Sfanta Scriptura ne spune ca la Judecata universala vom fi intrebati daca am avut mila de cel sarac, de cel flamand, de cel gol, de cel din inchisoare. Cu alte cuvinte, ne vom bucura de Imparatia Cerurilor in masura in care am avut grija de semeni. Numai ca aceasta grija fata de semeni a fost schimbata in preocuparea de a rani sau jigni pe celalalt. Asadar, omul nu uita de semeni, dar se raporteaza la ei nu pentru a dobandi fericirea vesnica, ci pentru a cadea si mai mult in intunericul patimilor.
Suntem permanent preocupati de viata altora. O consideram o misiune sfanta, pentru ca ne spunem ca dorim sa indreptam ceva din viata lor prin critica noastra. Dar pierdem din vedere ca nu putem vindeca pe altii cu boala din noi. Iar pe de alta parte nici chiar cu binele din noi nu putem indrepta raul altora dupa cum marturiseste Sfanta Scriptura: "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare, si intorcandu-se, sa va sfasie pe voi"(Mt. 7, 6).
Grija de altii trebuie convertita in grija de noi. Orice cuvant aspru pe care doream sa-l spunem altora, sa fie indreptat spre noi. In grija de noi sta ascunsa sanatatea celorlalti. Adica cu cat vom fi mai curati, cu atat ii vom vedea si pe ceilalti mai curati si ne vom raporta la ei asa cum o face Dumnezeu: cu iubire. Atunci cand cel din jur ne supara nu inseamna ca trebuie sa ne scandalizam, sa cautam cuvinte pentru a rani si jigni. Rautatea altora trebuie sa fie pentru noi un prilej de sporire duhovniceasca (iubeste pe vrajmasul tau Mt. 5, 44).
Retineti, ori de cate ori raspundem cu rautate, o facem nu din cauza altora, ci a raului care este prezent in noi.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Raul ca irealitate
Publicat in : Editoriale -
Raul are multe fete
Publicat in : Editoriale -
Binele, raul si liberul arbitru
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.