt legate de lipsa iubirii: subsolicitare, suprasolicitare, surmenaj. Patimile obosesc, distrug și întunecă.
Doar iubirea eliberează, curăță, liniștește, odihnește, fericește, echilibrează. Iisus se scrie cu 2 de "i": unul de la iubire, altul de la iertare. Dacă nu îi vom învăța pe copiii noștri limbajul inocent al iubirii, nu vor putea comunica în veșnicie cu Dumnezeu. Hristos nu are nevoie de strâmbăturile noastre, nu ne vrea schimonosiți, prefăcuți sau inerți. Chiar de am muri de 2016 ori pentru Hristos, tot Sângele de pe Golgota ne-ar salva. Ne străduim ca – la final – să avem o singură vină: aceea că L-am iubit prea mult…
Binecuvântarea divină ne va bucura, zice sfântul Efrem. Tatăl își cheamă copiii la Masa dragostei. Ne așteaptă să ne adunăm Acasă. Să nu credem că știm ce înseamnă ateismul. Abia când vom vedea o lume lipsită de dragoste vom înțelege. Bine că Biblia s-a tipărit deja. Nici un editor nu ar lua azi în serios un asemenea proiect, dacă ar trebui tipărită pentru prima dată. Pentru noi, nu există nimic mai prețios decât dragostea. Singura care rabdă lipsurile, nu ia în calcul neajunsurile. Totul e al Lui, nimic al nostru.
- Sfântul Carp, pomenit azi, mijlocește iertarea noastră, zise părintele după Sfânta Liturghie. Este multă dragoste la mijloc. Acest adevăr dă vigoare inimii. Ne vindecăm de ciuma îndoielii. Ne folosim talanții doar pentru a nu rata învierea. Iubim în felul Domnului Hristos?
- Este o adevărată nenorocire să nu te împărtășești vreme îndelungată…
- Da, sufletul începe să răspândească duhoarea păcatului.
- În schimb, semnul Sfintei Cruci arată că Hristos este în noi: unde este Crucea, acolo este și Hristos.
- Trăiește viața ca un psalm, nu ca o pradă. Doamne, păzește pe toți cei ce suferă în zone de conflict!...
Omul pierde dragostea din cauza aurului, zice sfântul Policarp. Aurul este cel mai periculos idol. Este falsa comoară, pe care întreg Adamul se luptă de mii de ani să o epuizeze și nu reușește. Cel mai durabil capital este încrederea în dragostea lui Dumnezeu. Sursa omului de limpezime. Din dragoste, Dumnezeu împarte veșnicia cu noi.
Nici un om nu s-a urcat la cer cu comoditate, zice sfântul Isaac. Dragostea este și o jertfă, o renunțare la comoditate. Litiile noastre sunt înaintate în audiență mesianică.
Marius MATEI
Marius Matei
-
Vederea lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura si in gandirea Parintilor primelor veacuri
Publicat in : Editoriale -
Ne-vederea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Vederea lui Dumnezeu in creatie
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.