Mă numesc H. M. şi locuiesc în Kavâla; am treizeci şi opt de ani, căsătorită şi mamă a doi băieţi, de treisprezece şi opt ani. Aş vrea să vă împărtăşesc o poveste, trăire, minune...
De mică am avut probleme de sănătate. La gimnaziu aveam probleme cu genunchii. Devenind coafeză (la douăzeci de ani), mi-a apărut sindromul tubului carpian. Insă marile probleme au început după prima sarcină (la douăzeci şi cinci de ani). Osteoartrită, probleme cu osul iliosacral, tendinită în multe părţi ale trupului, spondilo-artrită, hipotiroidism...
In zece ani şi mai ales după a doua sarcină, starea mi s-a înrăutăţit, în ultimii doi ani devenind eu însămi o „farmacie ambulantă": injecţii, calmante, antiinflamatorii şi altele ce contribuiau la calmarea durerii. Ca să nu mai vorbim de toanele, planşetele sau stările mele de iritare. De Crăciun, în 2013, am consultat un neurochirurg, de vreme ce toate indicaţiile şi testele clinice „arătau" hernie de disc intervertebrală.
Credeam că în urma unei intervenţii chirurgicale aveam să mă fac bine! Insă când medicul mi-a arătat tomografia prin rezonanţă magnetică, a fost de părere că hernia e atât de redusă, că şi în cazul în care m-ar opera, problema nu s-ar fi rezolvat. Aşadar mi-a propus să caut altundeva rezolvarea problemei. Mi-am pierdut minţile, ajunsesem să cred că sunt un bolnav închipuit, am plâns două zile continuu... Căutând pe internet ca să dau de capăt situaţiei, am dat peste o sintagmă menţionată de doi medici „sindromul fibromialgic". Studiind simptomele acestui sindrom, am ajuns la concluzia că le aveam pe toate! Dureri musculare, articulare, insomnie, depresie... mă durea totul... In acea perioadă începusem să citesc despre minunile Sfântului Luca Medicul într-o carte pe care mi-o adusese soţul meu din Sfântul Munte. Incepuseră să apară unele semne din care mi-am dat seama că sfântul mi-era în preajmă.
Intr-o seară, citind una dintre minuni şi ajungând la mijlocul textului, a început să mă ia somnul şi, cum duceam lipsă de somn, am lăsat cartea deoparte şi am încercat să dorm. Zadarnic. Aveam sentimentul că o aromă puternică persista în cameră şi numai eu o simţeam! Când mi-am dat seama că mireasma era cea de „mir", am luat cartea spre a continua lectura. Cum am încheiat-o, s-a risipit şi miresma!
Până la Paşti (eram în 2014) durerile au devenit insuportabile. Nu puteam dormi, conduce maşina, găti, nimic... cel mai rău era că nu-mi puteam îmbrăţişa nici copiii, întrucât atingerea lor era dureroasă pentru mine. Avem dureri mari şi plângeam continuu...
Nu mai puteam îndura starea, astfel că am hotărât cu medicul meu să fac un şir de injecţii, care au din păcate foarte multe şi grave efecte secundare, putând provoca până şi cancer. Aşadar, în vederea acestei terapii cu injecţii, soţul meu, care mi-a fost alături în toti aceşti ani si fără de care, într-adevăr, n-aş fi reuşit s-o scot la capăt, mi-a propus să mergem la Mănăstirea Sagmatâ, în Teba, să ne închinăm sfintelor moaşte ale Sfântului Luca Medicul şi să ne rugăm să mijlocească pentru mine! Cu toate că eram într-o stare jalnică, nu a fost nevoie să mi-o ceară de două ori...
In ziua următoare, 3 mai 2014, ne-am lăsat copiii la verişoara mea, care ne-a fost un mare sprijin în toţi aceşti ani, şi am plecat spre Teba. In timp ce ne apropiam de mănăstire, fără motiv, ochii mi s-au umplut de lacrimi şi în timp ce m-am închinat moaştelor sfântului, am izbucnit în plâns. L-am rugat să-mi ia o parte din dureri (mi-ar fi fost de ajuns), în timp ce soţul meu se ruga să nu păţesc ceva din pricina efectelor secundare ale injecţiilor. La plecare, auzind clopotele, am izbucnit din nou în plâns!
Ajungând în Halkida, unde urma să înnoptăm, după ce am luat masa, ne-am întors numaidecât la hotel. Mă simţeam mai rău ca niciodată, aveam dureri cu fiece respiraţie. M-am întins în pat la opt seara şi, citind Viaţa sfântului, am reuşit să adorm până în jurul orei două. La două jumătate, când m-am trezit, am suspinat:
- Ah, Dumnezeul meu, n-am dormit decât jumătate de oră!!!
Dând să mă ridic, am constatat că nu mai aveam nimic, nu mă mai durea nicăieri!!! Sindromul fibromialgic dispăruse! Ajutorul sfântului a venit neaşteptat de repede! Soţul meu, dimineaţa, când s-a trezit şi m-a văzut cu un zâmbet larg, a înţeles numaidecât ce se întâmplase.
Eram cât se poate de nerăbdătoare să ajung acasă, să-mi îmbrăţişez copilaşii care, când au înţeles cele petrecute, au început să ţopăie de bucurie. Sora şi cumnata mea şi-au dat seama de schimbare din vocea mea la telefon. Medicul mi-a spus că i-am făcut cel mai frumos cadou, scutindu-l de a-mi face în continuare injecţiile! Duhovnicul meu, părintele Th., mama şi câţiva prieteni, care ştiau prin ce trec şi mi-au fost alături în toţi aceşti ani, nu puteau decât să se bucure pentru ceea ce mi s-a întâmplat şi astfel să-mi sporească şi mie bucuria. Au încetat reproşurile şi plânsetele. Am revenit la viaţă.
Ii voi fi de-a pururi recunoscătoare Sfântului Luca Medicul pentru răspunsul grabnic la rugăciunile mele...
X.M., Kavâla, mai, 2014
Fragment din cartea "SFÂNTUL LUCA -TĂMĂDUITORUL BOLILOR DE NETĂMĂDUIT", Editura Sophia
Cumpara cartea "SFÂNTUL LUCA -TĂMĂDUITORUL BOLILOR DE NETĂMĂDUIT"
-
Minunile Sfantului Luca al Crimeii
Publicat in : Religie -
Nu a fost nevoie de operatie
Publicat in : Sfantul Luca al Crimeii - Minunile contemporane
-
Sfantul Luca al Crimeii - Minunile contemporane: Cuprins
Publicat in : Sfantul Luca al Crimeii - Minunile contemporane
-
Din viata Sfantului Arhiepiscop Luca al Crimeii
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.