- Dumnezeu este foarte înţelegător cu cei care greşesc din neştiinţă.
- Da, desigur. Dar, din câte înţeleg eu, nu şi cu cei mândri care se cred deştepţi:
«Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.»329 «Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. »330
- Asta este valabil şi pentru cei care greşesc din prostie? Adică cei care ar avea de unde să ştie adevărul, dar nu au capacitatea intelectuală necesară pentru a-l înţelege?
- Desigur, răspunse Mihai. Raiul este pentru toată lumea, şi pentru experţii în fizica cuantică, şi pentru cei cu retard mintal, şi pentru toţi ceilalţi oameni, indiferent de nivelul lor intelectual. Iată o întâmplare povestită de Sfântul Paisie Aghioritul:
Imi aduc aminte că la Mănăstirea Esfigmenu331 era un bătrânel atât de simplu, încât chiar şi înălţarea Domnului332 o socotea a fi o sfântă. Rostea rugăciunea: „Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi", cu şiragul de metanii.
-Adică el credea că există o sfântă pe care o chema „înălţarea"? întrebă Daniel, nevenindu-i să creadă.
- Da, cam aşa ceva. Dar hai să mergem mai departe:
Acest bătrân slujea la bolniţă333 şi s-a întâmplat odată să nu aibă ce să-i dea unui frate bolnav să mănânce. Atunci coboară scările, deschide fereastra dinspre mare, îşi întinde mâinile şi spune: „Sfânta mea înălţare, dă-mi un peştişor pentru fratele". Şi îndată - , minunile Tale, Doamne! - un peşte mare sare în mâinile lui. Ceilalţi care l-au văzut au rămas încremeniţi. Dar el îi privea şi zâmbea ca şi cum le-ar fi spus: „Ce lucru ciudat aţi văzut?". Noi avem cunoştinţe, ştim când se prăznuieşte sfântul cutare, cum a mărturisit cutare, când s-a petrecut înălţarea, unde s-a petrecut şi cum, şi cu toate acestea nici măcar un peştişor mic nu putem dobândi într-acest chip. Acestea sunt faptele neobişnuite ale vieţii duhovniceşti, fapte pe care raţiunea intelectualilor, care sunt plini de sine şi nu de Duhul Sfânt, nu le poate cuprinde, pentru că au cunoştinţa lumească cea stearpă împreunată cu boala duhovnicească lumească.334
O întâmplare cu adevărat remarcabilă. Din punctul de vedere al ştiinţei, acel bătrân poate ar fi fost catalogat drept idiot sau retardat mintal. Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, el poate era sfânt.
- Da, într-adevăr...
- Şi iată încă o întâmplare similară, care a avut loc cu mult timp în urmă:
In Egipt, unde în vechile vremuri creştine existau multe mănăstiri mari, un monah se împrietenise cu un felah335, neînvăţat şi cam naiv. Odată, ţăranul i-a spus monahului:
- Şi eu îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! In fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră şi îl pun sub palmier. Noaptea, Dumnezeu vine şi bea tot lăpticul meu. Ii place foarte mult. Niciodată nu a mai rămas în strachină vreo picătură.Auzind vorbele acestea, monahul nu a putut să nu izbucnească în râs. Cu blândeţe şi pe înţeles i-a explicat prietenului său că Dumnezeu nu avea nevoie de lapte de capră. Totuşi, ţăranul a stăruit cu încă păţânare în părerea sa. Şi atunci monahul i-a propus ca în noaptea următoare să stea la pândă şi să vadă ce se va întâmpla după ce va pune strachina cu lapte sub palmier.
Zis şi făcut. Când a venit noaptea, monahul şi ţăranul s-au ascuns undeva, nu departe, şi curând au văzut la lumina lunii cum s-a furişat spre strachină o vulpe mică şi a băut tot laptele. Ca un trăsnet l-a lovit pe ţăran această descoperire.
- Da, a recunoscut el zdrobit, acum văd că nu a fost Dumnezeu!
Monahul a încercat să îl aline pe ţăran şi a început să-i explice că Dumnezeu este Duh, că El este cu totul altfel faţă de lumea noastră, că oamenii îl cunosc pe El într-un chip aparte... Dar ţăranul a stat înaintea lui numai cu capul plecat. Apoi a început să plângă şi a plecat la bordeiul său.
Monahul a plecat şi el la chilia lui. Dar, apropiindu-se de ea, a văzut uimit la uşă un înger, tăindu-i calea. Şi, cuprins de frică, a căzut în genunchi, iar îngerul a spus:
- Omul acela simplu nu avea nici educaţie, nici ştiinţă de carte, nici înţelepciune ca să-L cinstească pe Dumnezeu altfel decât o făcea. Iar tu, cu înţelepciunea şi erudiţia ta, i-ai luat această posibilitate. Tu crezi fără îndoială că ai judecat corect? Insă nu ştii un singur lucru, o, înţeleptule: că Dumnezeu, uitându-Se la inima sinceră a acelui ţăran, în fiecare noapte trimitea sub palmier o vulpe mică, ca să îl mângâie şi să primească jertfa lui.336
- Impresionant, într-adevăr, zise Daniel.
- Fiecare om este unic în felul său, nu există doi oameni la fel. Unii au mai multă forţă fizică, alţii mai puţină. Unii au o capacitate intelectuală mai mare, alţii mai mică. Unii sunt mai aproape de Dumnezeu, alţii mai departe. Catalogarea oamenilor după forţa fizică sau intelectuală este posibilă din punct de vedere ştiinţific, dar este total irelevantă din punct de vedere spiritual, după cum tocmai ai văzut şi tu. Iar catalogarea oamenilor după cât de aproape sau de departe sunt de Dumnezeu este ceva ce numai Dumnezeu poate face.
- Mai vreau să ştiu ceva, zise Daniel, dacă Dumnezeu este atât de bun, de ce oamenii vorbesc atât de des despre „frica de Dumnezeu"?
- Conform Sfinţilor Părinţi, există, în mare, trei nivele spirituale pe care credincioşii se pot afla. Primul nivel, cel mai de jos, este cel al robilor lui Dumnezeu, iar cei aflaţi la acel nivel fac fapte bune şi se abţin de la fapte rele de frică că altfel vor fi pedepsiţi, în viaţa aceasta sau în cea viitoare. Al doilea nivel, este cel al slugilor lui Dumnezeu, iar cei aflaţi pe acel nivel fac fapte bune şi se abţin de la fapte rele în speranţa că vor fi răsplătiţi, în viaţa aceasta sau în cea viitoare. Cu alte cuvinte, sunt ca nişte servitori care lucrează pentru a fi plătiţi. Al treilea nivel este cel al fiilor lui Dumnezeu, iar cei aflaţi la acel nivel fac fapte bune şi se abţin de la fapte rele din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru ceilalţi oameni, fără a se gândi la pedepse sau răsplăţi. Dumnezeu ar prefera ca toţi oamenii să fie pe al treilea nivel, dar îi primeşte şi pe cei de pe nivelele doi şi unu.
- Aha, deci frica este prezentă doar la cel mai de jos nivel.
- Cele trei nivele nu sunt delimitate clar, şi există posibilitatea ca cineva să se afle pe două sau chiar pe toate trei în acelaşi timp. O anume frică există şi pe nivelele doi şi trei, dar nu neapărat frica de a fi pedepsit, ci frica de. a cădea în păcat şi de a-L pierde pe Dumnezeu.
- Şi după criteriile acestea un creştin îşi poate da seama unde anume se află?
- Pentru a ne feri de mândrie, este bine ca tot timpul să ne considerăm pe cel mai de jos nivel, şi în niciun caz să nu ne considerăm vreodată ca fiind pe un nivel superior altor oameni. Sfinţii Părinţi ne învaţă să ne vedem tot timpul mai păcătoşi decât ceilalţi. Mândria este extrem de periculoasă, şi după cum l-a doborât pe diavol din cer, aşa ne poate doborî şi pe noi.
Bogdan-Ioan Vasiliu
Dialog cu un necredincios, Editura Agaton
Cumpara cartea "Dialog cu un necredincios"
Note:
329 Ioan 9:41.
330 Luca 12:47-48.
331 Sfântul Paisie a locuit în Mănăstirea Esfigmenu între anii 1953 - 1956.
332 Sărbătoarea înălţării Domnului, ţinută în fiecare an la 40 de zile după Paşti.
333 Bolniţă: spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un aşezământ de binefacere (DEX 2009).
334 Cuviosul Paisie Aghioritul Cuvinte duhovniceşti, vol. 1 (Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 221-222.
335 Felah: (în unele ţări arabe) ţăran agricultor.
336 Din Proloage; citat în Arhimandritul Tihon (Şevkunov), Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri, ediţia a doua, Editura Egumenită, Galaţi, 2012, pp. 237-239.
-
Nepasarea - pericolul neadormit al credinciosului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Deznadejdea si nepasarea
Publicat in : Credinta -
Nepasarea fata de celalalt
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.