". Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine" (Epistola Apostolului Pavel catre Galateni, 2, 20)

Legea fundamentala a credintei crestine este iubirea evanghelica, iar principiul fundamental al crestinului autentic este acesta: unirea cu Hristos.

Intreaga filosofie crestina, toata teologia si propovaduirea credintei crestine, multa invatatura si osteneala a Sfantului Apostol Pavel se rezuma la trei cuvinte: Hristos in mine. "Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi".

Asadar, daca Hristos traieste in mine, nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si astfel, toate le fac cu buna judecata, cu chibzuinta, cu indelunga rabdare, cu multa pace si dragoste. Pentru ca "toate le pot intru Hristos, cel care ma intareste". Daca Hristos traieste in mine, atunci eu dobandesc har, intelepciune, pricepere, stiinta si lumina cunostintei dumnezeirii. Ce lucru minunat mai poate fi decat acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existentiale. Asadar, sa il lasam pe Domnul Iisus Hristos sa patrunda inlauntrul nostru si sa salasluiasca in noi.

A-l avea pe Hristos inseamna a trai o viata simpla, cu sfiala fata de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasa si profund crestina, modestie, cumpatare, marturisitor de credinta si mai mult prin traire si gandire, cu impacare si multumire de starea in care se gaseste, si nu in cele din urma inseamna comunicare si comuniune continua cu Dumnezeu si cu semenii. In acest fel crestinul nu se izoleaza, ci din contra se angajeaza plenar in viata de zi cu zi, toate facandu-le cu placere, cu dragoste, tot timpul fiind cu gandul la Iisus Hristos.

Iisus Hristos ramane acelasi azi, maine si intotdeauna izvor de viata, stanca de reazim, balsam racoritor, in dogoarea suferintelor si singurul care da rost nu numai vietii de aici, ci si mortii, caci a muri pentru Hristos, pentru evanghelia Lui, nu este paguba, ci un castig.

Sfantul Apostol Pavel a avut cu certitudine viziunea unirii cu Dumnezeu cand a afirmat: "Am credinta ca nici moartea, nici o putere nici inaltimea, nici adancimea si niciun fel de creatie nu m-ar putea desparti de Dumnezeu". Misterul martirilor care puteau suporta, fara teama, fara suferinta, cele mai diabolice schingiuiri, consta in faptul ca acei crestini erau cu adevarat uniti cu Hristos. Ramanem consternati sa aflam ca cea mai mare descoperire a filosofiei este principiul unitatii universale, cum am spune noi crestinii: unirea cu Hristos, unirea cu Dumnezeu.

Dar, cum pentru a te uni cu o persoana de sex opus, in fata lui Dumnezeu, prin Taina Casatoriei, oficiata de preot, trebuie, mai intai sa fi eliberat de sub orice alt contract, tot asa, pentru a realiza unirea cu Domnul Iisus Hristos trebuie sa fi o persoana libera. Prima, se refera la trup, cand prin casatorie cei doi devin un singur trup, cea de-a doua situatie face referiri la suflet, la libertatea spiritului.

De aceea, in discutia cu o calugarita despre casatorie vei primi raspunsul acesta: "eu m-am "casatorit" cu Domnul Iisus Hristos". Nu numai calugarii pot realiza unirea cu Mantuitorul, ci orice crestin ortodox care doreste sa inainteze pe calea imbunatatirii vietii duhovnicesti, printr-o deasa impartasanie. Unirea cu Hristos inseamna, de fapt, trairea in Hristos.

Or, omul are o existenta multidimensionala, el raportandu-se la realitate nu numai prin rationalitate sau intentionalitate, ci si prin traire interioara. Existenta umana se umple de sens numai intr-un sistem de referinta supradimensionat, prin implicarea unui "altceva". Spiritul omului devine cu adevarat liber atunci cand el se deschide in fata semenilor sai, dar mai ales in fata lui Dumnezeu.

Exprimarea liber consimtita a atasamentului fata de valorile spirituale, dar si cea a credintei in Dumnezeu sunt un act important pentru fiinta umana, cu implicatii majore in procesul cunoasterii universului si a lumii in general.

Abordarea libertatii omului ca fiinta sociala se afla permanent in stare de interdependenta fata de semeni. A crede ca libertatea este accesibila omului la modul ideal este o utopie. Nu facem ceea ce vrem decat in masura in care sanatatea, varsta, pregatirea, conditia sociala, meridianul geografic, mediul inconjurator ne permit acestea. De aceea, putem spune ca este liber doar acel om care isi intelege limitele libertatii, care sunt, de fapt, ale conditiei umane.

Nu putem fi liberi pe deplin atata timp cat ramanem fiinte biologice, cu trup supus legilor vietii si legilor universului inconjurator si interior. Singura libertate intreaga este cea a sufletului nostru, caci acesta este infinit, asemeni cosmosului pe care il poate cuprinde prin puterea gandului omenesc. Harul unirii cu Mantuitorul este un dar liber al iubirii divine. Unirea este intalnirea intre doua libertati; cea a lui Hristos si cea a omului. Omul trebuie sa aleaga.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Nepatimirea
  Publicat in : Credinta
• Taina Marturisirii
  Publicat in : Sfintele Taine
• Aripile rugaciunii
  Publicat in : Credinta