Ce organ al omului contează cel mai mult și de ce? Știința medicală și teologia susțin că cel mai important organ al omului este inima, pentru că aici este centrul vieții, pentru că aici se află și centrul conștiinței spirituale. Omule, cum te afli cu inima? Este ea conectată la Dumnezeu, este ea într-o continuă comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune, este ea în pace cu Dumnezeu? Ai predat inima ta Domnului Iisus Hristos? Dacă da, atunci ai pace cu tine însuți, cu cei apropiați și cu ceilalți. Dacă da ești pe calea mântuirii.
Nu contează ce avere ai adunat, nu contează câte titluri universitare ai, nu contează câte carduri financiare ai, nu contează zestrea ta spirituală, nu contează zestrea socială, ceea ce contează este caracterul, pacea inimii și pacea sufletului tău. În general, omul se încrede, cel mai mult, în lucrurile financiare, în lucrurile materiale, în lucrurile intelectuale (licențe, masterate, doctorate, titluri universitare), dar nu are credință în cel mai important om, în Iisus Hristos, omul și Dumnezeu. Să ne predăm inima, grijile, nevoile, necazurile Domnului Iisus Hristos.
Omul care nu este iubit, nu iubește pe ceilalți și nu are sens în viață este debusolat, asemenea unui avion care și-a pierdut pilotul. Mai devreme sau mai târziu, cade, se prăbușește și cu greu se mai ridică. Nu dispera. În tăcere, în lacrimă, în șoaptă, Dumnezeu te ascultă și te ajută să te ridici. De aceea este importantă pacea inimii.
Expresia „Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta" (Matei 6, 21). Ea ne spune că ceea ce este important pentru noi, ceea ce prețuim și ce ne preocupă, va fi locul unde se va concentra atenția și sentimentele noastre. Cu alte cuvinte, inima noastră va fi atrasă de ceea ce considerăm a fi valoroase. Strânge fapte bune și comori duhovnicești, pentru că acestea sunt veșnice. Stai în preajma unor creștini înduhovniciți și vei prinde aripi și vei zbura spre lumina taborică.
Inimile noastre Îl vor recunoaște pe Hristos doar atunci când încercăm să trăim conform voii lui Dumnezeu, pentru că ne putem apropia de El doar atunci când dezrădăcinăm sau încercăm să dezrădăcinăm răul din inimile noastre și din viețile noastre. Auzind glasul lui Dumnezeu nu este o chestiune de viziuni. Nu ar trebui niciodată să căutăm viziuni. Astfel de lucruri sunt modalitățile prin care diavolul capturează sufletul, pe cel neatent. Dar a-L auzi pe Dumnezeu este o chestiune de a fi transformat, este o chestiune de schimbare, de la păcătoșii necredincioși ce ne știm, la ucenicii pe care El ne cheamă să-i fim.
Și pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, recunoaștem glasul Lui în Poruncile Sale. Pe măsură ce ne apropiem și suntem cu adevărat mai aproape de Păstorul nostru, cunoaștem glasul Păstorului nostru, devenim turma Lui, recunoaștem glasul Lui și recunoaștem chemarea Lui și chemarea Lui la iubire, la milostivire, la blândețe. Iar aceste lucruri devin dulci pentru noi, pentru că atunci când recunoaștem cu adevărat glasul lui Hristos în aceste porunci, există o bucurie și o dulceață în inimă. Așa ne vorbește Dumnezeu, în dulceața împlinirii acestor porunci. Dar, bineînțeles, pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, vom recunoaște, de asemenea, în glasul lumii amărăciunea morții.
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Fiule, da-mi inima ta
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Inima in Marele Post - Sfantul Nicolae Velimirovici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Capela din Bran - Inima Reginei Maria
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Inima si Ratiunea
Publicat in : Religie -
Inima curata strabate cerul si iadul
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.