Vom spune direct care este metoda cea mai benefică de influenţare a stării de bine şi de dezvoltare a personalităţii copilului: educaţia ortodoxa. Nu este un secret faptul că educaţia bună este, din punct de vedere psihologic şi pedagogic, un instrument extraordinar de îndreptare a greşelilor din trecut. După expresia Sfinţilor Părinţi, comunicând cu copilul, noi trebuie să „lăsăm loc Providenţei Dumnezeieşti” şi să „nu lăsăm loc diavolului”.

Cu adevărat, părinţii au o mare responsabilitate pentru educaţia copilului, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar nu după chipul şi asemănarea lor sau a vreunui erou îndrăgit. Dar cât de greu este să ne supunem fără crâcnire pedagogiei lui Dumnezeu, Care nu greşeşte!

Prima verigă din lanţul de evenimente al hunei educaţii se află încă în pântecele mamei. Educaţia prenatală este un lucru serios şi responsabil, fiindcă multe dintre elementele
formării personalităţii sunt prezente încă din viaţa intrauterină. Emoţiile, tendinţele, gândurile, cuvintele şi faptele părinţilor se întipăresc adânc în sufletului copilului. El „memorează”, „copiază” modelele de comportament. Acest gând este exprimat şi în proverbul Femeia însărcinată învaţă copilul atunci când coace pâine. Bazându-se pe experienţa milenară, băbuţele moaşe învăţau femeia cum să se comporte după ce a rămas însărcinată. Ei o sfătuiau să fie liniştită, să nu se certe cu cei din jur, să se plimbe cât mai des în aer liber, să admire frumuseţile naturii, să înveţe cântece de leagăn etc. Aceste recomandări simple ajută atât la evitarea apariţiei unor complexe psihologice şi probleme personale la copil, cât şi la evitarea unor boli trupeşti şi sufleteşti.

Deoarece primele contacte cu sunetele se imprimă foarte bine pentru întreaga viaţă, melodiile ascultate de mama însărcinată trebuie alese cu mare grijă. Aceasta trebuie să asculte melodii plăcute, liniştitoare. Ascultarea periodică a acestora dezvoltă aptitudini şi preferinţe muzicale la copil. încă din pântece copilul recunoaşte versurile şi melodia. Acestea mai au şi un rol de destindere emoţională. Sigur că nu trebuie să exagerăm şi să organizăm „concerte la cererea embrionului”. Insă este necesar să reţinem că muzica ascultată de mamă, care îi provoacă bucurie sau linişte, armonie şi pace, transmite aceeaşi atmosferă emoţională şi copilului.

In Franţa există o maternitate „muzicală”, a lui Michel Auden. Acolo se fac repetiţii corale cu viitorii părinţi. S-a constatat că muzica lui Beethoven şi Brahms îl irită, moderat, pe copil, iar cea a lui Vivaldi îl linişteşte1.

După convingerea mamelor ortodoxe, cel mai bine se reflectă asupra pruncilor din pântece rugăciunea şi cântarea bisericească.

Cunoscutul dirijor american Boris Brott a răspuns, în unul din interviurile pe care le-a dat, întrebării unde a învăţat să iubească muzica: „Această dragoste trăia în mine încă înainte de naştereFăcând cunoştinţă pentru prima dată cu anumite opere, Brott ştia deja partitura viorii, deşi încă nu o deschisese. El nu ştia de ce poate face acest lucru
şi, spunându-i odată mamei sale acest lucru, ea i-a arătat unele partituri mai vechi de violoncel. Brott şi-a dat seama că exact acele partituri Ie recunoştea el ca prin vis şi le
ştie pe de rost. Şi aceasta pentru că mama lui le interpretase în timpul sarcinii2.

Sigur că nimeni nu va afirma că viitoarea mamă, care ascultă muzică des sau cântă Ia instrumente muzicale, va da naştere, în mod obligatoriu, unui compozitor sau cântăreţ. Impresia acestei muzici se păstrează însă foarte multă vreme.

In ce priveşte educaţia prenatală, un rol foarte important îl are atmosfera familială. Dragostea şi grija soţului pentru femeia însărcinată reprezintă unul din factorii principali de formare, la viitorul copil, a senzaţiei de fericire. Această senzaţie se transmite prin încrederea şi liniştea mamei. De aceea, chiar dacă sunt ocupaţi, părinţii trebuie să găsească timp pentru „întâlnirea” cu copilul lor nenăscut, pentru o comunicare tandră cu acesta. Ei îi vor povesti copilului despre nerăbdarea cu care îl aşteaptă să vadă lumina zilei, despre cât de puternic şi sănătos vor să îl vadă. Eforturile conştiente ale părinţilor îi vor adăuga forţă pruncului.

Dacă în timpul sarcinii tatăl se „joacă” adesea cu copilul, atunci copilul îi va recunoaşte vocea imediat după naştere. Asemenea dovezi au fost semnalate în mai multe rânduri, în presă. Realizatoarea unei emisiuni TV a mărturisit un fapt asemănător. în timpul sarcinii, soţul ei se afla pe alt continent. Tatăl copilului „vorbea” cu acesta în fiecare zi la telefon: receptorul telefonului era aşezat pe burtă. Soţia nu ştia ce anume îi spune soţul copilului, dar atunci când l-a văzut pentru prima dată, fiica îl privea ca şi cum l-ar fi cunoscut demult.

Experienţa demonstrează că atracţia şi simpatia pentru copilul încă nenăscut reprezintă una din metodele cele mai eficiente de păstrare a sănătăţii acestuia. Este dificil să evaluăm influenţa acestei atitudini binevoitoare. Ea nu se limitează la perioada intrauterină şi, în mare măsură, defineşte caracterul viitoarelor relaţii cu copilul/Tot ceea
ce se va întâmpla în viitor se va adăuga celor trăite de copil până la apariţia sa pe lume.

Uneori, legăturile invizibile ale dragostei se păstrează toată viaţă, fără a se întrerupe în momentele critice, cum ar fi vârsta adolescenţei, atunci când copiii devin încăpăţânaţi şi necontrolabili. In astfel de situaţii este greu să „ajungi” la nasul copilului, însă la nivel subconştient, inima sa este sub stăpânirea acelei iubiri care îl bucura încă înainte de naştere. Şi el va răspunde cu aceeaşi dragoste...

Cunoscutul scriitor ieromonah Serafim (Rose) presupune, pe bună dreptate, că „formarea sufletului” trebuie începută încă de la cea mai fragedă vârstă. In 1982, în cadrul conferinţelor dedicate Sfântului Herman al Alaskăi, în una din mănăstirile din America, părintele Serafim a susţinut un referat adresat părinţilor. Păstorul experimentat a oferit sfaturi practice despre felul în care trebuie utilizat tot ceea ce este bun în jurul nostru, spre binele copiilor. Iată o parte din recomandările sale.

Dacă un copil este învăţat de mic cu muzica clasică bună, care acţionează pozitiv asupra sufletului, este puţin probabil că el va putea fi ispitit ulterior de ritmurile rock-ului sau ale vreunei pseudomuzici contemporane. Nu poţi spune acelaşi lucru însă despre copilul care a fost lipsit de educaţie muzicală. După cuvintele părinţilor de la Optina, muzica înaltă îmbunătăţeşte sufletul şi îl pregăteşte pentru primirea senzaţiilor spirituale.

Copilul învăţat cu proza bună, poezia, piesele de teatru frumoase va fi pătruns de influenţa benefică a acestora şi, ulterior, nu va fi ispitit de romanele de bulevard sau de programele neruşinate de televiziune. Literatura bună, morală, nu va permite sufletului să putrezească şi să o ia pe căi greşite, necreştine.

Copilul care s-a învăţat de mic să preţuiască frumuseţea artei clasice şi a sculpturii nu va fi preocupat de „capodopereie” monstruoase ale contemporaneităţii, de reclama pestriţă şi fără gust sau de pornografie.

Atunci când copilului i se predau cunoştinţe despre istoria lumii (mai ales cea din perioada creştină), despre viaţa şi obiceiurile altor popoare, despre necazurile şi problemele pe care le-au avut acestea, fiindcă s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de poruncile Sale, el va putea judeca adecvat influenţele şi ideile timpului său. Astfel, el nu va fi victimă a „filosofiilor la modă” şi nu va urma ca orbul pe „învăţătorii” acestei lumi.

După părerea părintelui Serafim, una dintre problemele principale ale învăţământului contemporan este aceea că şcoala nu îi face pe copii să înveţe lecţiile istoriei. „Greşeala straşnică şi mortală trece pe lângă copil, fără ca acesta să înveţe ceva din ea. Iar istoria, din păcate, se repetă tot timpul. Oare nu este interesant să aflăm că în trecut au fost oameni care au luptat împotriva lui Dumnezeu şi ce s-a întâmplat cu ei ? Cum oare unii oameni şi-au schimbat viaţa, remarcându-se şi servind drept exemple până astăzi? Este foarte important ca sentimentul de a aparţine timpului să fie transmis copiilor.”

In general, omului care cunoaşte realizările culturii universale (iar în Occident toate acestea sunt, într-un fel sau altul, legate de religie) îi este uşor să ducă o viaţă ortodoxă deplină şi roditoare, spre deosebire de cel care nu cunoaşte decât pop-cultura contemporană. Cei care vin din lumea rock-ului în Ortodoxie şi încearcă să le combine pe cele două vor întâmpina mari dificultăţi. Ei vor parcurge un drum lung până când vor deveni mărturisitori serioşi ai Ortodoxiei, fiind în stare să aducă şi pe alţii la credinţă.

„Fără necazuri, fără a fi gata să îi înţelegem şi să îi acceptăm, copiii vor fi, pur şi simplu, distruşi de lumea contemporană. Cultura (mai bine zis, ceea ceste mai bun din
aceasta) expusă cum se cuvine formează sufletul copilului. Cultura contemporană însă tinde să distrugă sufletul copilului, împiedicându-l să se dezvolte şi să primească deplin preceptele Ortodoxiei.

Aşadar, în lupta cu duhul acestei lumi trebuie să utilizăm ce avem mai bun din ceea ce a creat aceasta şi să mergem mai departe. Fiindcă toate cele bune din lume duc spre Dumnezeu, spre Ortodoxie, iar păcatul nu se foloseşte de acestea”, conchide părintele3.

Toate cele spuse mai sus sunt în concordanţă cu gândurile Sfântului Nicolae Velimirovici sau cu cele ale Sfântului Luca Voino-Iaseneţki. In afara operelor minunate, teologice şi medicale, părintele Serafim a scris o rugăciune a părinţilor pentru copiii lor. In timpurile prigoanelor această rugăciune a fost transmisă oral şi, din păcate, nu a ajuns până la noi sub formă scrisă. Iată o variantă redactată a textului acestei rugăciuni:

dumnezeule şi Părinte, Creatorule şi Proniatorule al tuturor creaturilor, umple-i pe copiii mei (N) de harul Duhului Tău Celui Sfânt, pentru ca să se aprindă în ei fiica cea adevărată de Dumnezeu, fiindcă aceasta este începutul înţelepciunii şi bună înţelegere a lucrurilor, care aduce laudă tuturor celor care o urmează, în veci. Fericeşte-i cu cunoaşterea Ta cea adevărată, păzeşte-i de orice slujire la idoli şi învăţătură otrăvitoare, creşte-i în credinţa cea adevărată şi mântuitoare, în plină evlavie, până la sfârşitul zilelor lor.

Dăruieşte-le inimă credincioasă, ascultătoare şi smerită, înţelepciune şi minte, ca să crească în ani şi har înaintea Ta şi a oamenilor. Umple-le inima de dragostea pentru Cuvântul Tău cel dumnezeiesc, ca sa fie evlavioşi in rugăciune şi slujire, respectuoşi cu cei vârstnici, sinceri în faptele lor, ruşinoşi în mişcări, neprihăniţi în obiceiuri, fericiţi în împlinirea datoriilor, înţelepţi întru toate şi binevoitori faţă de toţi oamenii. Păzeşte-i de toată ispita acestei lumi, ca să nufie stricaţi de prieteniile rele. Nu-i lăsa să cadă în necurăţie şi desfirânare, ca să nu-şi scurteze singuri zilele vieţii şi să nu-i supere pe alţii. Fii-le ajutător de orice primejdie şi-i păzeşte de moarte cea năprasnică. Fă aşa ca fiii noştri să nu nefie spre necinste şi ruşine, ci spre cinste şi bucurie, ca să se înmulţească, prin ei, împărăţia cerurilor şi numărul credincioşilor, ca să stea împreună cu Tine la Cina Ta, asemenea ramurilor de măslin şi, împreună cu toţi aleşii Tăi, să-Ţi dea cinste, laudă şi slavă prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin”. 

KONSTANTIN V. ZORIN

Fragment din cartea "ENIGMELE EREDITĂŢII: PĂCATELE STRĂMOŞILOR ŞI GENELE URMAŞILOR", Editura Sophia

Cumpara cartea "ENIGMELE EREDITĂŢII: PĂCATELE STRĂMOŞILOR ŞI GENELE URMAŞILOR"

Note:

1 Wîtwell G.E., „Rolul muzicii în dezvoltarea prenatală şi perinatală”, în Aspecte medical-psihologice aleperinatologiei, Moscova, 2001, p. 74.
2 Podobed N.N., Educaţia intrauterină a Jdtului, Volgograd, 2001, p. 30.
3 Apud: Ieromonah Damaschin (Christensen), Nu din lumea aceasta. Vieţuirea şi lucrările părintelui Serafim Rose, Moscova, 2001,
pp. 787-788.

 

• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
  Publicat in : Morala
• Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: