Draga mea,
Poate ca te mira aceasta scrisoare venita asaaa... tam-nesam, aici iti dau dreptate. Nu stii de unde vine, de ce si cum se face ca iti scriu. si, mai ales, nu stii cine sunt. Si totusi... negrait, chiar tu esti cea care mi-ai cerut-o! Si-ti multumesc pentru asta; si sper ca, la capatul acestei scrisori, sa fii multumita..., sau lamurita, ceea ce e totuna. Poate ca cele ce-ti voi spune, ori doar o parte din ele, iti vor parea de necrezut; asta insa tine de tine. Ceea ce tine de mine este sa ma prezint asa cum sunt, iar nu cum cred altii c-as fi.
Iti spun din nou: Tu mi-ai cerut-o!... asculta, te rog, povestea mea:
Inca de pe timpul primilor oameni trimis am fost ca, in chip nevazut, sa zgandar in ei sentimentul curat al dragostei. De atunci si pana azi, iar de-o mai vrea bunul Dumnezeu, si de acum inainte, asta mi s-a dat sa fac.
Doar ca, vezi tu?... cei mai multi m-au inteles gresit..., tare gresit , din pacate. Asa, bunaoara, unii m-au confundat cu Eros. Altii inca mai fac aceasta greseala. Nu cade in sarcina mea sa-ti spun cine este Eros. Tot ce-ti pot spune este ca acesta zgandara cu totul altceva decat adevarata dragoste de care-ti pomeneam.
Se intelege - dar - ca nici Cupidon nu sunt. intr-adevar, acest zeu, aceasta inchipuire, este mai abil decât Eros in a ma imita. Dar... atentie! eu nu sunt Cupidon. De pilda, eu nu vestesc iubire patimasa, nici nu o incurajez, pentru ca stiu ca aceea nu este iubire. Si nici nu sunt vreun descreierat ca, intr-un joc stupid si... sadic - in ultima instanta - sa ranesc, dupa cum am chef sau nu, inimile unora sau altora. Nuu, departe de mine asemenea ticalosii. Eu nu sunt asa..., nu sunt, deloc, asa.
Afla suflete, ca sagetile ce cu bucurie le port nu ranesc, nu tortureaza... ci tamaduiesc. Ale mele soapte tainice..., firave..., ce le fulguiesc, nu au pic de vraja sau magie ci, dimpotriva : ele minuneaza. A mea veste, de va fi urmata, buna este... si inca pe vecie..., nu-i amagire. Draga mea, cauta..., cauta sa cunosti de ce sa te pazesti...! Vraja, magia, par sclipitoare, ademenitoare... dar ele nu sunt altceva decât imitatii perfide (si - in esenta lor - pline de rautate) ale starii de minune atât de dorita de om.
Tu...? Cauta minunea !
Dragostea nu este magica... si nici chinuitoare. Nu crede nici celor ce spun ca este trecatoare. Toate aceste cuvinte: magic, chin, trecator, patimas... n-au nici in clin, nici in maneca cu dragostea... . si nici autosugestia, predestinarea, horoscopul sau, him..., norocul; dragoste... virtuala (?), ori platonica, nu sunt ale dragostei adevarate. Acestea sunt doar, cum ati spune voi..., abureli. Ammare inselari.
Dimpotriva, dragostea adevarata este o minune... . Ea este minunea, ea este mângâierea, este curata si... mai ales... cu-adevarat nepieritoare. Și cunoaste tu, draguta, ca nu se poate spune "am iubit". Este un non-sens. Doar ce este trecator are timpul trecut. Se poate spune "mi-a placut" , caci placerea este trecatoare ; dar dragostea..., adevarata dragoste.
Stii? sunt vremuri, minunate, când omul se indragosteste. Ce llimppezime de cuvant! in-dragosteste. Cuprins - adica - de dragoste. Vezi ? aici e cheia, ca dragostea te cuprinde, te inalta... te poarta-ntru sine... . Putini, insa, reusesc sa ramâna-ntru ea. Cei mai multi, oh ! din nefericire... din pacate... . Dar sa nu fie...! Vestea cea buna este ca aceia o pot afla din nou, de vor lasa poarta Nadejdii deschisa. Iar pe tine te indemn... de vei voi... sa o intâmpini si sa o pretuiești asa cum merita.
Revin la ce am spus mai sus si te rog, retine : Unii, din pacate, pierd aceasta dragoste. Pare un cuvant greu dar, privit asa cum trebuie, cuprinde in sine insasi cheia asa-zisei probleme. Astfel, intrebându-se cineva de ce se pierde dragostea, greu nu-i va fi sa vada ca... din pacate. Acesta este, curat si simplu, adevarul. Odata infatisat acest adevar, omul stie ce are de facut.
O, nu-mi este dat mie sa-ti spun ce sa faci. De vei voi, când vei voi, vei afla ce sa faci. Eu? doar atât am de facut, dupa cum ti-am si spus, sa amintesc de dragoste, de adevarata dragoste, inlaturând parerile altora despre mine si prezentându-ma asa cum sunt.
Nadajduiesc ... si-as vrea, frumoasa fata..., ca tu sa intelegi acestea, si sa nu te lasi pâna ce vei fi aflat... nu foarte departe, crede-ma... plinirea ta ca om : dragostea curata, deplina... atotcuprinzatoare, ce... nu cade niciodata. Iar de-ți va fi dat sa afli vreun suflet care, din pacate, va fi risipit-o... daruieste-i bucuria - dar si cheia - de a afla ca nu e chiar asa.
Cat despre mine, asa cum aratam, trimis sunt an de an la voi; pe-alocuri ma primiti fie pe 24 ori 28 din Faur, pe alte meleaguri pe intâi sau 25 a lui Martisor. Uneori si atunci cand e nevoie. Ma amuza, dar ma si bucura - caci este lucru bun - interesul unora de a iscodi de unde-mi provine numele. Mai de folos, totusi, le-ar fi sa... guste din taina sarbatorii.
Ce sunt eu ?! Sunt doar un gand... suav, un bob, o tainica samânta... care vestesc cele de-tot-primavaratice. Astept, smerit, pamântul primitor al vreunui suflet... in care sa cresc, sa cresc... pâna la vremea roadei. Priveste, fiinta draga! Firea cea mica musteste a vϊata. Inmugurește si tu!
Si ce mai sunt ? Sunt o soapta, o aducere-aminte... de la dragu-biti, de la cel drag.
*
P.S. Cununita draga, inc-o rugaminte: scuza-l pe cel prin a carui mana s-au revarsat aceste randuri. Atat a izbutit si el patrunde din... macar a facut-o cu bucurie. Si, uite!...- ti mai suflu-o preafrumoasa taina. Ai p-aci, p-aproape, in odaita ta, o mica floricea: de ruga... a carei fire este o minune. De o dai, te-mbogateste; zici c-o-mparti, ea... se inmulteste :)
Ce vei face…?
Cred ca intelegeti ca nu pot eu semna, dar sunt un ortodox.
Doamne ajuta!
Florin-Constantin Ilie
-
Obiceiuri de Dragobete
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Dragobete
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Dragobete
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.