Grigore Vieru

Grigore Vieru Mareste imaginea.

Grigore Vieru s-a nascut pe 14 februarie 1935, in comuna Pererita, de pe malul stang al Prutului, fostul judet Hotin, in familia de plugari romani a lui Pavel si Eudochia Vieru. Dupa finalizarea scolii primare din satul sau natal, urmeaza scoala din orasul Lipcani, ale carei cursuri le finalizeaza in 1953.

A debutat editorial in 1957, student fiind, cu o placheta de versuri pentru copii, "Alarma". In anul 1958, Grigore Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creanga" din Chisinau, Facultatea de Filologie si Istorie.

In 1960 se casatoreste cu Raisa, profesoara de romana si latina. Impreuna au doi copii: Vieru-Teodor si Calin.

In 1970, editura Lumina publica "Abecedarul“, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru si pictorul Igor Vieru, lucrare despre care avea sa marturiseasca: "A scrie un abecedar nu e o treaba usoara. E ca si cum ti ar lega cineva picioarele si tu trebuie sa mergi, ba inca si sa alergi - spunea autorul cartii. De ce cu picioarele legate?

Fiindca nu ai litere. Ele se invata doar pe rand, una cate una. Cu patru, cu cinci litere (numai cele invatate) trebuie sa faci o poezie, o povestioara! Si nu asa, ci una care sa i placa copilului..."

Au urmat, in cei peste 50 de ani de activitate literara, multe volume publicate in Basarabia si Romania.

In 1973, la invitatia Uniunii Scriitorilor din Romania, Grigore Vieru viziteaza pentru prima data Romania si decalara: "Daca visul unora a fost ori este sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul".

In 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Romane, in 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar in 1992, Academia Romana il propune pentru premiul Nobel pentru Pace. In 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Romane.

Cand a pus piatra funerara pe mormantul mamei sale, a dorit sa fie daltuite doua epitafuri: Pierzand pe mama, iti ramane Patria, dar nu mai esti copil", iar pentru sine: "Sunt iarba, mai simplu nu pot fi". Sensul epitafului sau il explica poetul in felul urmator celor adunati in cimitir: "A fi simplu nu este o treaba usoara. A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi, in numele celor multi, pana cand te preschimbi in iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!"

A trecut la cele vesnice pe 18 ianuarie 2009. A fost inmormantat pe 20 ianuarie la Chisinau, in cimitirul central din strada Armeneasca. Data de 20 ianuarie a fost declarata zi de doliu national in Republica Moldova.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Mare Cruce.

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi și va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine, graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Iisus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate, am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimii,
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.

Mi-e dor de tine, mama

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
Maicuta mea: gradina
Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!
Maicuto, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cantec fara moarte!
Vant hulpav pom cuprinde
Si frunza o destrama.
Mi-e dor de-a tale brate,
Mi-e dor de tine, mama.
Tot casca leul iernii
Cu vifore in coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.
O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb, batran aproape,
Mi-e dor de tine, mama.

In limba ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.
In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Pe aceeaşi temă

18 Ianuarie 2019

Vizualizari: 1354

Voteaza:

Grigore Vieru 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Grigore Vieru

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE