Doi piloti militari pe avioane de lupta, unul roman, gl. fl. aer. (rtr) Ion Dobran, celalalt, american, col. (rtr) Barrie Davis s-au confruntat intr-o lupta aeriana in cel de-al II-lea Razboi Mondial.

S-au reintalnit, dupa 66 de ani, pe pamant romanesc, devenind, din dusmai, cei mai buni prieteni.

Viata bate filmul
Intamplare sau nu, aceasta revedere a celor doi piloti militari de elita, dupa atata amar de vreme, s-a facut printr-una din coincidentele fericite ale vietii. Un polonez, colectionar de autografe ale pilotilor din cel de-al II-lea Razboi Mondial, le-a cerut ambilor piloti autograful si le-a aflat povestea.
Consulul onorific al Romaniei la Boston, Dan Dimancescu, a luat legatura cu cei doi si a organizat o intalnire la Bucuresti. Mai mult, fiul consulului, impresionat de povestea celor doi piloti, vrea sa faca un film despre ei.
"Sunt 66 de ani care ne despart si o singura data ne putem privi in ochi. Cu doi ani in urma, el m-a descoperit si am reluat legatura prin scrisori si am lamurit ce s-a intamplat atunci", relata Dobran.

Intalnire unica si emotionanta
Eveniment unic in istoria aviatiei militare romanesti si in istoria aeronauticii internationale: intalnirea celor doi piloti militari la Muzeul Aviatiei Romane din Bucuresti. O intalnire camaradereasca, emotionanta, presarata cu lacrimi si bucurie. O bucurie frateasca de a fi impreuna, de data aceasta prieteni, dupa 66 de ani.
Cuvintele oricum erau de prisos, cei doi intelegandu-se in mare parte din priviri, gesturi si imbratisari calde. Unul dintre acestia, din fericire, pilotul roman, s-a dovedit un foarte bun tragator aerian, celalalt, pilotul american, s-a dovedit un om foarte norocos, pentru faptul ca a scapat cu viata.
"Nu ne purtam pica, in ciuda faptului ca eram in plin razboi. Intre piloti e un altfel de respect. Noi nu voiam sa ucidem, ci sa doboram aparatele de zbor. Sunt fericit sa-l vad in ochi pe cel pe care l-am infruntat atunci si sunt fericit ca a ramas in viata", a tinut sa precizeze generalul Ion Dobran.
Dobran si Davis au primit Emblema de Onoare a Fortelor Aeriene si au facut schimb de daruri: tablouri care sa le aminteasca de acea "dogfight", documente ale vremii. In plus, ei au realizat un zbor chiar pe traiectul pe care l-au parcurs, acum 66 de ani, dar nu cu aceleasi avioane.

Lupta aeriana
6 iunie 1944. Americanii voiau cu orice pret sa distruga rafinariile de petrol din zona Ploiestiului si insitau cu misiuni peste misiuni sa-si atinga scopul. La aerodromul din Tecuci, unde comandantul Escadrilei din Grupul 9 Aviatia de Vanatoare, Ioan Dobran, era dislocat, se da alarma.
Avioanele romanesti decoleaza si deasupra Galatiului se intalnesc cu cele americane. Separat de formatie zboara doua avioane inamice. Dobran, crezand ca e vorba de o patrula, se decide sa le infrunte. Il alege pe cel mai din dreapta pentru tir. Il loveste, avionul e in picaj si pilotul roman vede ceva sarind din avion.
Nu are timp sa se dumireasca intrucat e atacat de un alt avion american, primind doua proiectile in aripa stanga. Radiatorul ii e facut praf. Da sa se inalte, dar Mustangul american se descurca mai bine la urcare decat Meserrschmittul 109, avionul pilotului roman. Asa ca acesta din urma mai primeste un proiectil in rezervor si aterizeaza fortat intr-un lan de porumb.
Bilantul "dogfight-ului" (n.r. lupta de caini) aerian: un avion american distrus, o aterizare fortata pentru roman si timpanele sparte pentru pilotul american care-l dovedeste, in cele din urma, pe adversarul sau.

Pilotii trageau in avioane, nu in oameni
"Sunt fericit ca, trecand prin 340 de misiuni si 74 de lupte aeriene, am reusit sa traiesc sa-l vad in ochi pe cel pe care le-am infruntat in 1944. Si sa ma bucur ca e in viata. Noi nu trageam ca sa omoram oameni, ci ca sa doboram avioane", relateaza gl. Dobran.
"E mult mai bine sa vad Bucurestiul de pe pamant decat de la 6 000 de metri altitudine. Mai ales ca acum nu mai trage nimeni in mine. Cand m-a doborat, era in spatele meu. N-am apucat sa vad nimic. E un tragator excelent, caci mi-a lovit avionul de nu l-am mai putut ridica apoi de la sol niciodata. Ii sunt recunoscator ca a tras doar cat sa distruga avionul", zambeste pilotul american.
"Primele gloante m-au doborat, am lesinat prima data si cand mi-am revenit avionul zbura de unul singur. Aripa din dreapta era distrusa. La fel si cele doua elice au fost lovite, si coada", si-a reamintit Barrie Davis, colonelul din Fortele Aeriene Americane.

Amintiri, unele placute, altele nu
In cele cateva zile petrecute in Romania, Davis si Dobran au stat mai mult de zece ore impreuna, zilnic, depanand amintiri, fiecare cu ce isi mai aducea aminte. Ultima zi au petrecut-o impreuna la Cercul Militar Central din Bucuresti, unde au luat masa.
Si-au daruit unul altuia fotografii si albume cu amintiri interesante, au primit diplome si medalii din partea oficialitatilor romane, iar despartirea a fost si mai emotionanta decat revederea, ramanand fiecare cu credinta in suflet ca se vor revedea, dar intr-o alta lume si intr-o alta stare.

Cer senin, Barrie! Cer senin, Ioane!
Stefan Popa

.

• Prietenia
  Publicat in : Editoriale
• Prietenia
  Publicat in : Editoriale