Minunile Sfantului Luca al Crimeii

Minunile Sfantului Luca al Crimeii Mareste imaginea.

Sfântul Luca a fost aici
Pe 18 septembrie 2005, fiului nostru, C., i-au fost zdrobite picioarele de o maşină pe care o conducea un străin. Noi, părinţii lui, eram plecaţi în interes de serviciu în Tanagra. Informaţi despre accident, am rămas şocaţi şi imediat L-am chemat pe Dumnezeu să intervină, să îl ajute pe fiul nostru.

Un elicopter al serviciului medical de urgenţă (EKAV) a decolat urgent de la Atena spre Levadia şi l-a transportat pe copil la Spitalul de pediatrie. între timp pierduse mult sânge. Primele evaluări ale echipei chirurgicale conduceau spre amputarea ambelor picioare. Eu şi soţia mea ne rugam, invocând harul Dumnezeului Treimic, pentru a se dovedi greşită soluţia pe care o anunţaseră doctorii.

Puţin mai târziu a venit în sala de operaţii directorul clinicii de ortopedie, G. P., pe care noi nu îl cunoşteam şi care a preluat de unul singur cazul copilului nostru. In acel moment Dumnezeu Şi-a făcut simţită intens prezenţa şi nu a permis amputarea ambelor picioare ale fiului nostru. Doctorul ne-a informat că i-a salvat piciorul stâng, dar piciorul drept a fost amputat de la gleznă. Noi, îngrijoraţi, l-am întrebat:

- Doctore, nu există pericol de cangrenă şi de septicemie?

Răspunsul lui ne-a determinat să ne îndreptăm rugăciunile spre Dumnezeu. Acest doctor s-a luptat în sala de operaţie cu ceilalţi doctori, care insistau să fie amputate ambele picioare ale copilului, după cum am fost informaţi mai târziu. Vreme de o lună întreagă, cât a rămas fiul nostru în Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de copii Aglaia Kiriakou, au avut loc mai multe consilii medicale şi destui doctori s-au îndoit de hotărârea doctorului G. P. de a păstra piciorul, pentru că exista pericolul de cangrenă. în tot acest timp copilul a avut febră mare.

Au urmat operaţiile chirurgicale plastice la Spitalul de copii Sfânta Sofia. Medicii de la secţia de reanimare, cardiologii, anesteziştii ş.a. ne-au informat că piciorul copilului nostru a fost salvat, dar că nu va avea nici o funcţionalitate. Va avea un picior pe care îl va târî după el.

Pe 26 noiembrie 2005 fiul nostru ne-a vorbit pentru prima dată despre prietenul lui, despre Luca, cel care l-a trezit după operaţie şi i-a spus:

- Constantine, trezeşte-te şi du-te la mama ta!

Constantin mai spunea:

- Sfântul Luca a fost aici!

Aceasta se întâmpla după fiecare operaţie, dar noi consideram că există un doctor sau un asistent cu numele Luca. I-am întrebat pe doctori şi ne-au spus că în sala de operaţii nu există nimeni cu numele de Luca.

La următoarea operaţie, când din nou Constantin ne-a spus că l-a văzut pe Sfântul Luca, noi l-am întrebat pe medicul-şef al secţiei de chirurgie plastică, domnul N. P., despre aceasta, iar el a scos din buzunarul cămăşii lui medicale o iconiţă a Sfântului Luca doctorul. Ne-a spus că la acesta se referă Constantin şi ne-a confirmat că Sfântul Luca apare în multe situaţii dificile, cum este şi cea a lui Constantin. Pe acel sfânt noi nu-I cunoşteam, iar doctorul ne-a recomandat cartea cu biografia lui. Citind viaţa lui, la o anumită pagină Constantin a văzut fotografia sfântului şi a strigat tare:

- Mamă, acesta este prietenul meu!

Prezenţa făcătoare de minuni a Sfântului Luca a continuat. în dimineaţa Duminicii Ortodoxiei piciorul copilului nostru a devenit funcţional. A început să-şi mişte chiar şi degetele. Când l-au văzut doctorii, singurul lucru pe care l-au spus a fost:

- Constantin este sfânt.

Sfântul Luca s-a arătat fiului nostru de multe ori în sala de operaţii (în timpul celor aproape 30 de operaţii, uşoare sau grele, pe care le-a făcut). Pe 27 martie i s-a arătat îmbrăcat cu hainele sale de doctor şi cu veşmintele arhiereşti şi i-a spus:

- Constantine, roagă-te, iar eu o să te fac bine!

La început psihologii care l-au consultat pe copilul nostru au încercat să îl îmbărbăteze. I-au spus printre altele:

- Te vei face bine, însă nu vei putea să mergi, de exemplu, cu bicicleta.

Insă acum copilul chiar şi fuge, se joacă şi cu bicicleta, iar însănătoşirea lui este minunată.

Suferinţa, îngrijorarea, chinul trupesc şi sufletesc pe care le-am trăit sunt nimic în faţa prezenţei minunate a lui Hristos, prin intermediul Sfântului Luca, cel care întotdeauna ajută în astfel de momente dificile...

M. T., Levadia

De ce nu am furat...
Domnul A. M., care e originar din Thiva şi lu- I crează în Atena, ne-a povestit o întâmplare mai degrabă hazlie pe care a trăit-o şi care are legătură cu Sfântul Luca.

- Cu mult timp în urmă cumpărasem o maşină nouă şi o parcasem în faţa casei. Mergând într-o dimineaţă să îmi iau maşina, am văzut că fusese spartă. Hoţii au deschis uşa, iar în maşină toate erau de-a valma. M-am gândit imediat că hoţul a furat radiocasetofonul şi orice altceva a putut. M-am consolat însă cu gândul că nu a furat maşina cu totul. Am intrat în maşină şi am început să caut. Am constatat uimit că hoţul întorsese pe dos cabina maşinii, însă nu furase absolut nimic. Am rămas nedumerit. Ce s-a întâmplat de a plecat hoţul fără să ia nimic?

Exista însă şi o explicaţie. Pe parbriz pusesem o icoană plastifiată a Sfântului Luca. Misterul a fost dezlegat după câteva zile. Din nou într-o dimineaţă, mergând la maşina mea, am văzut o hârtiuţă prinsă de ştergătoarele de parbriz. O lăsase hoţul însuşi. Scria într-o limbă greacă neclară: „Sunt ucrainean. Sfântul de pe geam e bun. Nu am furat maşina, pentru că mi-ar fi făcut rău."

Astfel, datorită Sfântului Luca, furtul a fost evitat...
M., Thiva

Pericolul a fost înlăturat
Fiul nostru s-a îmbolnăvit de ileus, în timp ce OSclse afla în Tokio, la studii, şi s-a dus de unul singur la spital, având dureri puternice de abdomen. Era disperat, iar doctorii de acolo se pregăteau să-l opereze, dacă ocluzia nu se rezolva de la sine. El era singur-singurel şi numai o doctoriţă ortodoxă de origine spaniolă s-a dus să vorbească cu doctorii, mediul de acolo fiind cu totul diferit de cel din Grecia.

Noi, aici, nu puteam să facem nimic altceva decât să ne rugăm. După cum ştiţi, îl iubim pe Sfântul Luca încă de când, fiind student, în anii 50, auzisem de el, pe când încă trăia. Am fost şi în Simferopol pentru el, aşa cum ştiţi. Când am fost informat din cartea dumneavoastră că este sfânt al Bisericii noastre, i-am făcut prima icoană din Grecia, pe care o am lângă cea a sfântului meu ocrotitor, Evanghelistul Luca.

Rugăciunea pentru fiul meu s-a îndreptat spre sfântul meu coleg (Luca), să rezolve cazul acesta de ocluzie, din moment ce Sfântul Luca a fost chirurg. Timp de trei-patru zile l-am rugat foarte mult, mai mult decât toţi, să îşi facă... treaba. Ocluzia s-a rezolvat. Copilul este bine şi noi am venit la Mănăstirea Sagmata pentru a-i mulţumi sfântului.

Pe scurt, acestea s-au întâmplat. Slavă lui Dumnezeu şi Sfântului doctor Luca cel din Crimeea, care este aşa de aproape de noi, şi aici, şi în atât de îndepărtatul Tokio!
Ocluzie intestinală prin răsucire (n.tr.).

Istoria însă nu s-a încheiat aici. Nu a trecut mult timp şi ocluzia a revenit. Până în februarie 2002 fiul meu a fost internat în spital de 11 ori. M-am plâns Sfântului Luca şi în fiecare zi am cântat cu răbdare Paraclisul lui, pentru că înţelegeam că Dumnezeu a îngăduit această încercare pentru ca să se vindece copilul mai bine. Paraclisul, la cântarea a 8-a, spune aşa: „Sfinte, vindecă sufletul meu cel chinuit şi durerile şi chinurile trupului meu."

Anul acesta se hotărâse să i se facă fiului meu o la- parotomie, ca să se afle cauza ocluziei, existând însă pericolul agravării ei în continuare, aşa cum ne-au anunţat cei mai mulţi doctori. Insă sfântul chirurg nu putea să mă părăsească. Sfintele lui moaşte au rămas mai multe zile în paraclisul spitalului şi s-au făcut Dumnezeiasca Liturghie şi Paraclisul Sfântului Luca în timp ce avea loc operaţia fiului meu. Doctorul E. K. i-a cerut Sfântului Luca să îi îndrume mâna spre a opera! Intr-adevăr, mâinile lui au găsit foarte uşor problema. Era uşor vizibilă, însă intestinul era răsucit, în scurt timp pericolul a fost înlăturat. Sfântul chirurg mi-a auzit rugăciunea. Voia să îl ajute cu adevărat pe copil. Şi a făcut-o. Acum voi cânta, drept mulţumire, Acatistul lui.
G. P., Atena profesor doctor

Vindecarea unui ochi

Nepoţelul meu, când s-a născut, avea o problemă la ochişorul drept. Suferea mult. Lăcrima continuu, cu toate că îi puneam picături. Doctorul ne-a spus că lăcrimarea poate dura timp de şase luni şi apoi o să mai vedem ce facem. Atunci am telefonat părintelui A. din Sfântul Munte Athos şi i-am vorbit despre problema noastră. Părintele A. a venit după câteva zile pe la noi şi a adus şi o părticică din moaştele Sfântului Luca. Toţi am simţit un fior datorită prezenţei sfântului. L-am rugat pe părintele să binecuvânteze cu sfintele moaşte ochişorul micuţului. Şi, într-adevăr, sfântul ne-a auzit. Din acel moment ochiul copilului a încetat să mai lăcrimeze. Cu ajutorul Sfântului Luca acum copilul nu mai are nici o problemă!
E. T., Tesalonic

Eram un om demoralizat sufleteşte

Prima dată când am auzit de Sfântul Luca a fost dintr-o cărticică pe care a tipărit-o Editura Stupul Ortodox. Am fost impresionată de viaţa lui. Torturile lui din partea regimului comunist mi-au rănit sufletul.

In anul 1985 am avut o micoză la subsuori. Folosind deodorantul peste alifia analgezică, am făcut alergie, care a persistat până în anul 2003, când, folosind apă caldă şi clor pentru a spăla prin casă, boala a recidivat şi am ajuns în situaţia de a nu mai suporta în zona respectivă nici un săpun. Zona mirosea îngrozitor. Eram demoralizată cu totul.

De îndată ce ajungeam dimineaţa la birou, intram la toaletă să pun un pic de apă pe rană, ca să pot să stau lângă colegii mei. Am mers la doctori şi mi-au dat nişte alifii, dar degeaba. Ultima consultaţie a fost la Spitalul de boli dermatologice din Tesalonic, unde un doctor mi-a spus:

- Eu nu pot să îţi dau nimic altceva pentru a face faţă mirosului urât decât un săpun.

Din fericire, a fost suportat de pielea mea.

Mă rugam în fiecare zi lui Dumnezeu să se găsească o soluţie pentru a înlătura mirosul urât. Am uitat să vă spun că a mă ocupa atunci cu gătitul era pentru mine ceva extraordinar de greu. Ca să strecor macaroanele vara trebuia neapărat să port o haină de iarnă, pentru că şi aburii mă deranjau.

In iunie 2005 visul meu de a vizita Mănăstirea Sag- mata a devenit realitate. Era sâmbătă dimineaţa. L-am rugat pe Sfântul Luca să înlăture încetul cu încetul mirosul urât şi să îmi lase numai sensibilitatea faţă de aburi. Un părinte ne-a condus în Paraclisul Sfântului Luca. Plângând, m-am atins de tot ce era acolo, crezând că voi lua astfel binecuvântare.

La ora 11 am plecat de la mănăstire, întorcându-ne în Kavala. Pe la ora 14 am avut primul indiciu că ceva s-a întâmplat. Mă spălasem dimineaţă la ora 6 şi, cu toate că transpirasem peste zi, nu miroseam. Nu i-am spus nimic soţului meu. Eram tăcută şi mintea mea era concentrată la ceea ce era posibil să se fi întâmplat: la minune. Am ajuns după-amiază în Kavala şi până seara târziu nu am vrut să intru în baie. Voiam să mă conving că sfântul m-a ascultat. Nu exista nici un miros urât. Aceasta este experienţa minunată pe care am avut-o din partea Sfântului Luca.

D. S., Kavala

Am venit să te operez
In data de 15 ianuarie 2006, după-amiază, a început să mă doară foarte tare urechea dreaptă. Un cunoscut de-al meu, care are mare evlavie la Sfântul Luca, îmi dăduse cartea cu viaţa sfântului. Primul lucru la care m-am gândit a fost să îl rog pe Sfântul Luca să mă ajute, pentru că, în sufletul meu, îl consideram un mare sfânt. Imediat mi-am pus o bucată de vată în ureche, iar peste ureche am aşezat o iconiţă a sfântului, mi-am uns urechea cu ulei din candela lui şi mi-am legat capul cu un batic.

Am cerut sfatul unei cumetre de-a mea preoteasă, doamna A., dacă trebuie să mă duc la vreun spital. In final nu m-am dus. Cu toate că nu credeam că voi dormi din cauza durerilor puternice, m-am întins pe pat şi am adormit. Seara mi-a apărut în vis Sfântul Luca, îmbrăcat în veşmintele lui arhiereşti, ţinând în mână un instrument medical care semăna cu un ac lung de seringă. Alături de el stătea în picioare un frate duhovnicesc de-al meu, A. P., cel care îmi făcuse cadou cartea cu viaţa Sfântului Luca. Sfântul mi-a spus.

- Sunt Sfântul Luca şi am venit să te operez. Nu te teme, nu o să te doară!

Apoi s-a întors către A. P. şi i-a spus:

- Hai să vezi cum o să fac operaţia.

A introdus seringa în urechea mea. Am simţit cum îmi străpunge urechea, dar nu m-a durut.

Dimineaţa, când m-am trezit, nu mă mai durea, dar vata era plină de puroi. După aceea am fost în vizită la un doctor ORL, domnul A. G., care m-a consultat. A descoperit că timpanul era perforat şi m-a diagnosticat cu otită mijlocie acută. Apoi m-a întrebat:

- Doamnă, cine v-a operat? Chirurgul care a făcut operaţia este un maestru!

I-am răspuns:

- Doctore, pentru că văd că aveţi o icoană în biroul dumneavoastră, înseamnă că sunteţi credincios. De aceea vă voi povesti ce mi s-a întâmplat.

I-am explicat ce mi s-a întâmplat în noaptea precedentă, i-am vorbit despre Sfântul Luca şi i-am dăruit o carte cu viaţa lui şi o iconiţă. Doctorul m-a crezut. Mi-a dat antibiotice şi mi-a spus că este o întâmplare fericită că a ieşit puroiul, pentru că puteam să îmi pierd auzul.

După o săptămână doctorul m-a consultat din nou şi mi-a spus că nu mai aveam nici o problemă.

S. P., Atena

Moaştele sfinţilor

Cinstitele moaşte ale sfinţilor martiri erau considerate de către comunităţile creştine ca fiind mai de valoare decât pietrele preţioase, erau aşezate în sfintele biserici şi erau păzite ca nişte comori unice.

La aniversarea unui martir creştinii făceau mare sărbătoare, pentru a-l cinsti. In cadrul acestei sărbători citeau despre izbânzile martirilor şi erau rostite cuvinte de laudă de către predicatorii comunităţilor creştine.

Adesea deasupra mormintelor martirilor erau construite biserici numite martirii, cărora li se dădea numele mucenicului pe care îl cinsteau.

La aniversarea praznicului martirului toţi credincioşii veneau la biserică, spre a fi lăudat Dumnezeu şi a fi cinstit de către ei martirul care fusese slăvit de Dumnezeu (conform spuselor Sfântului Ioan Gură de Aur, Predică la sărbătoarea Sfântului Iulian).

Sfântul Vasile cel Mare subliniază că: „Moaştele sfinţilor sunt vrednice de cinste şi oricine se apropie de moaştele unui sfânt primeşte o anumită putere de sfinţire de la harul care se găseşte în trupul sfântului, pentru că este cinstită înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui." De asemenea, Sfântul loan Gură de Aur spune: „Dumnezeu i-a împărţit cu noi pe martiri: sufletele lor le-a luat El, iar trupurile lor m le-a dat nouă, aşa încât să avem sfintele lor moaşte ca pe o continuă aducere aminte a virtuţii."

Sfântul Nectarie, Mitropolitul Pentapolisului, Studii despre sfinţii lui Dumnezeu

arhimandrit Nectarie Antonopoulos

Sfantul Luca al Crimeii - minunile contemporane, Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfantul Luca al Crimeii - minunile contemporane"


Pe aceeaşi temă

10 Noiembrie 2017

Vizualizari: 109

Voteaza:

Minunile Sfantului Luca al Crimeii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE