„ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU VĂ VA FI LUATĂ!..."
(MATEI 21, 33-44)
Deseori aud creştinii cum se umflă în pene cu creştinismul lor, de cele mai multe ori formal şi arogant. Pilda aceasta, a lucrătorilor nemernici, mă pune de fiecare dată pe gânduri.
Este limpede că împărăţia Cerurilor nu este o înţepenire în false păreri de sine, în drepturi închipuite, cu fantasme personale ori democraţii virtuoase. Hristos Domnul povesteşte, iritând cumplit pe farisei şi preoţi (Mt 21, 45), cum împărăţia lui Dumnezeu nu aparţine lucrătorilor ei, ci Stăpânului Care o dă spre folosire lucrătorilor Săi, pentru a-i culege roadele. Doar că lucrătorii refuză să întoarcă roadă din cuprinsul viei împărăteşti. Trimite cereşti recuperatori, pe slujitorii Săi cei mai de preţ, şi, când aceştia sunt ucişi, lapidaţi cu pietre, Stăpânul trimite pe chiar Fiul Său, în speranţa că se vor ruşina de El. Fiul, purtând chipul Tatălui şi sigiliul Său de Stăpân... Lucrătorii ucid pe Fiu. Cerând soluţia oamenilor, aceştia condamnă pe lucrători la „nimicire fără milă" (Mt 21,41), urmând ca via să fie preluată de către alţi lucrători, vrednici de slujirea Stăpânului. Dar fariseii şi preoţii pricep că despre ei e vorba, gândind deja cum să prindă pe Hristos Iisus, cu toată teama lor de popor (Mt 21, 46).
Lecţia Mântuitorului este dură şi necesară pentru toţi. Deseori suntem martorii acestei pilde în propria noastră viaţă, asumându-ne merite de stăpâni unde nici măcar n-am lucrat cum se cade. Câte un deicid marchează mereu ziua de lucru a celui ce nu se smereşte, pentru a pricepe cât har ne-a dăruit Dumnezeu îngăduindu-ne lucrători în Via Sa. Aroganţa de a crede că nouă ni se cuvine totul se întoarce de fiecare dată împotriva noastră. Lucrătorii nevrednici sunt „concediaţi" în fundătura de iad a uitării, a îmbătrânirii sufleteşti înainte de vreme. De aceea ni-i încercănat sufletul cu frica de moarte.
Părintele Iustin Popovici, vrednic lucrător al Viei celei Noi a Bisericii, scria (Credinţa Ortodoxă şi viaţa în Hristos, Galaţi, 2003, p. 29): „Cufundat trupeşte în materie, legat prin forţa gravitaţională de timp şi spaţiu şi cu duhul desprins de veşnicie, omul plictisit de lume nu-şi află plăcerea în acele călătorii trudnice către veşnicie, către ceea ce se află în lumea de dincolo. Prăpastia ce există între timp şi veşnicie este de netrecut pentru acesta, fiindcă îi lipseşte forţa şi capacitatea necesară de a o trece. Cu totul asaltat de moarte, el îi priveşte cu dispreţ pe toţi care-i spun: Omul este nemuritor, este veşnic. (...) întreaga noastră problemă rezidă în felul în care am putea reaprinde acel sentiment adormit (al conştiinţei nemuririi n. N. C.) sau am putea reînvia acea conştiinţă pierdută. Nici fiinţele umane şi nici dumnezeii transcendentali ai filosofiei nu sunt capabili de a face acest lucru. Este un lucru ce poate fi realizat doar de Dumnezeu, Care a întrupat nemuritorul Său Eu înlăuntrul conştiinţei de sine a omului". Conştiinţa noastră creştină este limpezită: Stăpânul S-a întrupat în Slujitor, ca să fim lucrători aducători de roadă. Raiul e pentru oameni, nu o simplă fixare de limite ale supravieţuirii. Cât de simplu pare, după Părintele Simeon de la Essex (Viaţa şi învăţăturile Sf Siluan, 2009, p. 206): „Dumnezeu nu zavistuieşte. Dumnezeu nu este iubitor de Sine şi nu este iubitor de cinstire. El însuşi smerit şi răbdător, caută pe fiecare om în toate căile sale, drept pentru care oricine poate cunoaşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, a cunoaşte pe Dumnezeu, nu numai în Biserică, ci şi în afara ei, cu toate că desăvârşita cunoaştere a lui Dumnezeu fără Hristos sau în afara lui Hristos" este cu neputinţă (Mt 11, 27)".
Cunoscând dar Cine este Stăpânul, să fim lucrători vrednici, ca să nu se ia de la noi împărăţia Cerului, singurul orizont veşnic cu El!
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?, Editura Agaton
Cumpara cartea "Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?"
-
Imparatia lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Unde este Imparatia lui Dumnezeu?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Imparatia lui Dumnezeu intre aparenta si potenta
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.