Ganditi frumos !
Era o duminica dimineata frumoasa de vara.
Ca de obicei, mosu ma tinea de mana si ne indreptam spre biserica. In timpul noptii a trecut o rapaiala de ploaie si, soarele zambindu-ne de catre padure, se grabea sa-i stearga urmele. Pe ulita, vacile paseau agale, unele mugid, altele se frecau de zidurile caselor sau de teii batrani de la marginea trotuarului. Din curti, ca un abur ademenitor, iesea miros de lapte proaspat muls.
Eram in post si ma gandeam:
- Ce bun ar fi fost cu un pic de mamaliga, si-un pic de smantana.
Mi-am simtit mana un pic mai stransa, oare sa-mi fi citit mosu gandul? Asa era. Nu mi-a spus nimic, a oftat doar si m-a tras de umar mai aproape de el. Tusa Leontina ne astepta in poarta casei lor, si ea imbracata fain cu iia si polele de mers la biserica, si-avea un buchet frumos de flori, pentru mine.
- Sa-l pui la inchinator, dragu tusii !
Apoi a povestit ceva cu mosu si-a zis sa mergem cu Dumnezeu, ca ea o asteapta pe mama batrana si-apoi vin si ele. La biserica, slujba inca nu incepuse, asa ca, ajutat de un cantar, am aranjat florile cum am crezut noi mai bine si mai fain. Si, mandru el, il intreba in soapta pe mosu:
-Bai, Niculaie, di ce-l aduci pe ficiorasu asta in fiecare Duminica la biserica, vrei sa-l faci popa ?
- Cum va vre Domnul si Maica Sfanta, mai Manoila, da io-l aduc pintru a sti, cand va fi mare, sa gandeasca frumos !
N-am inteles niciunul ce vroia sa spuna, da' n-am intrebat. Incet, incet bisericuta noastra s-a umplut, si-a inceput si slujba. Popa nostu era tare drag satului. Ase de fain canta si se ruga pentru fiecare, ca dupa vreo doi ani, au venit niste domni de la oras si l-au dus de l-au facut Patrupop (protopop).
In duminica aceea, am fost ales, la intamplare, sa citesc Crezul. Eram trecut doar in clasa a doua, insa am citit clar, tare si fara sa ma incurc. Multe voci am auzit binecuvantandu-ma, si stralucind de bucurie m-a binecuvantat parintele si mi-a pus mana pe cap. Am simtit ca parca tot sangele-mi era in obraji, apoi parca totul se invartea cu mine si era mai, mai sa cad. Era langa mine o fata cu un an mai mare, Maria aia urata. Ea ma tinut de mana si asa mi-am revenit. Dupa miruit, mama batrana a iesit mai iute ca sa intrebe de sanatate pe o alta femeie. Eu am ramas la urma cu mosu. Cand am iesit, Maria aia urata, iute m-a prins pe dupa cap, si m-o pupat pe obraz. Eu m-am smuncit, am cast ase pe un cot de mi-am namanjit clichina si am inceput sa plang.
Mosu, ajungand, a intrebat:
- No, ce-i?
Toate femeile radeau de mai mai sa se tavaleasca pe jos, iar eu, plangand, i-am spus mosului:
- Ui, ma mosule, ce m-o pupat Maria aia urata, pe obraz, ca m-o facut sa cad !
- Nu-i bai, copile, ca te-o pupat, te are drag !
Baiu ii ca nu gandesti tu frumos. Maria nu-i urata, n-ai vast ce suflet frumos si minunat are? Dupa dom' parinte, ea o fost prima care te-o felicitat. Gandeste frumos, si-ai sa vezi ce faina se va face !
Tot n-am inteles si, dupa vreo cativa pasi, i-am cerut sa-mi spuie mai pe intelesul meu.
Mi-a spus:
- Cand Dumnezeu a facut lumea si tot ce-i in jur, a gandit frumos. Doar a gandit sa fie lumina, si s-a facut lumina! Tot asa a facut toate lucrurile minunate si toate fapturile faine ce le vedem, gandind frumos. Le-a gandit si gandurile au capatat forme, apoi Le-a binecuvintat si noi acum ne bucuram de toate.
A mai trait trei ani si, inainte de a merge Acasa, a spus:
- Calatoriti in pace si ganditi frumos !
Norinel
Norinel
-
Gandul cel rau
Publicat in : Pilda zilei
-
Aproapele ne descopera ce avem in inima
Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.